Isus, Mântuitorul tău și al meu, se găsea la un moment dat în opoziție cu o națiune întreagă.
“A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit” Ioan 1:11.

Biblia descrie pe aceia care vor moșteni viața veșnică drept o minoritate:
“Intrați pe poarta cea strâmtă, căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, ÎNGUSTĂ‚ ESTE CALEA CARE DUCE LA VIAŢĂ‚ ȘI PUŢINI SUNT CEI CE O AFLĂ‚” Matei 7:13-14.

Problema nu este: “Cine are dreptate: eu sau tu?” Adevărata întrebare este aceea care a fost pusă lui Hristos cel persecutat în sala de judecată a lui Pilat: “CARE ESTE ADEVĂ‚RUL?”.

Cuvântul lui Dumnezeu este sursa primară a adevărului.
“Sfințește-i prin adevărul Tău; CUVÂNTUL TĂ‚U ESTE ADEVĂ‚RUL” Ioan 17:17.

Cartea sfântă a lui Dumnezeu este linia cu care măsurăm adevărul.
“La lege și la mărturie; Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” Isaia 8:20.

Isus a recunoscut că orice întrebare religioasă trebuie rezolvată prin Cuvântul lui Dumnezeu.
“Drept răspuns, Isus i-a zis: Este scris: Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” Matei 4:4.

Să ne întoarcem numai spre Cuvântul lui Dumnezeu pentru răspunsuri la întrebările sincere care probează autenticitatea dragostei noastre pentru Dumnezeu.

ÎNTREBAREA No. 1: Majoritatea creștinilor țin duminica, prima zi a săptămânii, în loc de Sabatul din porunca a patra. Poate majoritatea să greșească?
RĂ‚SPUNS: Dacă Biblia are dreptate, majoritatea este greșită în această privință, fiindcă am descoperit în lecțiile trecute că sâmbăta, ziua a șaptea a săptămânii, este Sabatul Bibliei. Totuși, numai o minoritate sunt păzitori ai Sabatului.

Obiceiul și tradiția au mult de-a face cu ținerea duminicii, prima zi a săptămânii, de către biserici și persoane individuale. Mulți sunt inconștienți de sfințenia Sabatului zilei a șaptea.
Nu este ușor să te opui la credințe tradiționale îndrăgite, dar experiența creștină este una de creștere. Copilului lui Dumnezeu i se descoperă din ce în ce mai mult, după cum se spune în Proverbe 4:18. Trebuie să creștem “în harul și cunoștința Domnului nostru” 2Petru 3:18. Trebuie să fim binevoitori să “umblăm în lumină” (1Ioan 1:17) după cum Domnul ne-o descoperă.

Nu accepta niciodată argumentul înșelător că majoritatea trebuie să aibă dreptate. Altfel vei fi dus în rătăcire și vei lepăda pe Domnul, cum au făcut-o cu mult timp în urmă cei ce au folosit același argument:
“Aprozii au răspuns: Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta. Fariseii le-au răspuns: Doar n-ați fi fost și voi duși în rătăcire? A CREZUT ÎN EL VREUNUL DIN MAI MARII NOȘTRI SAU DIN FARISEI?” Ioan 7:46-48.

Majoritatea, inclusiv conducătorii religioși, au lepădat pe Domnul Isus.

ÎNTREBAREA No. 2: Nu este ținerea duminicii învățată în Noul Testament?
RĂ‚SPUNS: Cuvântul “duminică” nu se află în Biblie de loc, dar sunt opt texte din Noul Testament care menționează “ziua întâi a săptămânii”. Să le examinăm pe scurt ca să vedem ce aflăm despre sfințenia duminicii.

1. Primul text care menționează ziua întâi a săptămânii se află în Matei 28:1.
“LA SFĂ‚RȘITUL ZILEI SABATULUI, când începea să se lumineze în spre ZIUA DINTÂI A SĂ‚PTĂ‚MÂNII, Maria Magdalina și cealaltă Maria au venit să vadă mormântul”
Nu se amintește nimic despre sfințenia duminicii în acest text, nicio referință la vreun serviciu religios de orice fel. Textul declară simplu că “la sfârșitul zilei Sabatului”, pe “când începea să se lumineze în spre ziua dintâi a săptămânii” femeile au venit să cerceteze mormântul.

