Statistici recente arată că în Statele Unite sunt circa 240 de organizații religioase, iar în lume sunt peste 500. Sunt 580 de milioane de romano-catolici, 218 milioane de protestanți, 125 de milioane de ortodocși, 493 de milioane de mahomedani, 371 de milioane de confucianiști, 177 de milioane budiști, 436 de milioane de hinduși, 54 de milioane de taoiști, 70 de milioane de șintoiști și 13 milioane de evrei. Mai mult de două sute de organizații religioase în care s-a fragmentat protestanismul și diviziunile acestor mari religii ale lumii, fac ca numărul grupurilor religioase din lumea de astăzi să depășească cinci sute.

Confuzia creată de o astfel de desfășurare de credințe este copleșitoare. Nu este de mirare că Biblia se referă la lumea religioasă de la sfârșitul timpului numind-o “Babilon”, cuvânt care înseamnă confuzie (Apocalips 18:2).

Cum poate, în acest hățiș, un cercetător după adevăr să afle care este religia adevărată?


1. CARE RELIGIE MÂNTUIEȘTE?

Un ziar din Calcuta, India, a relatat nu de mult că un tânăr a venit acasă la un misionar creștin pentru o discuție. În cursul conversației, tânărul a zis: “Multe lucruri din creștinism le găsesc la hinduism, dar creștinismul are un lucru pe care nu-l are hinduismul”.

“Care?” a întrebat misionarul.

Răspunsul a fost izbitor: “Un Mântuitor!”

Tânărul acesta a văzut că adevărul central al creștinismului și al Scripturilor este o persoană – Isus, Mântuitorul. El este calea, singura cale spre mântuire.

“În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” Fapte 4:12.

Să privim câteva fapte. Mai întâi, există un Dumnezeu. El are o împărăție. Împărăția Lui are o Lege. Legea aceasta este Legea celor zece porunci. Călcarea Legii este păcat. Plata păcatului este moartea. Toți au păcătuit, deci moartea a trecut la toți. Toți oamenii au nevoie să fie scoși de sub condamnarea păcatului. Isus este Mântuitorul, fiindcă El a venit să ne mântuiască, luând locul nostru în fața Legii călcate a lui Dumnezeu.

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică” Ioan 3:16.

“Îi vor pune numele ISUS, căci El va mântui pe poporul Lui de păcatele lor” Matei 1:21.

Noi nu suntem mântuiți de o religie. Noi nu suntem mântuiți de o biserică. Noi suntem mântuiți de Isus Hristos. Apostolul Petru mărturisea lui Isus:

“Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu” Matei 16:16.

Isus a spus despre mărturisirea credinței în El:

“Pe această piatră voi zidi Biserica Mea” Matei 16:18.

Pe credința că Isus Hristos este temelia adevăratei religii. Aceasta este “piatra” pe care această unică biserică adevărată este zidită.

Tot așa după cum este un singur Dumnezeu și un singur Mântuitor, este și o singură biserică a lui Dumnezeu.

“Pentru noi nu este decât UN SINGUR DUMNEZEU: Tatăl, de la care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi și UN SINGUR DOMN: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și prin El și noi” 1Corinteni 8:6.

“Va fi O TURMĂ‚ și UN PĂ‚STOR” Ioan 10:16.

Biserica adevărată va învăța că numai Cuvântul lui Dumnezeu este măsura credinței și practicii ei.

“Cercetați SCRIPTURILE, pentru că socotiți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmai ele MĂ‚RTURISESC DESPRE MINE” Ioan 5:39.


2. BISERICA ADEVĂ‚RATĂ‚ DIN PROFEŢIA BIBLICĂ‚

Cu toate că unele denominațiuni urmează învățăturile lui Hristos mai de aproape decât altele, ceva bun se află în fiecare. Ioan, “descoperitorul”, ne dă o descriere a acelora care vor urma toată învățătura lui Hristos în ultimele zile. Descrierea făcută de el despre biserica adevărată se află în capitolul doisprezece din Apocalips, ultima carte a Bibliei. Profeția aceasta este în special potrivită de studiat de cei care trăiesc în aceste zile de pe urmă ale istoriei lumii, fiindcă ea se întinde până la a doua venire a lui Hristos.

Profeția se deschide cu un tablou al Bisericii din Noul Testament.

“În cer s-a arătat un semn mare: O FEMEIE ÎNVĂ‚LUITĂ‚ ÎN SOARE, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap” Apocalips 12:1.

