Echipajul sumarinului Squalus și-a dat seama că aceasta fusese ultima lor scufundare și că acum zăceau neputincioși pe fundul Oceanului Atlantic, la 240 de picioare sub suprafața apei. Ei au trimis trasoare de fum, o geamandură și au colorat apa cu vopsea ca să atragă atenția.

Îi va găsi vreuna din navele surori? Dacă submarinul lor scufundat era localizat, puteau ei fi salvați? Tot ajutorul trebuia să vină de sus. Nu exista nicio posibilitate să fie ajutați dintr-o altă direcție. Acolo, într-o tăcere de agonie, ei au așteptat. Fiecare oră părea un secol. În mai puțin de o oră după această scufundare fatală, submarinul Sculpin a pornit să-i caute. După câteva ore, pelicula roșie de pe suprafața apei a fost descoperită, după geamandură.

Dar au trecut douăzeci și pantru de ore înainte ca operația de salvare propriuzisă să înceapă. Gândiți-vă la orele lungi de acolo, din întunericul acelui submarin.

După aceea un clopot de scufundare uriaș, de zece tone a fost coborât și scos din apă, iarăși și iarăși, de fiecare dată aducând sus câțiva oameni din adâncimile acelea îngrozitoare. În cele din urmă, toți cei treizeci și trei de oameni care mai erau în submarin, au fost salvați. Când clopotul cel mare de scufundare a fost lansat în adâncime, nici un singur marinar nu a refuzat să fie salvat. Toți au fost fericiți să accepte această cale spre siguranță.

Dacă noi vrem să fim salvați și să avem un loc în împărăția lui Dumnezeu, noi trebuie să acceptăm calea lui de salvare. Aduceți-vă aminte, tot ajutorul pe care îl vom primi vreodată, vine de sus, nu de pe pământ. Mântuirea vine de la Dumnezeu.

Dorești să fii un creștin adevărat? Ţi-ar plăcea să fii un creștin, dar nu știi cum să începi? Lecția aceasta este pentru tine. Treptele până la Hristos sunt puține la număr, simple și ușor de înțeles. Ne vom îndrepta spre călăuza lui Dumnezeu pentru informații.


1. CREDE ȘI VEI FI MÂNTUIT

Ce trebuie să facă mai întâi cineva care vrea să vină la Dumnezeu? Răspunsul se află în Evrei 11:6.
“Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută”.

Trebuie să credem că Dumnezeu există și că răsplătește pe cei ce-l caută.
“Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” Fapte 16:31.
“În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” Fapte 4:12.

Crede, acesta este primul pas spre a deveni un creștin.
Dar poate că zici: “Eu n-am credință. Cum pot să obțin această credință? În Dumnezeu?” Iată calea, arătată de apostolul Pavel în Romani 10:17.
“Astfel CREDINŢA VINE ÎN URMA AUZIRII; iar auzirea vine PRIN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU”.
Așa dar, Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum îl găsim în Biblie, aduce credință atunci când îl studiem și îl primim în inimile noastre. Începe în felul acesta imediat să urmezi cărarea Bibliei.


2. POCĂ‚IEȘTE-TE ȘI FII IERTAT

Să ne îndreptăm atenția spre treapta a doua care duce la o schimbare a vieții.
“Sau disprețuiești tu bogățiile, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că BUNĂ‚TATEA LUI DUMNEZEU TE ÎNDEAMNĂ‚ LA POCĂ‚INŢĂ‚?” Romani 2:4.

Deci, a doua treaptă este pocăința. Prima: credința în Dumnezeu; a doua, pocăința.

Dar dacă îți pui întrebarea: “Ești sigur că Dumnezeu mă va ierta pe mine?” Răspunsul la această întrebare se află în 1Ioan 1:9.
“Dacă NE MĂ‚RTURISIM PĂ‚CATELE, EL ESTE CREDINCIOS și drept ca să NE IERTE PĂ‚CATELE și SĂ‚ NE CURĂ‚ŢEASCĂ‚ DE ORICE NELEGIUIRE”.

Citim același lucru în Exodul 34:6,7.
“DOMNUL DUMNEZEU ESTE UN DUMNEZEU PLIN DE ÎNDURARE ȘI MILOSTIV, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, IARTĂ‚ FĂ‚RĂ‚DELEGEA, RĂ‚ZVRĂ‚TIREA ȘI PĂ‚CATUL”.

