E păcat să fii ispitit?
Orice creştin din lume, care vrea să crească este preocupat de problema traumatică a ispitei. Nu există nicio vârstă la care să nu ne confruntăm cu alegerile şi luptele morale ale spiritului. Ispita ne poate ataca la diferite cotituri ale vieţii, prin diferite probleme şi întotdeauna va fi cu noi atât timp cât vom fi în trup.
Pe când eram doar un copil, în Carolina de Nord, ştiam întotdeauna când fructele din livadă erau coapte. O anume ceată de băieţi din vecini se îndrepta în acea direcţie, iar noi toţi spuneam, “S-au copt iar fructele.” Ei bine, demonii sunt însă mai deştepţi decât nişte băieţi la vârsta adolescenţei, şi atâta timp cât roadele vieţii tale sunt acre şi necoapte, s-ar putea să te lase în pace. Dar când roadele s-au copt, s-ar putea ca toţi îngerii răi să apară deodată ca să încerce să ţi le fure.
Asta înseamnă că, cel mai probabil, cei mai spirituali oameni se vor confrunta cu cele mai grele ispite. Pentru că, ei au ceva ce diavolul ar dori să strice sau să distrugă.
Înseamnă oare acest lucru, că este o onoare să fii în mod special ispitit de diavolul? Poate. Într-un fel este o onoare ca hoţii să încerce să-ţi spargă casa. Înseamnă că, măcar ai reputaţia că ai bani. Şi atunci când îngerii răi vin prin preajmă, deşi este o luptă, poţi să ştii că Domnul încă lucrează în viaţa ta.