2. Referința următoare este în Marcu 16:2.
“DUPĂ‚ CE A TRECUT ZIUA SABATULUI Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov și Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. ÎN ZIUA DINTÂI A SĂ‚PTĂ‚MÂNII s-au dus la mormânt dis de dimineață, pe când răsărea soarele”.
Versetele acestea ne spun că “după ce a trecut ziua Sabatului”, a urmat prima zi a săptămânii. Ele nu mai informează că femeile au venit în dimineața primei zile a săptămânii pregătite să ungă trupul lui Isus. Notează că ele au așteptat până ce a trecut Sabatul, înainte ca să pornească să-și facă lucrul pe care și-l propuseseră.

3. Al treilea text care menționează ziua întâi a săptămânii este Marcu 16:9.
“Isus, după ce a înviat în dimineața zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalinei, din care scosese șapte draci”.
Nici acum nu este vorba de o zi de odihnă. Cu siguranță că, dacă Isus ar fi intenționat să lase duminica să fie păzită ca zi de odihnă în amintirea învierii Lui, ar fi spus lucrul acesta mai întâi ucenicilor Lui.

4. Raportul lui Luca susține mărturia celorlalți.
“În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis de dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră”.
În Luca 23:56, chiar versetul dinaintea acestui text, citim că aceste ucenice credincioase ale lui Hristos “în ziua Sabatului s-au odihnit după lege”. După aceea, în ziua următoare Sabatului, s-au dus la mormânt ca să ungă trupul Domnului, lucrare pe care nu ar fi făcut-o în ziua Lui sfântă. Cu siguranță că nici acest verset nu oferă vreo indicație de schimbare a Sabatului pe ziua întâi a săptămânii.

5. Într-un pasaj paralel, Ioan scrie:
“În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina s-a dus dis de dimineață la mormânt pe când era incă întuneric și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt”.
Ioan a scris acest verset la șaizeci de ani și mai bine după învierea lui Isus. Cu toate acestea, cuvintele lui nu arată că el ar fi avut cunoștință despre vreo schimbare a Sabatului. Ucenicul care s-a simțit cel mai apropiat de Isus se vede că n-a auzit niciodată despre păzirea duminicii.

6. Următoarea referință apare în versetul 19.
“În seara aceleiași zile, CEA DINTÂI A SĂ‚PTĂ‚MÂNII, pe când ușile locului UNDE ERAU ADUNAŢI UCENICII DE FRICA IUDEILOR erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă!” (King James).

Ușile erau încuiate în locul unde ucenicii erau adunați NU CA SĂ‚ CINSTEASCĂ‚ ÎNVIEREA LUI HRISTOS, ci “de frica iudeilor”. Cu această ocazie Isus a mustrat pe ucenicii Lui pentru lipsa lor de credință că El înviase. Marcu 16:14. Așa dar, nu există nicio șansă ca ucenicii să se fi adunat să comemoreze învierea în care nu credeau. În loc de aceasta, ei erau adunați pentru protecție mutuală. ÎN ACESTE ȘASE REFERINŢE NU EXISTĂ‚ NICI CEA MAI SLABĂ‚ URMĂ‚ DE SFINŢENIE A DUMINICII.

7. Al șaptelea text din Noul Testament care amintește de ziua întâi a săptămânii este declarația lui Luca din Fapte 20.
“În ziua dintâi a săptămânii eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții… După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat… Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou” Fapte 20:7,11,13.

Apostolul Pavel era în drum spre Ierusalim. Corabia lui se oprise la Troa, și după ce așteptase o săptămână ca ea să pornească din nou, Pavel a chemat pe credincioși pentru o adunare de rămas bun. El le-a predicat până după miezul nopții, apoi a ținut serviciul sfintei cini cu ei.

Masa Domnului, celebrată cu ocazia unui serviciu de rămas bun, a făcut ziua sfântă? Domnul nostru a instituit acest serviciu de împărtășire într-o joi seara. Dacă celebrarea mesei Domnului face o zi să fie sfântă, de ce nu păzim noi joia ca zi de Sabat?

În metoda biblică de socotit timpul, seara vine întâi. Dacă versetul nostru folosește această metodă – ceea ce este foarte probabil – atunci adunarea aceea a avut loc după cum numim noi, sâmbătă seara (Vezi New English Bible). Așa deci, Pavel nu a considerat duminica sfântă, fiindcă el a mers pe jos 20 de mile (32 de kilometri) până la Asos în ziua următoare adunării.

Nimic nu există în acest text care să arate că prima zi a săptămânii era o zi sfântă. O adunare religioasă poate fi ținută în oricare zi din săptămână, dar aceasta nu face ziua sfântă și nici nu face din ea ziua Domnului.