Vezi așa dar, că Tatăl nostru ceresc ne tratează mai bine decât am merita. Da, El dorește să ne ierte.
“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viața veșnică” Ioan 3:16.

Aceasta este ceea ce dragostea și bunătatea lui Dumnezeu L-au condus să facă pentru noi.

Deci, înainte de orice, trebuie să credem în Dumnezeu. Apoi trebuie să ne dăm seama că suntem păcătoși și să ne pocăim.
“POCĂ‚IŢI-VĂ‚ deci și ÎNTOARCEŢI-VĂ‚ LA DUMNEZEU ca să vi se ȘTEARGĂ‚ PĂ‚CATELE” Fapte 3:19.

Acum însă, nimeni nu se pocăiește, dacă nu îi pare rău de păcatele lui.
“Totuși acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ÎNTRISTAREA VOASTRĂ‚ V-A ADUS LA POCĂ‚INŢĂ‚” 2Corinteni 7:9.

Pocăința înseamnă simplu să ne pară rău de păcatele noastre și să le părăsim. Aceasta nu este o întristare de frica pedepsei, ci ură contra păcatului, fiindcă știm că el mâhnește inima lui Dumnezeu.
Este natural pentru noi, ca din noi înșine, să ne pocăim? Nu.
“Pe acest Isus Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și MÂNTUITOR, CA SĂ‚ DEA LUI ISRAEL POCĂ‚INŢA ȘI IERTAREA PĂ‚CATELOR” Fapte 5:31.

Convingerea nu este pocăința. Un lucru este să te trezești la cinci dimineața și altul este să te scoli la ora aceea. După cum zicea o bătrână sclavă: “Pocăința înseamnă să-ți pară așa de rău că ai păcătuit, să nu mai păcătuiești”.

Deasupra marelui fluviu Zambezi în Africa, chiar în partea de jos a Cascadei Victoria este un pod uriaș, traversând vâltoarea peste cea mai teribilă frământare de ape de pe pământ. Podul a fost construit de ingineri pornind de pe ambele maluri ale fluviului, extinzând de fiecare parte jumătatea de pod până ce ambele brațe uriașe s-au întâlnit deasupra curentului de apă și completând astfel podul.

Pocăința și credința sunt cele două brațe ale podului pe care putem trece de la pământ la cer. Ele se întâlnesc ca să facă posibilă mântuirea noastră. Nici una din ele nu este suficientă singură. Trebuie să credem în Dumnezeu și trebuie să ne pocăim. Nu folosește la nimic să încercăm să fim creștini, fără să ne pocăim. Nu putem să ne schimbăm pe noi înșine din păcătoși în credincioși pe nici o altă cale.
“Poate un etiopian să-și schimbe pielea, sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul?” Ieremia 13:23.

Pocăința este absolut necesară. Un motiv pentru care noi trăim vieți atât de nefericite este că nu ne pocăim. Mulți sunt care poartă o formă de creștinism, dar care nu s-au pocăit niciodată cu adevărat și din cauza aceasta nu au fost niciodată fericiți în viața lor de credință. Un motiv pentru care unii lucrători religioși nu au avut niciodată o redeșteptare în câmpul lor de lucru este că ei nu s-au pocăit de păcatele lor, ei sunt încă neconvertiți. Prietene, te-ai pocăit? Vrei să te pocăiești?


3. MĂ‚RTURISEȘTE ȘI FII SCHIMBAT

Dr. F.B. Meyer povestește despre o adunare de redeșteptare care se târa înainte fără vreun semn de succes. În cele din urmă, unul dintre bătrânii conducători ai bisericii se ridică și zise: “Frate pastor, eu nu cred că vom avea vreo redeșteptare aici câtă vreme fratele Jones și eu nu vom vorbi”. Apoi se duse la fratele Jones și-i zise: “Frate Jones, noi nu am vorbit unul cu altul de cinci ani. Este timpul să îngropăm toporul. Îți întind mâna”.

Chiar atunci un oftat a rupt tăcerea. Alt prezbiter se ridică în public și zise: “Frate pastor, eu nu cred că va fi vreo redeșteptare până eu nu mă pocăiesc. Nu putem avea o redeșteptare atâta vreme cât eu te vorbesc de rău pe la spate și-ți spun lucruri frumoase în față. Te rog să mă ierți”.

