Un băiețel corean era împins dea-lungul unui drum plin de biciclete, care cu boi, oameni pe jos, toți încercând să scape de armatele invadatoare. Deodată, el privi în sus la fețele celor din jur. Tatăl și mama lui nu erau cu el, se rătăcise. Găsindu-se singur într-o lume care-l îngrozea, băiatul s-a speriat rău. Zile întregi a rătăcit, dormind în gropi, mâncând coji de alimente, tot timpul strigând după părinții lui.
Apoi, într-o zi, micul rătăcit simți mâna mare și caldă a tatălui său apucând mâna lui mică și rece. În strângerea aceasta el a simțit toată protecția și dragostea de care avea nevoie ca să înfrunte viața fără frică.

Într-o lume plină de ură, bănuială, luptă și temeri, câteodată noi toți suntem copleșiți de simțământul că suntem singuri și pierduți. Distrugerea atârnă deasupra capetelor noastre, dar nu avem nici un loc unde să ne ascundem. Și în fața fiecărei dintre marile probleme ale vieții, stăm singuri.

Ne simțim singuri când legăturile căsătoriei s-au rupt și când dragostea s-a răcit. Ne simțim singuri când o boală groaznică ne strânge în ghiarele ei și nu există tratament pentru ea. Ne simțim singuri când stăm în fața morții.

Nu este nimeni să ne ia de mână și să meargă cu noi în viață? Nu este niciunul mai mare, mai puternic și mai înțelept ca noi pe care să contăm în orice situație? La cine să ne întoarcem pentru sprijin?
Nu e nevoie să mergi de unul singur. Există o mână mare întinsă de sus ca să o prindă pe a ta – mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu va sta lângă tine în sărăcie și bogăție, în boală și sănătate, în întristare și bucurie, viață și moarte. Pe acest Dumnezeu, Dumnezeul Bibliei vrem să ți-L prezentăm în ghidurile din seria ALTĂ‚ VIAŢĂ‚. El este Dumnezeul care are soluția la marile probleme ale vieții. Aceste soluții, aceste răspunsuri se află în Biblia sfântă, Cuvântul lui Dumnezeu.

Oamenii se întreabă: Are viața vreun sens? Se descoperă Dumnezeu omului? Cum? Care este scopul lui Dumnezeu să intre în relații personale cu mine prin rugăciune? Este speranță de viață după moarte? Există un păcat care nu se iartă? De ce îngăduie Dumnezeu ca eu să sufăr? De ce s-a născut Isus pe lume ca ființă omenească? Ce ascunde viitorul? Trebuie să existe totdeauna războaie pe lume? Există un cer și viață veșnică? Ce vom face în cer? Există un diavol adevărat și un iad adevărat? Va veni Isus iarăși pe lume? Cum pot primi răspuns la rugăciune? Biblia conține răspunsuri la toate aceste întrebări. În ea și în ghidurile din seria ALTĂ‚ VIAŢĂ‚ vei găsi răspunsurile lui Dumnezeu la acestea și la alte sute de întrebări vitale, atunci când întinzi mâna ca să apuci viața.


Ghidul 1
HRISTOS ȘI VIAŢA TA

Un slujitor al Evangheliei vorbea despre: “De ce cred eu în Isus”. După slujbă, cineva a bătut la ușa biroului său. Când a deschis, în fața lui se afla un tânăr bine îmbrăcat. Pastorul l-a invitat înăuntru.

“Cu ce vă pot fi de folos?” a întrebat el.

“Vorbirea Dvs. de astă seară a fost interesantă”, a zis tânărul, “dar tot ce ați spus despre Isus Hristos era din Biblia Dvs. Spuneți-mi dacă Isus a trăit vreodată pe acest pământ, de ce istoria nu spune nimic despre El?”

“Aceasta este o întrebare cinstită”, a răspuns pastorul, în timp ce se întorcea și lua din raft mai multe cărți. “Istoria vorbește despre Isus Hristos”.

“Aș dori să văd aceasta pentru mine” răspunse tânărul.

“Bine, aici este Scrisoarea 97 din vol. X al Scrisorilor lui Pliniu cel Tânăr, proconsul roman în Bitinia, o provincie din Asia Mică antică. El scria împăratului roman Traian, povestindu-i evenimente interesante din provincia lui. În această scrisoare el cere sfat cum să se poarte cu noua sectă, creștinii. El vorbește despre creșterea ei rapidă, despre felul cum cântă ei imnuri compuse în cinstea lui Hristos, conducătorul lor. Scrisoarea a fost scrisă în jurul anului 110 al erei noastre (A.D. 110). Potrivit cu 1Petru 1.1, Evanghelia fusese predicată în Bitinia și erau mulți creștini răspândiți în această provincie pe timpul apostolilor. Scrisoarea lui Pliniu este o dovadă istorică despre acest om, Hristos și despre lucrarea făcută de propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos în timpul apostolilor”.