8. Există o singură referință la ziua întâi a săptămânii în toate scrierile lui Pavel.
“În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă, ce va putea, după căștigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu” 1Corinteni 16:2.
Cercetători demni de încredere ai Bibliei sunt în general de acord că intenția acestei intrucțiuni era să cheme pe credincioșii din Corint să-și aducă registrele lor contabile la zi în prima zi a săptămânii și după aceea, acasă la ei, să pună ceva deoparte pentru sfinții nevoiași din Ierusalim. Când Pavel venea să strângă darurile, nu urma să mai fie nicio colectă nepregătită.

Pavel a scris această scrisoare la anul 59 d.Hr. la mai mult de 25 de ani după învierea Domnului. Totuși acest text nu atribuie vreo sfințenie zilei întâi a săptămânii. Pavel nu zice nimic aici despre abținerea de la lucru în această zi. Nu este nicio mențiune despre un serviciu religios, nici măcar despre o cutie sau un platou de străns daruri. Apostolul colecta ajutoare pentru creștinii persecutați din Ierusalim (Vezi și Fapte 11:27-30; Romani 15:25,26; 2Corinteni 9:1; Galateni 2:10; Fapte 24:17). Cererea lui era, ca în prima zi a săptămânii, când credincioșii își socoteau câștigurile pe săptămâna trecută, ei să pună deoparte, în mod sistematic, donații pentru ajutorarea fraților nevoiași din Ierusalim.

Aceste opt versete nu învață sfințenia duminicii. De fapt, niciunul din scriitorii Noului Testament nu învață să fie ținută o zi în amintirea învierii Domnului.

Deoarece instrucțiuni speciale sunt date în Noul Testament cu privire la rânduiala botezului și a serviciului de împărtășire ca fiind instituite de Hristos, ar fi logic să ne așteptăm că dacă o altă zi de odihnă a fost instituită de Hristos sau de apostoli, instrucțiuni speciale în această privință să fie raportate. Orice încercare de acest fel ar fi dat naștere la multe discuții printre aderenții evrei ai credinței creștine. Tăcerea Noului Testament asupra acestui subiect este o dovadă izbitoare că creștinii au continuat să țină Sabatul pe care Hristos îl făcuse un semn de aducere aminte a puterii Lui creatoare.

ÎNTREBAREA No. 3: Este bine ca un creștin să țină duminica, prima zi a săptămânii, în amintirea învierii?
RĂ‚SPUNS: Acceptarea duminicii ca zi de odihnă în amintirea învierii lui Hristos este lipsită de orice suport al autorității biblice. Ea vine dintr-un compromis post-apostolic dintre biserică și închinarea păgână a soarelui. Biblia și istoria sunt foarte clare și în armonie asupra acestui subiect.

ÎNTREBAREA No. 4: Cum știm că sâmbăta este ziua a șaptea a săptămânii acum? N-a fost schimbat calendarul, sau nu s-a pierdut timp?
RĂ‚SPUNS: Calendarul nostru este în esență același calendar roman folosit pe vremea când Isus a trăit pe pământ. Evreii numeau zilele după număr, așa cum făcuse și Dumnezeu la creațiune: “ziua întâi, ziua a doua”, etc… Romanii au dat numele zeilor lor planetari zilelor săptămânii. Ziua întâi a săptămânii au închinat-o soarelui, a doua lunii, a treia lui Marte, a patra lui Mercur, a cincea lui Jupiter, a șasea lui Venus, a șaptea lui Saturn. Observați cum, în afară de prima zi a săptămânii și de a șaptea, toate celelalte nume apar evidente în limba română. În alte limbi, toate cele șapte nume de zei sunt prezente.

Calendarul nostru a fost schimbat odată din timpul lui Hristos. În 1582, calendarul gregorian a înlocuit calendarul iulian. Iulius Caesar își fixase calendarul său pe baza anului de 365 și 1/4de zile. De fapt, fracțiunea este cu puțin mai mică de 1/4 de zi, destul totuși ca până în secolul al șaisprezecelea să fi făcut o diferență de zece zile, când Papa Grigore a găsit de cuviință să aducă înapoi calendarul, în armonie cu soarele. El a lăsat ciclul săptămânal neatins, schimbând numai data din calendar. Așa s-a făcut că vineri 15 octombrie 1582 a venit după joi, 4 octombrie. Ca să prevină apariția din nou a aceleiași probleme, s-a hotărât ca anii divizibili prin 100-1800, 1900, etc… să nu fie socotiți ca ani bisecți dacă nu sunt și divizibili prin 400. (În felul acesta, anul 2000 va fi un an de 366 de zile). Istoricii se referă la calendarul iulian ca la “stilul vechi” și la calendarul gregorian ca la “stilul nou”. Cu ocazia schimbării, după cum am văzut, SECVENŢA ZILELOR SĂ‚PTĂ‚MÂNII A RĂ‚MAS NESCHIMBATA.

