Un soldat lipsea din linia de bătaie. Când a intervenit un răgaz, comandantul unității a trimis o patrulă să-l caute. L-au găsit ascuns într-o grădină.

Când a fost adus în fața superiorului, i s-a cerut o explicație. A stat un timp în tăcere, apoi a zis: “Nu făceam nimic rău”. A fost înaintat la Curtea Marțială, condamnat și executat de un pluton de execuție.

Creștinii de astăzi sunt soldați ai crucii lui Hristos, prinși într-o luptă crâncenă împotriva forțelor răului. Pavel ne spune:

“Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” Efeseni 6:12.

O luptă se duce între bine și rău, între Hristos și Satan. Este o luptă pentru inimile omenești, ca și pentru stăpânirea acestei lumi. Este o luptă pe viață și moarte între bine și rău. Și, fie că ne dăm seama sau nu, noi ne așezăm de o parte sau de cealaltă. Nu poate fi un compromis, nu există teren neutru.

“Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” 2Corinteni 6:14,15.

În sens spiritual noi suntem soldați ai unuia dintre generali – Hristos sau Satan. Isus Hristos, Căpitanul mântuirii noastre, este “Regele regilor”. Ca soldați sub comanda Lui, noi suntem fie cu toată inima pentru El, fie împotriva Lui.

În Matei 12:25-30 Isus ne vorbește despre ținta Sa de a birui pe Satan (simbolizat prin “omul cel tare”) și de a distruge complet cetățuia păcatului. Iată ce zice Hristos despre legăturile noastre cu El în această luptă a veacurilor:

“Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu strânge cu Mine, risipește” Matei 12:30.

Nu există teren intermediar. Nu putem fi credincioși lui Dumnezeu și să ne ascundem când sună strigătul de luptă. Nu putem să ne apărăm: “Doamne, nu făceam nimic rău”. Dumnezeu dorește loialitatea noastră completă.

Deși nevăzută, aceasta nu este joacă de-a războiul. Potrivit cu Apocalips 12, “în cer s-a făcut un război” între Hristos și Satan. Satan a fost aruncat pe pământ. Apocalips 12:9. Știind că sentința morții lui va fi executată în curând, el luptă cu furie turbată împotriva lui Dumnezeu, a guvernării Sale, a Legii Sale și împotriva poporului Său (v. 10-17). El urăște pe aceia care acceptă principiile pe care Isus le-a învățat când a fost pe acest pământ. Versetul 17 ne spune că, în ultimele zile, diavolul va “sufla” ură neobișnuită contra poporului care ține “poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”.


1. CE AȘTEAPTĂ‚ ISUS DE LA OSTAȘII BUNI

Poți să-ți imaginezi o armată fără disciplină? Ar putea o armată să aibă disciplină fără un manual de reguli, instrucțiuni și legi? Ca ostași în armata lui Hristos, manualul nostru este Biblia.

Prima instrucțiune dată unui recrut este aceea de a se conforma regulamentului armatei. El nu poate acționa după ce “se spune”. El nu se poate scuza că în viața civilă făcea așa sau altfel. El are un cod exact de reguli, o lege scrisă. El se va conduce după acestea. El va fi judecat după acestea.

Ostașul spiritual nu poate să câștige această luptă pe viață și moarte împotriva lui Satan și a armatelor răului, dacă refuză să trăiască după Cartea lui Dumnezeu. El nu se poate scuza cu aceea că așa fac majoritatea creștinilor.

Numai dacă ne conformăm învățăturilor din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, Biblia, vom fi socotiți buni ostași ai lui Hristos (2Timotei 2:3), împărtășind cu El victoria asupra păcatului.

Să presupunem că un soldat spune comandantului său că el este de acord cu toate prevederile regulamentului, în afară de una. Cum va fi privit un asemenea soldat? Ce decepție poate fi aceasta pentru Isus care Și-a dat viața ca să mântuiască pe poporul Lui din păcatele lor, să vadă că aceia care pretind că sunt ai Lui sunt neloiali, necredincioși chiar într-o singură privință. Ostașul loial lui Hristos va reflecta atitudinea lui Pavel:

“Eu deci alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva… eu însumi să fiu lepădat” 1Corinteni 9:26,27.

Apostolul știa că orice lipsă de bunăvoință din partea lui de a servi ca un bun ostaș, putea să-l ducă acolo încât să întoarcă spatele lui Hristos și în cele din urmă să-l ducă la moartea veșnică. El ne avertizează să ne verificăm viața spirituală ca să ne asigurăm că suntem într-adevăr copii ai lui Dumnezeu.

“Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. PE VOI ÎNȘIVĂ‚ ÎNCERCAŢI-VĂ‚” 2Corinteni 13:5.


2. CARTEA LUI DUMNEZEU NU SE SCHIMBĂ‚ NICIODATĂ‚

Armata unei țări poate să-și schimbe regulamentul, dar nimeni nu poate submina Cuvântul lui Dumnezeu.

“Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri” Psalm 119:89.

Dumnezeu dorește să fixeze tot așa de durabil Cuvântul Său în inimile noastre. Isus ne-a învățat să ne rugăm:

“Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ” Matei 6:10.

După ce ne-am rugat ca noi și alții să facem voia lui Dumnezeu pe pământ așa cum se face în ceruri, noi trebuie să trăim conform cu rugăciunile noastre, prin puterea lui Hristos.

Potrivit cu Apocalips 12:17, adevărata biserică din ultimele zile “păzește poruncile lui Dumnezeu și are mărturia lui Isus”. Legea lui Dumnezeu este perfectă și de aceea este veșnică.

“Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul, mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor” Psalm 19:7.

Are Legea iubirii lui Dumnezeu primul loc în viața ta? Este Biblia, regula ta de credință? Adu-ți aminte că Dumnezeu a spus:

“Nu-Mi voi călca legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele” Psalm 89:34.

Dumnezeu nu va schimba legământul Său – Legea Sa, Cuvântul Său. El Însuși nu se schimbă (Maleahi 3:6) și “Isus Hristos este Același, ieri și azi și în veci” Evrei 13:8.


3. POATE DUMNEZEU SĂ‚ ACCEPTE ASCULTARE PARŢIALĂ‚?

Ascultarea este proba loialității, fructul dragostei. Copilul care nu ascultă de părinții lui dă puțină dovadă de adevărată dragoste și respect față de ei. Creștinul care oferă lui Dumnezeu o ascultare parțială demonstrează că inima lui este împărțită.

“După roadele lor îi veți cunoaște” Matei 7:20.

Cât de mult iubim pe Dumnezeu se va vedea din acțiunile noastre. Citește și 1Ioan 2:3-5.

ADAM ȘI EVA

Când primul bărbat și prima femeie și-au făcut căminul lor în Eden, Dumnezeu le-a dat stăpânire peste tot ce era în acea grădină minunată, afară de un pom. Pomul acela era frumos și fructul părea delicios.

Desigur, au gândit Adam și Eva, o mușcătură din acest fruct nu o să ne facă niciun rău. Dar prin aceea că au gustat o singură dată, neloialitatea a intrat într-o lume fără păcat și a început rebeliunea împotriva lui Dumnezeu.

Credincioșia noastră este încercată de multe ori prin lucruri aparent fără importanță. Păcatul este atât de înșelător. Poetul zice:

“Cine bate așa de tare?”

“Un păcat mic și singur.”

“Intră”, răspundem noi

“Și tot iadul este înlăuntru”.

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează:

“Nu vă înșelați. Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Ce seamănă un om, aceea va și secera” Galateni 6:7.

CAIN ȘI ABEL

Dumnezeu a învățat pe Adam și Eva, primii noștri părinți, să privească înainte spre venirea Mântuitorului ca jertfă pentru păcatul lor. Geneza 3:15. Cain și Abel, fiii lor, au fost învățați să aducă un miel și să-l ofere ca semn al credinței lor în “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” Ioan 1:29.

Dar Cain era interesat în agricultură, în timp ce Abel creștea oi. De ce trebuia Cain să procure un miel de la fratele lui mai tânăr pentru a-l oferi pe altarul de jertfă? De ce să nu fie fructele și vegetalele din grădina lui tot așa de potrivite pentru o jertfă ca mieii lui Abel? Doar o mică schimbare în închinarea lui nu părea prea mare lucru pentru Cain.

Dar sângele unui miel, nu fructele și vegetalele, simboliza credința în Răscumpărătorul din păcat care avea să vină. Nu era treaba lui Cain să decidă cum să se apropie de Dumnezeu. Cain își stabilea religia făcută de el, în locul închinării stabilite de Creator. Neloialitatea lui s-a manifestat în neascultarea lui. Au urmat mânie și ură, iar rezultatul a fost crima.

De atunci și până astăzi, omul a încercat să corecteze poruncile lui Dumnezeu, doar puțin aici sau acolo, ca să-i vină mai bine.

“Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gânduri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au înebunit… AU SCHIMBAT ÎN MINCIUNĂ‚ ADEVĂ‚RUL LUI DUMNEZEU și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin” Romani 1:21,22,25.