Surprins tânărul zise: “Spuneți-mi mai mult”.

Pe când pastorul răsfoia într-o altă carte, el adăugă: “Alt istoric, contemporan cu Pilniu, a fost Tacit. În Analele sale (Vol 15, cap. 44) el vorbește de ura lui Nero împotriva creștinilor și de persecutarea lor pe timpul arderii Romei: Tacit explică numele de “creștin” și arată că el se trage din “Hristos”. El menționează că Isus Hristos, fondatorul religiei creștine, a fost condamnat la moarte de Pilat din Pont, procuratorul Iudeii, în timpul domniei împăratului Tiberiu”.

“Domnule, n-am știut niciodată că în istoria lumii se află așa ceva”, exclamă tânărul.

“Sunt mulți care nu știu lucrurile acestea”, răspunse pastorul. “Uite aici este alt istoric roman, Suetoniu, care a scris viețile lui Nero și Claudiu. În Viața lui Claudiu, cap. 23, el descrie cum erau creștinii urâți de Claudiu și cum au fost scoși din Roma. Și el menționează numele lui Hristos în biografiile lui.”

“Și fiindcă stăm de vorbă”, adăugă pastorul, “aș dori să notezi că în jurul anului 180 d.Hr. Celsus a scris o carte care ataca pe creștini și din care se vede că la vremea respectivă creștinismul ajunsese o forță de care trebuia să se țină cont”.

“Dacă încă mai ai îndoieli”, zise pastorul, “amintește-ți că cele patru Evanghelii sunt cărți de istorie ca și altele”.

“Nu mă mai pot împotrivi”, exclamă tânărul, “Isus Hristos trebuie să fi trăit cu adevărat!”

Istoria sfântă și istoria lumii sunt de acord că Isus a trăit ca om pe pământ.


1. CÂND DUMNEZEU DEVINE OM

Isus nu a fost numai un om bun. El era Dumnezeu. Ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus era Dumnezeu-om. Dar cum putea Fiul lui Dumnezeu să vină pe pământ în trup de om? Despre acest mister, Biblia zice:
“Și fără îndoială, mare este taina evlaviei: Dumnezeu S-a arătat în trup, a fost socotit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit între Neamuri, a fost crezut în lume, a fost primit înapoi în slavă” 1 Timotei 3:16 (traducerea King James).

Cresus regele Lidiei și unul dintre oamenii cei mai bogați din istorie, a întrebat odată pe Tales, un filozof grec: “Ce este Dumnezeu?” Tales a cerut timp de o zi ca să-și pregătească răspunsul. Apoi a mai cerut una, încă una și încă una. În cele din urmă a venit la Cresus și a recunoscut că pe măsură ce studia pe Dumnezeu, problema devenea din ce mai misterioasă.
Referindu-se la aceasta, Tertulian, un cunoscut apărător (apologet) al bisericii creștine primare, a spus că nimeni care n-a cunoscut pe Isus Hristos nu poate să cunoască pe Dumnezeu. Dacă dorești răspunsul la întrebarea: “Ce este Dumnezeu?” privește la Isus.

Ucenicii vorbeau o dată cu Isus despre Dumnezeu. Unul dintre ei, Filip, a cerut lui Isus: “Arată-ne pe Tatăl!” La aceasta Isus a răspuns:
“De atâta vreme sunt cu voi și tot nu M-ai cunoscut, Filip? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl; cum poți să zici: Arată-ne pe Tatăl?” Ioan 14:9.

De la început la sfârșit, Biblia ne descoperă pe Isus ca fiind asemănarea exactă a Tatălui. Isus a zis:

“Eu și Tatăl Meu suntem una” Ioan 10:30.

Putem înțelege mai bine pe Dumnezeu când știm că Isus este Fiul Lui Dumnezeu una cu Tatăl. Dar întrebarea rămâne: De unde a venit Dumnezeu?


2. ISUS A EXISTAT DIN VEȘNICIE

Sunt unele lucruri pe care nu le putem cunoaște. Dar putem cunoaște ce Dumnezeu ne-a descoperit.

“Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, dar cele descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia” Deuteronom 29:29.
De unde a venit Dumnezeu? Răspunsul Bibliei este că Dumnezeu a existat din totdeauna.

“Înainte ca să se fi fost munții și mai înainte ca să fi făcut pământul și lumea. DIN VEȘNICIE ÎN VEȘNICIE, TU EȘTI DUMNEZEU” Psalm 90:2.

Nu se poate găsi altă declarație mai sublimă despre veșnicia lui Dumnezeu. Primele cuvinte ale Bibliei declară că Dumnezeu a existat din totdeauna.

“La început, Dumnezeu…” Geneza 1:1.

Un fapt interesant despre cuvântul “Dumnezeu” în Geneza 1 este că în ebraică el apare în forma plurală “Elohim”. Folosirea pluralului arată că de la început Dumnezeu-Tatăl nu a fost singur în lucrarea Sa creatoare.

Ioan, vorbind despre Hristos, zice: “La început era Cuvântul (Hristos) și CUVÂNTUL ERA CU DUMNEZEU și Cuvântul era Dumnezeu. El era LA ÎNCEPUT cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El… Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi și noi am văzut slava Lui, întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” Ioan 1:1-3,14.
Așa de strânse erau legăturile dintre Tatăl și Fiul, încât Isus a fost Acela care a chemat lumile la existență prin Cuvântul Lui. Biblia zice despre Hristos: “El care este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut din toată zidirea: fiindcă PRIN EL AU FOST CREATE TOATE LUCRURILE, atât cele din cer, cât și cele de pe pământ, văzute sau nevăzute… toate lucrurile au fost create prin El și pentru El” Coloseni 1:15,16.

Isus a fost cu Tatăl chiar înainte de creațiune (vezi Ioan 1:3). De fapt, Fiul lui Dumnezeu a existat din totdeauna, din veșnicie. “… din tine va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei” Mica 5:2.

Că Tatăl și Fiul au existat împreună din veșnicie, reiese clar din declarația următoare din Epistola către Evrei: “Pe când Fiului I-a zis: Tronul Tău, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul de domnie al împărăției Tale este un toiag al neprihănirii” Evrei 1:8.

În ultima rugăciune raportată, Hristos face clar înainte de răstignirea Lui, că nu a fost niciodată un timp când El să nu fi fost una cu Tatăl: “Și acum, Tată, proslăvește-Mă cu slava pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea” Ioan 17:5.


3. HRISTOS – INIMA ISTORIEI ȘI PROFEŢIEI

Atât Vechiul, cât Noul Testament au fost scrise în întregime ca să descopere lumii pe Hristos.

Că Fiul lui Dumnezeu a luat legătura cu oamenii în timpurile Vechiului Testament se vede din cartea lui Daniel. Daniel a scris că Nebucadnețar, împăratul păgân al Babilonului antic a văzut pe “unul care semăna cu un fiu al lui Dumnezeu” umblând cu cei trei bărbați prin mijlocul unui cuptor aprins.

“El (Nebucadnețar) a răspuns și a zis: Iată, văd patru oameni dezlegați, umblând prin mijlocul focului, fără să aibă nimic și chipul celui de al patrulea este ca al Fiului lui Dumnezeu” Daniel 3:25.
Oricine citește cu atenție Vechiul Testament descoperă că el descrie neîncetat pe Mesia care va veni. Cuvântul “Mesia” din Vechiul Testament are același înțeles ca și cuvântul “Hristos” din Noul Testament. Vezi Ioan 1:41; 4:25. Deci Hristos este Mesia din Vechiul Testament, care trebuia să vină.

Vechiul Testament este plin cu profeții privind pe Cel ce va veni. Aceste profeții, scrise cu sute de ani mai înainte ca să se nască Hristos, au prezis marile evenimente ale Noului Testament – nașterea, viața, moartea, învierea, înălțarea și venirea împărăției lui Isus Hristos. Hristos a fost tema centrală a tuturor acestor profeții. De fapt, Noul Testament se referă la mai mult de 300 de profeții din Vechiul Testament împlinite în și prin Hristos.

Chiar la începutul lucrării pământești a lui Hristos, când oamenii comparau viața Lui cu profețiile Vechiului Testament, ei trăgeau concluzia: “Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise și proorocii, pe Isus din Nazaret ” Ioan 1:45.