După aceea alții s-au ridicat și și-au mărturisit păcatele și au încercat să pună lucrurile în rânduială. N-a mai trecut mult și redeșteptarea a izbucnit. După aceea binecuvântarea lui Dumnezeu a venit asupra lor și s-a revărsat asupra comunității timp de trei ani.

Următorul pas de făcut ca să devii creștin este mărturisirea.
“MĂ‚RTURISIŢI-VĂ‚ unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați” Iacov 5:16.
“Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine LE MĂ‚RTURISEȘTE ȘI SE LASĂ‚ DE ELE capătă îndurare” Proverbe 28:13.

Mărturisirea care conduce la părăsirea păcatului este veritabilă.

Dar, în afară de acestea, ce mai trebuie să facă păcătosul care se pocăiește?
“Dacă DĂ‚ ÎNAPOI zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învățăturile care dau viața și nu săvârșește nici o nelegiuire, va trăi negreșit și nu va muri” Ezechiel 33:15.

Pocăința și mărturisirea veritabile nu înseamnă numai încetarea de a mai păcătui, ci să faci orice îți stă în putință să îndrepți relele din trecut. Nici un om care a furat zece dolari nu se poate aștepta ca Dumnezeu să-l ierte dacă nu încearcă să dea înapoi banii pe care i-a luat. Fără aceasta nu este nici pocăință veritabilă, nici mărturisire veritabilă. Dar atunci când cineva se pocăiește cu adevărat și mărturisește, Dumnezeu îl iartă.

“Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” 1Ioan 1:9.

Iertarea este lucrarea lui Dumnezeu, nu a noastră. Când noi mărturisim, noi simplu credem că Dumnezeu ne iartă și El o și face. Acesta este sfârșitul problemei. Noi poate că simțim sau poate că nu simțim că păcatele noastre s-au dus, dar așa este. Noi nu trebuie să ne sprijinim pe ce simțim, ci să credem pe Dumnezeu.

Fiul unui slujitor al Evangheliei a părăsit calea dreaptă și îngustă pentru o viață de destrăbălări și păcat. El și-a câștigat un nume și faimă în lumea afacerilor, dar și-a permis să alunece spre locurile cele mai de jos. El și-a descris starea lui ca fiind aceea a unui bețiv, drogat și decăzut.

După cincisprezece ani lungi, El a dat lui Dumnezeu ocazie să-l recupereze și s-a întors la Dumnezeu în mod strălucit. Atunci s-a dus și la casa părintească, doar spre a afla că bietul lui tată murise de inimă zdrobită, strigându-l pe nume, dar că în tot cursul anilor acestora mama lui ținuse tot timpul o lampă aprinsă în fereastră, toată noaptea și în toate nopțile.
Dumnezeu are o lumină aprinsă în fereastra Lui tot timpul pentru copiii Lui rătăciți și cât timp acea lampă arde, păcătosul rătăcitor se poate întoarce. Vrei și tu să te întorci acum? Dumnezeu te va ierta.


4. BOTEZAT ÎNTR-O VIAŢĂ‚ NOUĂ‚

Deci avem trei trepte importante: să credem în Dumnezeu, să ne pocăim și să ne mărturisim păcatele. Următoarea treaptă este botezul și dovada pentru aceasta este în Fapte 2:38,39: “POCĂ‚IŢI-VĂ‚, le-a zis Petru și fiecare din voi SĂ‚ FIE BOTEZAT în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”.

Botezul este mărturisirea exterioară că am crezut în Isus, că ne-am pocăit de păcatele noastre că i le-am mărturisit Lui și că am găsit salvarea prin El.

Schimbarea care vine prin credință, pocăință, mărturisirea păcatelor și urmarea Cuvântului lui Dumnezeu în ascultarea deplină este numită “nașterea din nou”. Isus a zis: “TREBUIE SĂ‚ VĂ‚ NAȘTEŢI DIN NOU” Ioan 3:7. Aceasta mai este văzută și ca o regenerare, ca o ALTĂ‚ VIAŢĂ‚, o re-creațiune prin puterea Duhului Sfânt în inima celui care crede. Prin botez noi mărturisim că am intrat în această viață nouă.