SOŢIA LUI LOT

Ce bine ne aducem aminte de istoria biblică a arderii Sodomei! Dumnezeu a condus pe Lot, soția și cele două fiice afară din cetate și le-a poruncit să nu se întoarcă înapoi, nici măcar ca să se uite la cetate.

Dar tot ce aveau ei era acolo în cetatea condamnată și inimile lor erau acolo, cu averile lor, cu rudele și prietenii lor. Era destul de greu să plece, dar porunca să nu se uite înapoi la cetatea care arde – ce rost o fi avut?

Să fi înțeles Dumnezeu chiar așa cum zisese? Doamna Lot s-a întors și s-a uitat cu dor spre bunurile ei care dispăreau. Chiar conta o privire? Dar a contat. Și soția lui Lot s-a prefăcut într-un monument de sare.

Când Dumnezeu vorbește, El vrea să spună exact ce spune. Isus ne avertizează: “Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot” Luca 17:32.


4. ASCULTAREA – SEMNUL CREDINCIOȘIEI. REGELE SAUL

În 1Samuel 15 și 16 avem istoria neascultării regelui Saul față de o poruncă a lui Dumnezeu. El a ascultat APROAPE ÎN TOTUL de ceea ce îi poruncise Dumnezeu. Dar el a fost neascultător doar într-un singur punct: nu a distrus pe TOŢI amaleciții. El a cruțat pe regele acestora.

Evident că Saul crezuse că dacă a ascultat DE TOATE PORUNCILE lui Dumnezeu AFARĂ‚ DE UNA, el stătea destul de bine în fața lui Dumnezeu. Dar acest singur act diferit descoperea că în inima regelui era un spirit de neloialitate și de neascultare.

Dumnezeu se caracterizează prin aceea că pretinde ascultare necondiționată și astăzi. Unii sunt dispuși să asculte de toate poruncile din cele zece porunci FARĂ‚ DE UNA, neputând să înțeleagă de ce nouă porunci nu înseamnă tot atât de mult ca și zece. Dar Dumnezeu privește în inimile noastre ca să vadă motivele noastre. Când El se uită în inima mea și a ta, găsește El acolo dorința egoistă de a face ce ne place – chiar și numai puțin?

“Căci cine păzește toată Legea și GREȘEȘTE ÎNTR-O SINGURĂ‚ PORUNCĂ‚, se face vinovat de toate” Iacov 2:10.

Regele Saul zicea: “Am păzit Cuvântul Domnului” 1Samuel 15:13. El făcuse APROAPE TOTUL, dar nu TOTUL.

Saul a continuat pe direcția voinței lui încăpățânate până ce a lepădat pe Dumnezeu complet și s-a îndreptat pentru instrucțiuni spre comunicări spiritiste. Profetul i-a spus lui Saul care era motivul lepădării lui:

“Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului și Domnul te leapădă” 1Samuel 15:23.


5. CERE DUMNEZEU MAI PUŢIN ASTĂ‚ZI?

Despre biserica din VECHIUL TESTAMENT, Dumnezeu zice:

“Toată ziua Mi-am întins mâinile spre UN POPOR NEASCULTĂ‚TOR și împotrivitor” Romani 10:21 (King James).

Spiritul de neascultare este dominant acum, tot așa cum era și în timpurile biblice. Există pericolul ca membrii bisericii să cadă în aceeași cursă a diavolului și să creadă că Dumnezeu nu este chiar atât de pretențios. Pavel avertizează pe creștinii din Noul Testament:

“Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte: căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste OAMENII NEASCULTĂ‚TORI. Să nu vă întovărășiți dar deloc cu ei” Efeseni 5:6,7.

Și membrii bisericii pot pierde cerul ca răsplată a lor veșnică.

“Nu orișicine-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăția cerurilor, ci cel CE FACE VOIA TATĂ‚LUI MEU care este în ceruri” Matei 7:21.

ADEVĂ‚RATUL CREȘTINISM este mai mult decât o formă. Este mai mult decât strigătul: “Doamne, Doamne!”. Dumnezeu caută bărbați și femei care au fost schimbați prin puterea de convertire a Duhului Sfânt. Iacov zice:

“FIŢI ÎMPLINITORI AI CUVÂNTULUI, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri” Iacov 1:22.

Oamenii pot face minuni în numele lui Isus. Ei chiar pot să proorocească și să vindece bolnavi. Dar ei nu vor intra în cer câtă vreme nu sunt binevoitori să facă voia lui Dumnezeu. Isus avertizează:

“Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut'” Matei 7:22,23.