Cu ocazia primei Sale apariții publice, Mântuitorul nostru a făcut apel la profeții ca să-Și stabilească identitatea. Citând dintr-o profeție din Vechiul Testament, El a zis: “Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea sub ochii voștri” Luca 4:21.

Și curând după învierea Sa, Isus a indicat din nou, la doi dintre urmașii Lui, împlinirea profețiilor care arătaseră spre El. “Atunci le-a zis: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când este vorba să credeți tot ce au scris proorocii!… Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a lămurit toate Scripturile care erau cu privire la El” Luca 24:25.

Să privim câteva dintre pasajele profetice din Vechiul Testament care au fost împlinite de către Isus și care sunt raportate în Noul Testament.


4. VIAŢA LUI HRISTOS – O ÎMPLINIRE A PROFEŢIEI

Locul nașterii

Profeția din Vechiul Testament: “Și tu, BETLEEM EFRATA… din tine îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel” Mica 5:2.
Împlinirea din Noul Testament: “După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea…” Matei 2:1.

Nașterea din fecioară

Profeția din Vechiul Testament: “De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: Iată, FECIOARA VA RĂ‚MÂNEA ÎNSĂ‚RCINATĂ‚ ȘI VA NAȘTE UN FIU și-i vor pune numele Emanuel (Dumnezeu cu noi)” Isaia 7:14. Împlinirea din noul Testament: “Nu te teme să iei la tine pe nevastă-ta, căci CE S-A ZĂ‚MISLIT ÎN EA ESTE DE LA DUHUL SFÂNT” Matei 1:20 (citește versetele 18-23).

Din seminția lui Iuda

Profeția din Vechiul Testament: “TOIAGUL DE DOMNIE NU SE VA DEPĂ‚RTA DIN IUDA, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui până va veni Silo (adică Mesia)” Geneza 49:10.
Împlinirea din Noul Testament: “Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda Evrei 7:14.

N-a fost primit

Profeția din Vechiul Testament: “Disprețuit și părăsit de oameni…” Isaia 53:3.
Împlinirea din Noul Testament: “A venit la ai Săi și AI SĂ‚I NU L-AU PRIMIT” Ioan 1:11.

Trădarea Lui

Profeția din Vechiul Testament: “Chiar și PRIETENUL MEU APROPIAT în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, RIDICĂ‚ ȘI EL CĂ‚LCÂIUL ÎMPOTRIVA MEA” Psalm 41:9 (Traducerea King James; vezi și Psalm 55:12,13). Împlinirea din Noul Testament: “Isus a răspuns: Acela, căruia îi voi întinde bucățica. Și a întins o bucățică și A DAT-O LUI IUDA, FIUL LUI SIMON ISCARIOTEANUL” Ioan 13:26.

Plata trădătorului

Profeția din Vechiul Testament: “Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata… Și mi-au cântărit ca plată TREIZECI DE ARGINŢI” Zaharia 11:12. Împlinirea din Noul Testament: “Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoții cei mai de seamă și le-a zis: Ce vreți să-mi dați și-L voi da în mâinile voastre? Ei i-au cântărit TREIZECI DE ARGINŢI” Matei 26:14,15.

Bătut în cuie pe o cruce

Profeția din Vechiul Testament: “MI-AU STRĂ‚PUNS MÂINILE ȘI PICIOARELE” Psalm 22:16. Împlinirea din Noul Testament: “Când au ajuns la locul numit “Căpățâna” L-AU RĂ‚STIGNIT ACOLO” Luca 23:33.
Psalmul 22 și Isaia 53 sunt pline de amănunte ale profeției despre persecutarea lui Isus Hristos și despre moartea Lui de mâna acelora pe care venise să-i salveze.

Nu putea fi ținut în mormânt

Profeția din Vechiul Testament: “Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților și nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea” Psalm 16:10. Împlinirea din Noul Testament: “Despre învierea lui Hristos a proorocit și a vorbit el când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în locuința morților și că trupul lui nu va vedea putrezirea” Fapte 2:31.

Istoria vieții lui Hristos este o împlinire a profeției. O mare parte din Vechiul Testament este istoria vieții lui Hristos scrisă dinainte; Noul Testament este aceeași istorie scrisă după ce s-a împlinit.
În afară de Isus Hristos, viața niciunui om nu a corespuns cu amănuntele profeției biblice. Aceasta dovedește mesianitatea Lui.