La creațiune, Isus a stabilit săptămâna de șapte zile, numărând zilele (Vezi Geneza 1). Când a venit pe pământ, cu siguranță că ar fi corectat orice eroare care s-ar fi strecurat în ciclul săptămânal. Dar Sabatul care a urmat morții Lui era “Sabatul după Lege” Luca 23.56. Ucenicii lui Isus au ținut Sabatul cu credincioșie.

Ciclul săptămânii în calendarul evreesc nu s-a întrerupt, nici schimbat niciodată prin secole. Evreii încă își țin sărbătorile lor anuale și Sabatele săptămânale, potrivit cu calendarul lor lunar-solar pe care îl publică. El se armonizează perfect cu calendarul gregorian în privința ciclului săptămânal. Tot așa se armonizează calendarul musulman și cel coptic (Copții sunt o sectă creștină din deșerturile Egiptului care a trăit izolată de restul lumii creștine).

Așa că, vrei să știi dacă este corect calendarul pe care îl ai, compară-l cu calendarul evreilor, musulmanilor și copților. Acordul este perfect, duminica este prima zi a săptămânii și sâmbăta este a șaptea.

Prin calcule matematice, astronomii moderni sunt în măsură să socotească timpul dinainte sau care urmează. Ei nu au detectat nicio schimbare în ciclul săptămânii. Dr. James Robertson, de la Observatorul Naval al Statelor Unite, a făcut următoarea declarație în 1932, ca răspuns la o scrisoare de investigație:
“Am avut ocazia să cercetăm rezultatele lucrărilor specialiștilor în cronologie și n-am găsit pe niciuna dintre ele care să fi avut vreodată cea mai ușoară îndoială despre continuitatea ciclului săptămânii începând cu mult înainte de era creștină… Nu a fost nicio schimbare în calendarul nostru în secolele trecute care să fi afectat în vreun fel ciclul săptămânii”.

ÎNTREBAREA No. 5: Nu este păzirea unei zile din șapte tot ce cere porunca?
RĂ‚SPUNS: Porunca a patra dintre cele zece porunci sună:
“Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ZIUA A ȘAPTEA ESTE ZIUA DE ODIHNĂ‚ ÎNCHINATĂ‚ DOMNULUI, DUMNEZEULUI TĂ‚U; să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit; de aceea A BINECUVÂNTAT DOMNUL ZIUA DE ODIHNĂ‚ ȘI A SFINŢIT-O” Exodul 20:8-11.

Dumnezeu ne poruncește să ne aducem aminte că primele șase zile ale săptămânii sunt pentru lucru. De fapt, Biblia le numește: “CELE ȘASE ZILE DE LUCRU” Ezechiel 46:1. Dar “ziua a șaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeului tău”. Aceasta este clar – nu o șeptime, ci “ziua a șaptea” Geneza 2:2,3.

Să presupunem că doctorul îți dă șapte capsule, cu instrucțiuni să iei numărul 1 duminică, numărul 2 luni, numărul 3 marți și tot așa până ce ajungi la capsula numărul 7 de luat sâmbăta. El îți dă explicația că ultima, capsula numărul 7 este de trei ori mai tare decât capsulele 1-6 și te avertizează să le iei în ordinea prescrisă. Vei asculta de ordinele lui? Sigur că da.

Creatorul-Răscumpărătorul nostru ne-a dat șase zile obișnuite pentru lucru. Dar ziua a șaptea este a Lui și El a pus o binecuvântare întreită asupra ei – El s-a odihnit în ea, a binecuvântat și a sfințit ziua Sabatului. Geneza 2:2,3. În porunca Lui, El zice: “Adu-ți aminte de ziua Sabatului ca s-o sfințești”. Isus zice: “Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele” Ioan 14:15. El “este Domn chiar și al Sabatului”. Matei 12:8. Chiar, cât de mult Îl iubim noi pe El? Destul încât să păzim porunca Sabatului Lui?