Experiența vieții celei noi nu este ceva ce putem noi realiza, nici nu este o formă de psihologie. Ea nu este un produs secundar al educației sau culturii, ci o minune, un miracol lucrat în noi prin puterea Duhului Sfânt. După aceea, Hristos trăiește în noi, o viață nouă de ascultare perfectă.


5. ASCULTĂ‚TORI PRIN HRISTOS CARE TRĂ‚IEȘTE ÎN NOI

În zilele lui Hristos, oamenii doreau mult să găsească o cale de ieșire din păcat – o altă viață.

Într-o zi, un tânăr conducător bogat a venit la Isus. Acest conducător fusese foarte atent să trăiască o viață respectabilă. El era un păcătos respectabil. Nu existau păcate mari în viața lui, atât cât alții puteau constata, totuși el era foarte nesatisfăcut de experiența lui proprie. Conștient că lipsea ceva în viața lui, el a venit cu întrebarea mare a vieții: “Ce trebuie să fac ca să am viața veșnică?” (Matei 19:16).

Isus a dat acestui conducător singura rețetă validă pentru o viață de împlinire acum și în veșnicie: “Dacă vrei să intri în viață PĂ‚ZEȘTE PORUNCILE” Matei 19:17.

Versetele 18 și 19 arată clar că Isus vorbea de păzirea celor zece porunci.

Jerome O. Williams sfătuia o dată pe noii convertiți: “Păziți poruncile. Ascultarea este învățată în toată Biblia și este absolut necesară pentru succes în viața de creștin. Ascultarea este proba iubirii față de Dumnezeu, fiindcă Isus a zis: ‘Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește’ Ioan 14:21. Ea este temelia rămânerii în dragostea Lui. ‘Dacă păziți poruncile Mele, veți rămânea în dragostea Mea’ Ioan 15:10. Ea este o condiție a prieteniei cu Domnul Isus. ‘Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu’ Ioan 15:14. Ascultarea este condiția fericirii în viața de creștin. ‘Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceți’ Ioan 13:17.”

Putem noi să ascultăm în propria noastră putere? Nu, pentru că în Ioan 15:5 citim: “Fără Mine nu puteți face nimic”. Dar cât de mult putem noi face cu ajutorul lui Hristos?
“POT TOTUL în Hristos care mă întărește” Filipeni 4:13.

Dar dacă păcătuim după ce am făcut un început pentru Hristos, să ne descurajăm și să încetăm de a mai merge după El? Niciodată!
“Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit” 1Ioan 2:1.

Un sfânt, adică un urmaș al lui Isus, nu este în mod necesar unul care nu păcătuiește niciodată, ci unul care, imediat ce păcătuiește, cere iertare lui Dumnezeu, crede că a fost iertat și merge înainte bucurându-se de creștere în harul și cunoștința Domnului. El se poate împiedica și poate cădea, dar se ridică și se aruncă înainte din nou, hotărât să biruiască prin puterea lui Dumnezeu. O asemenea cădere nu-i este pusă în cont când se pocăiește și cere iertare și ajutor de la Dumnezeu ca să trăiască o viață dreaptă.

“Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale…” Iuda 24.

Așa dar am schițat clar treptele pe care trebuie să pășim în ordine ca să devenim creștini: să credem în Dumnezeu, să ne pocăim de păcatele noastre și să le mărturisim, să fim botezați și să ascultăm de toate poruncile Domnului.


6. SECRETELE VIEŢII DE CREȘTIN

Ca să creștem și să ne întărim în viața spirituală, trei lucruri sunt esențiale. Exact ca și în viața noastră fizică, trebuie să respirăm, să mâncăm și să facem mișcare. În viața spirituală aceste trei condiții esențiale asigură succesul și fericirea. Viața spirituală este o creștere și de aceea nu trebuie să așteptăm rezultate mari de la început, dar când aceste condiții esențiale ale vieții și creșterii sunt urmate, vom avea bucurie și vom fi fericiți în serviciul lui Hristos aici pe pământ.