Când oamenii amestecă părerile lor proprii cu doctrinele curate ale Bibliei, învățăturile lor devin tradiții care sunt mai acceptabile pentru inima omenească decât “sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” Efeseni 6:17. Despre acest fel de a merge pe alături de voința lui Dumnezeu, Isus zicea:

“Dar voi de ce călcați PORUNCA LUI DUMNEZEU în folosul datinei voastre?… AŢI DESFIINŢAT ASTFEL PORUNCA LUI DUMNEZEU PRIN TRADIŢIA VOASTRĂ‚… Dar în zadar Mi se închină Mie, învățând ca doctrină niște porunci omenești” Matei 15:3,6,9 (King James).

Pavel descrie o astfel de religie ca:

“AVÂND DOAR O FORMĂ‚ DE EVLAVIE, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia” 2Timotei 3:5.

Legea sfântă a lui Dumnezeu este o descoperire a caracterului Său, constituția guvernării Sale, temelia tronului Său. Îndrăznim noi să o punem deoparte pentru tradiții sau sentimente, ori din cauza cererii populare?

“Să n-adăugați nimic la cele ce vă poruncesc Eu și să nu scădeți nimic din ele; ci să păziți poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, așa cum vi le dau eu” Deuteronom 4:2.

“Așa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor” Matei 5:19.


6. CINE ESTE PRIETENUL LUI DUMNEZEU?

Isus a zis:

“Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu” Ioan 15:14.

Astăzi, standardele neprihănirii sunt dezonorate de mulți care se declară că sunt creștini. Dumnezeu măsoară pe ostașii Lui după loialitatea lor.

“Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: ‘Îl cunosc’ și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos și adevărul nu este în el” 1Ioan 2:3,4.

“Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele” 1Ioan 5:3.


7. PUTERE SĂ‚ ASCULTĂ‚M DE DUMNEZEU

“De ce cere Dumnezeu oricărui om să asculte de cele zece porunci când aceasta nu se poate face?”, a întrebat un necredincios pe prietenul lui creștin.

“O, dar aceasta se poate! Aici un creștin are avantaj asupra unui om neconvertit”.

“Da? Spune-mi și mie cum”, veni înapoi provocarea.

“Iată cum: Când ne predăm inimile lui Hristos, Duhul Sfânt vine și ia în stăpânire viața noastră și ne dă putere să facem voia lui Dumnezeu”.

“Pot totul în Hristos care MĂ‚ ÎNTĂ‚REȘTE” Filipeni 4:13.

“Pentruca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului” Romani 8:4.

“Pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu; ÎNTĂ‚RIŢI CU TOATĂ‚ PUTEREA, POTRIVIT CU TĂ‚RIA SLAVEI LUI” Coloseni 1:10,11.

Isus ne păstrează să nu cădem iarăși și iarăși în păcat, dacă-I dăm voie.

“Iar a Aceluia care POATE SĂ‚ VĂ‚ PĂ‚ZEASCĂ‚ DE ORICE CĂ‚DERE ȘI SĂ‚ VĂ‚ FACĂ‚ SĂ‚ VĂ‚ ÎNFĂ‚ŢIȘAŢI FĂ‚RĂ‚ PRIHANĂ‚ și plini de bucurie înaintea slavei Sale…” Iuda 24.

Cum ne dă Hristos putere să ascultăm? El promite:

“Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu” Evrei 8:10.

Apelul lui Hristos este să ascultăm de El fiindcă Îl iubim:

“Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele” Ioan 14:15.

Acelora care Îl iubesc pe Isus destul încât să asculte de El le este promis un cămin în cer.


“Ferice de cei ce PĂ‚ZESC PORUNCILE LUI, ca să aibă drept la pomul vieții și SĂ‚ INTRE PE PORŢI ÎN CETATE” Apocalips 22:14 (King James și alte traduceri).

Dumnezeu este exact în cererile Lui. El dorește din toată inima ca să ducă la ascultare completă de voia Lui, de Cuvântul Lui, de Legea Lui. El îți oferă ție și îmi oferă mie puterea de a asculta de poruncile Lui. Îi vei da Lui loialitatea inimii tale?

Iubite Tată din cer: Îți mulțumesc pentru făgăduința puterii de sus care să schimbe inima mea și să-mi dea dorințe și motive corecte. O, fă-mă credincios Mântuitorului meu, care Și-a dat viața Lui ca eu să pot avea acest ajutor divin! Fă-mă loial față de voia Ta. Scrie Legea Ta în inima și mintea mea. Te rog în Numele lui Isus. Amin.