Este adevărat că noi ne închinăm lui Dumnezeu în fiecare zi, dar închinarea noastră nu face o zi să fie sfântă. Sabatul este ziua pe care Dumnezeu a făcut-o sfântă, pusă deoparte și sfințită pentru noi ca să o păzim în amintirea creațiunii. Dumnezeu nu cere nimănui să țină două zile pe săptămână. El ne-a dat șase zile pentru folosul nostru temporar. El a făcut numai o zi sfântă, ziua a șaptea și a rezervat-o pentru binele nostru spiritual. Noi trebuie să servim pe Dumnezeu și să ne închinăm Lui în fiecare zi, dar trebuie să ținem ca zi sfântă numai ziua pe care Dumnezeu a făcut-o sfântă.

ÎNTREBAREA No. 6: N-a pironit Isus Sabatul pe cruce?
RĂ‚SPUNS: Pavel ne spune ce a fost pironit pe cruce de Hristos care:
“A șters ZAPISUL CU PORUNCILE LUI, CARE STĂ‚TEA ÎMPOTRIVA NOASTRĂ‚ și ne era potrivnic și l-a nimicit, PIRONINDU-L PE CRUCE. A dezbrăcat domniile, stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce. Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la ZILE DE SABAT, CARE SUNT UMBRA LUCRURILOR VIITOARE, dar corpul este al lui Hristos” Coloseni 2:14-17 (King-James).

Legea ceremoniilor, în legătură cu serviciul sanctuarului (templului), arăta spre Isus, Mielul lui Dumnezeu. Când El a fost răstignit pe cruce pentru păcatele noastre, legea ceremonială nu mai era necesară. S-a isprăvit cu ea acolo – a fost pironită pe cruce. Acolo tipul s-a întâlnit cu antitipul. Umbra a întâlnit realitatea.

“Zilele de Sabat” la care se referă Pavel erau acele zile care erau “o umbră a lucrurilor viitoare”. Așa că, sabatele menționate aici trebuie să fie acelea care erau tipuri sau simboluri ale lucrurilor viitoare.

Când studiem sărbătorile ceremoniale ale vechiului Israel, vom găsi că ei păzeau ȘAPTE SABATE CEREMONIALE legate de sărbătorile lor ANUALE (vezi Leviticul 23). Aceste sabate cădeau în zile anumite ale lunii, mai degrabă decât într-o zi anume a săptămânii. În felul acesta, ziua din săptămână când cădeau aceste sabate se schimba în fiecare an, așa cum se întâmplă și cu ZIUA TA DE NAȘTERE. Aceste sabate anuale prefigurau venirea lui Hristos și lucrarea Lui. Ele erau “în afară de” Sabatul săptămânal al Domnului menționat în Leviticul 23:3,38, o adăugare la acesta. Când Isus a murit pe cruce, aceste șapte sabate anuale și-au îndeplinit misiunea, așa că ele au fost pironite pe cruce.

Dar Sabatul zilei a șaptea NU ESTE O UMBRĂ‚ A LUCRURILOR VIITOARE. El nu a simbolizat vreun eveniment viitor. El este mai degrabă UN MONUMENT DE ADUCERE AMINTE a unui eveniment trecut – crearea lumii în șase zile de Dumnezeu și odihna Lui în ziua a șaptea. Sabatul zilei a șaptea din porunca a patra nu are nicio legătură de niciun fel cu sabatele ceremoniale, care nici nu sunt amintite în cele zece porunci. Acele sabate ceremoniale s-au isprăvit la cruce, în timp ce Sabatul zilei a șaptea, ca parte din Legea veșnică a lui Dumnezeu, nu se termină niciodată și va continua să fie ținut și pe noul pământ, când păcatul va fi pentru totdeauna înlăturat (Evrei 4:9; Isaia 66:23).

ÎNTREBAREA No. 7: Eu sunt sub har. De ce trebuie să mai păzesc Sabatul?
RĂ‚SPUNS: Pentru un răspuns la această întrebare, revezi lecția: “Legea libertății”. Ea arată clar că harul lui Dumnezeu este singurul mijloc de mântuire. Când suntem salvați prin harul Lui, inimile noastre sunt umplute cu iubirea Lui și devine natural pentru noi să dorim să păzim poruncile Lui. Când Hristos trăiește viața Lui de ascultare desăvârșită în noi și prin noi, noi descoperim că suntem în armonie cu poruncile lui Dumnezeu.