Ucenicii lui Isus Hristos au văzut aceste profeții împlinite în nașterea, viața, lucrarea, moartea, învierea și înălțarea Mântuitorului. Ei au fost foarte apropiați de El. Ei au văzut viața Lui evlavioasă; ei L-au văzut murind pe Calvar; dar pentru ei, dovada supremă că Isus este Fiul lui Dumnezeu a fost felul exact în care profeții Vechiului Testament au prezis fiecare amănunt din viața Lui. Biblia afirmă că unul dintre acești martori “înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului și le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul” Fapte 18:28.

Cu mărturia atât a Vechiului, cât și a Noului Testament, cum am putea să ne îndoim că Isus Hristos este Fiul divin al lui Dumnezeu?


5. DUMNEZEU, HRISTOS ȘI VIAŢA TA
Vorbind despre influența lui Hristos, un scriitor declară: “Mai am mult până să spun totul când zic că toate armatele care au mărșăluit vreodată, că toate navele care au fost construite vreodată, toate parlamentele lumii care s-au întrunit vreodată și toți domnitorii care au stăpânit vreodată, toate puse laolaltă n-au influențat viața omului pe pământ atât de puternic ca această singură viața (a lui Hristos)”.
Un pod foarte circulat de cale ferată traversa un fluviu. Răspunderea de a ridica și de a lăsa podul așa încât să treacă vapoare sau trenuri revenea unui singur om.

Într-o seară întunecată, un tren de pasageri era programat să treacă podul. Cu câteva minute mai înainte ca trenul să apară, paznicul podului controlă ca de obicei închizătoarele de siguranță, care împiedicau podul să se ridice. Spre spaima lui, acestea erau rupte. Deja trenul se auzea apropiindu-se. Ce putea face ca să salveze trenul de la un dezastru? El se trânti cu toată greutatea trupului său și apăsă bara de deasupra închizătorilor. Viața a sute de oameni depindea de tăria lui în aceste momente de încordare.

Chiar când auzi fluierul trenului la semnal, la intrarea pe pod, auzi și un alt sunet care făcu să i se oprească inima. Era vocea fiului său, în vârstă de trei ani, care striga prin întuneric: “Tată, unde ești?” Îngrozit, îl văzu pe copil, pe singurul lui fiu, umblând printre șine spre pod și spre trenul care venea în viteză. Deja terasamentul vibra.

Să lase el bara și să alerge să salveze pe singurul lui copil, sau să sacrifice pe acela pe care-l iubea salvând astfel viața a sute de oameni care nu știau nimic de primejdia lor? El făcu singura alegere pe care o putea. Trenul trecu în viteză peste apele întunecate, fără ca pasagerii să știe de sacrificiul pe care îl făcea acest tată iubitor.

Tatăl ceresc a văzut lumea noastră grăbindu-se pe drumul păcatului spre ruina ei veșnică. A știut că El trebuie să dea pe singurul Lui Fiu ca să salveze pe om de la distrugere și moarte, sau să cruțe pe Fiul Său iubit și să lase o lume rătăcită să se rostogolească spre distrugere veșnică. Ce a făcut Dumnezeu? El a făcut singurul lucru pe care iubirea putea să-l facă.

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” Ioan 3:16.

Dumnezeu a dat pe Fiul Său pentru lume – pentru tine și pentru mine. Isus a venit de bună voie în această lume ca să sufere și să ne salveze. El mă invită pe mine, El te invită pe tine să facem din El prietenul nostru cel mai apropiat, Mântuitorul nostru. El te invită personal să întinzi mâna și să apuci viața de care poți fi mulțumit.

“Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihna pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea ușoară” Matei 11:28,29.

Care este răspunsul tău la invitația călduroasă a lui Isus?

Tată ceresc, Îți mulțumesc pentru darul Fiului Tău, Isus. Ajută-mă să cred în El pe deplin și să Îl primesc chiar acum ca Mântuitorul meu personal. Învață-mă să Te iubesc cu toată inima și arată-mi cum să trăiesc ca și alții să Te iubească. În numele scump al lui Isus mă rog. Amin.


URMEAZĂ‚ MATERIAL DE CITIT PLIN DE INSPIRAŢIE

Seria VIAŢA NOUĂ‚ conține ghiduri colorate și de ajutor care răspund la întrebările încurcate ale vieții din lumea de azi.
Puteți primi toată seria VIAŢĂ‚ NOUĂ‚ absolut GRATUIT. Dacă trimiteți înapoi FOAIA DE RĂ‚SPUNSURI a Ghidului 1.
Asigurați-vă că ați trimis răspunsurile pentru toate ghidurile – o să vă pară bine că ați făcut-o!