ÎNTÂI, TREBUIE SĂ‚ MÂNCĂ‚M. Care este hrana pentru viața spirituală?
“Cuvintele pe care vi le-am spus, sunt Duh și viață” Ioan 6:63.
“Când am primit cuvintele Tale le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele” Ieremia 15:16.
Citirea și studiul zilnic al Bibliei sunt necesare pentru creșterea și viața spirituală. Dacă nu mâncăm hrana aceasta pentru suflet, nu vom crește și în cele din urmă vom muri de foame în cele spirituale.

AL DOILEA, TREBUIE SĂ‚ RESPIRĂ‚M. Rugăciunea este respirația sufletului. 1Tesaloniceni 5:17 ne spune să ne rugăm neîncetat și în Romani 2:12 citim: “Stăruiți în rugăciune”.
“Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri” Filipeni 4:6.
“Rugăciunea este deschiderea inimii lui Dumnezeu ca unui prieten”. “Cereți și vi se va da”, zicea Isus. Matei 7:7. Rugăciunea și răspunsul ei este o temă minunată, dar o și mai minunată experiență. Ea este chiar respirația sufletului. Fără rugăciune, viața spirituală va pieri mai repede decât de lipsa oricărui alt lucru esențial.

AL TREILEA, TREBUIE SĂ‚ FACEM MIȘCARE, ADICĂ‚ SĂ‚ NE ANGAJĂ‚M ÎN LUCRARE CREȘTINĂ‚. Noi trebuie să lucrăm în via Domnului. Matei 21:28. În care parte a ei? Marcu 16:15 ne spune:
“Duceți-vă în toată lumea și propovădui-ți Evanghelia la orice făptură”.
Isus a venit pe lume:
“Nu ca să i Se slujească, ci ca El să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți”.

Slujirea înseamnă pentru alții mântuire, iar pentru noi, creștinii, viață și exercițiu.

Când luăm numele lui Hristos, noi mergem pe urmele Lui, făcând ce putem ca să ajutăm pe nevoiași, să ușurăm pe cei apăsați și să încurajăm pe cei ce și-au pierdut nădejdea. Mai mult decât orice, noi nu pierdem nicio ocazie să arătăm celor păcătoși pe “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” Ioan 1:29. Hrănindu-ne din Cuvânt, păstrând în inimile noastre în tot timpul un spirit de rugăciune și consacrând energiile noastre pentru binele veșnic al semenilor noștri aceasta este viața ideală de creștin, cea mai fericită, cea mai satisfăcătoare viață pe care o poate trăi un om pe acest pământ.
Dați-mi voie să aduc mărturia mea personală – este un lucru mare să fii creștin! Prietene, vei da lui Dumnezeu o ocazie în viața ta? Vrei să pășești pe aceste trepte, să pășești pe calea către Hristos?

Fiecărui creștin vreau să-i spun: Dacă trăiești pentru Hristos, faci mai mult decât orice altceva ai putea face ca să aduci oameni la El.

Un misionar în China vorbea despre Isus pentru prima dată unui grup de oameni dintr-o localitate mică în interiorul țării. Când a terminat, cineva a luat cuvântul și a zis: “O, da! Noi l-am cunoscut. A trăit aici”.
Surprins, misionarul a zis: “Nu. El nu a trăit aici. El a trăit cu sute de ani în urmă într-o țară îndepărtată”.
Insistând că el văzuse pe Isus, omul a zis: “Ba nu. El a trăit în satul acesta. Noi l-am cunoscut”.

Apoi acești oameni simpli de la țară au dus pe misionar afară din sat și în cimitir i-au arătat mormântul unui misionar medical care trăise, vindecase, servise și murise în comunitatea lor. Ah, da! Ei văzuseră pe Isus în acel om! Și ei crezuseră că el era Isus.

Văd oamenii astăzi pe Isus în mine? Fie așa de astăzi!

Tată iubit din cer! Îți mulțumesc pentru Cuvântul Tău care mă învață cum pot să fiu mântuit. O, Doamne, sunt un păcătos și am nevoie de puterea harului mântuitor chiar în minutul acesta. Ia-mi inima și ajută-mă să cred că Tu faci cea mai mare minune a vieții cu mine chiar acum. Fă credința mea, pocăința mea și convertirea mea o experiență foarte reală pentru mine. Învață-mă să trăiesc în ascultare iubitoare de voia Ta descoperită. Mă rog în Numele lui Isus. Amin.