ÎNTREBAREA No. 8: Nu este Sabatul numai pentru evrei?
RĂ‚SPUNS: Însuși Mântuitorul a spus:
“SABATUL A FOST FĂ‚CUT PENTRU OM, iar nu omul pentru Sabat” Marcu 2:27.
Dumnezeu a făcut Sabatul, cu întreita lui binecuvântare, pentru “om” – pentru neamul omenesc întreg. Sabatul a fost făcut de Isus la creațiune, mai înainte ca să fi existat un singur evreu.

Dacă admitem că aparținem familiei omenești, atunci Sabatul zilei a șaptea este pentru noi. Vrei și tu să-l ții fiindcă Îl iubești pe Domnul atât de mult că dorești din toată inima să-i fii pe plac?

Dacă Sabatul a fost făcut numai pentru evrei, atunci întreaga Lege morală a celor zece porunci a fost făcută numai pentru evrei. Dacă acesta este cazul, atunci creștinii pot să ia numele Domnului în deșert, pot să se închine la idoli, pot să fure, să ucidă, să mintă, etc…

Isus a ținut Sabatul zilei a șaptea. “Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăi Isus” 1Ioan 2:6. Trăiești cum a trăit Isus?

ÎNTREBAREA No. 9: Este adevărat că de fiecare dată când Isus S-a arătat ucenicilor Lui după înviere, era duminică?
RĂ‚SPUNS: Nu, nu este adevărat. Isus S-a arătat ucenicilor Lui de prima dată în duminica învierii (Ioan 20:1,2,19). Următoarea apariție a Lui a fost “după opt zile” (Ioan 20:26). A treia dată când S-a arătat El a fost într-o zi nenumită, când Hristos i-a găsit pe ucenicii Lui la lucru, pescuind (Ioan 21:1-6). Arătările lui Isus după înviere n-au nicio legătură cu întrebarea despre adevăratul Sabat.

ÎNTREBAREA No. 10: Toți aceia care țin duminica în loc de Sabatul biblic, se vor pierde?
RĂ‚SPUNS: Tatăl nostru ceresc ia în considerație motivele din inimă. Se prea poate ca părinții sau bunicii noștri să nu-și fi dat seama că mult timp în urmă, o biserică decăzută a schimbat Sabatul. Ei au crezut că duminica este ziua pe care a poruncit-o Dumnezeu. Ei erau sinceri în ignoranța lor.

“DUMNEZEU NU ŢINE SEAMA DE VREMURILE DE NEȘTIINŢĂ‚ și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” Fapte 17:30.
Când suntem luminați cu privire la cererile sfintei Legi a lui Dumnezeu, Dumnezeu ne cheamă să ne schimbăm căile în ascultare de plusul de lumină pe care am primit-o. Dacă știm ce învață Cuvântul lui Dumnezeu și refuzăm să umblăm în lumină, atunci suntem vinovați.

“Deci cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat” Iacov 4:17.

Adu-ți aminte, Dumnezeu se uită în inima ta chiar acum, când studiezi lecția aceasta. Îl iubești destul de sincer ca să asculți de El?

ÎNTREBAREA No. 11: Este Dumnezeu atât de minuțios că pretinde creștinilor să țină numai ziua a șaptea ca Sabat?
RĂ‚SPUNS: În Noul Testament, Iacov declară:
“Căci cine păzește toată Legea și GREȘEȘTE ÎNTR-O SINGURĂ‚ PORUNCĂ‚, se face vinovat de toate” Iacov 2:10.

Dacă Dumnezeu nu ar fi minuțios, Legea Lui ar fi putut fi desființată și n-ar mai fi fost nevoie ca Isus să moară pentru a salva omenirea din păcat. Dar Hristos a murit ca SĂ‚ DESFIINŢEZE păcatul și SĂ‚ ÎNTĂ‚REASCĂ‚ Legea lui Dumnezeu.

“Deci, prin credință, desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea” Romani 3:31.

Isus dorește să scoată păcatul din inimile noastre și – după cum am învățat – “păcatul este călcarea Legii” 1Ioan 3:4. El dorește să pună în noi Spiritul Lui de ascultare. Atunci noi vom găsi că Sabatul este o plăcere.

Dacă crezi Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, vrei ca aici și acum să-ți supui complet viața în mâna Lui? Vrei să zici: “Prin harul lui Dumnezeu, vreau să țin Sabatul lui Isus, Sabatul zilei a șaptea din Biblie”?