Cartea Apocalips este o carte de simboluri. Femeia cu soarele, luna și cele douăsprezece stele reprezintă biserica adevărată a lui Dumnezeu. În simbolismul profetic, o femeie decăzută reprezintă o biserică decăzută, așa cum găsim în Ezechiel 23 și Apocalips 17. O femeie curată, cinstită reprezintă adevărata biserică. În 1Corinteni 11:2, apostolul Pavel folosește simbolul unei mirese în prospețimea și puritatea ei pentru a simboliza legăturile dintre biserica adevărată și Hristos. Vorbind despre biserică, marele profet Ieremia zice:

“Frumoasa și delicata fiică a Sionului” Ieremia 6:2 (King James).

Așa că femeia din acest frumos simbol din Apocalips 12 reprezintă biserica creștină în puritatea ei. Soarele care o învăluiește simbolizează evident gloria creștinismului primitiv, lumina și slava dispensațiunii Evangheliei (Vezi și Maleahi 4:2; Ioan 8:12; Luca 16:8). Luna de sub picioarele ei, strălucind cu lumină împrumutată – reprezintă timpurile și umbrele Vechiului Testament (Vezi Evrei 10:1). Coroana de douăsprezece stele reprezintă pe cei doisprezece apostoli ai lui Isus Hristos.

Femeia a dat naștere unui copil care era destinat să stăpânească peste toate națiunile cu un toiag de fier.

“Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și avea un mare chin ca să nască… BALAURUL STĂ‚TEA ÎNAINTEA FEMEII care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naște. EA A NĂ‚SCUT UN FIU, UN COPIL DE PARTE BĂ‚RBĂ‚TEASCĂ‚. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie” Apocalips 12:2,4,5.

“Copilul de parte bărbătească” reprezintă pe Hristos Însuși. El “trebuie să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier”. Aceasta este o referință la Psalm 2:7-9, care este o profeție clară despre Isus.

Notați deasemenea că acest “copil de parte bărbătească” a fost răpit la Dumnezeu și tronul Lui. Domnul Isus S-a urcat la cer și S-a așezat la dreapta scaunului de domnie ca Mântuitor al nostru (Fapte 1:9; Evrei 10:12). Dumnezeu “L-a înviat (pe Hristos) din morți și L-a pus să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești” Efeseni 1:20.

Cine este balaurul care a încercat să distrugă pe Hristos de cum S-a născut? Nu trebuie să ghicim, sau să folosim imaginația, fiindcă lucrul acesta este făcut clar în profeție.

“ȘI BALAURUL CEL MARE, șarpele cel vechi, numit DIAVOLUL ȘI SATANA, acela care înșeală întreaga lume a fost aruncat pe pământ” Apocalips 12:9.

Deci, mai întâi, balaurul reprezintă pe Satan. El este marele dușman și prigonitor al bisericii lui Hristos în toate timpurile; el este ispititorul poporului lui Dumnezeu, înșelătorul nelegiuiților. Dar el lucrează prin oameni în eforturile lui de a distruge pe poporul lui Dumnezeu. Printr-un rege roman, Irod, el a încercat să distrugă pe Domnul Isus îndată ce a fost născut. Prin oameni nelegiuiți, el a urmărit toți pașii Mântuitorului nostru și în cele din urmă s-a asigurat de răstignirea Lui pe cruce.

Ceea ce a părut biruința lui Satan la cruce, a fost de fapt biruința lui Hristos. Nu numai omenirea, dar și ființele inteligente din tot universul lui Dumnezeu au văzut cu această ocazie ce se afla înapoia marei lupte dintre bine și rău, dintre lumină și întuneric. Ei au înțeles că Dumnezeu era drept și sfânt și că domnia Lui era întemeiată pe dragoste. Marea dramă a păcatului și salvării a fost jucată înaintea lor pe pământul acesta ca pe o scenă uriașă (1Corinteni 4:9). La cruce, ei au văzut pe Satan, acuzatorul, demascat, în adevăratul lui caracter (Ioan 12:31,32). Nu este de mirare că un strigăt clar și puternic a răsunat prin ceruri:

“ACUM A VENIT MÂNTUIREA, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui; pentru că PÂRÂȘUL FRAŢILOR NOȘTRI, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, A FOST ARUNCAT JOS” Apocalips 12:10.

Furios că Hristos l-a învins la cruce, Satan și-a îndreptat mâna lui asupra bisericii. În secolele care au urmat, mii, nenumărate și-au găsit moartea în Coloseum, în arenele, piețele orașelor, în închisori și în deșerturile pământului. Victoria de pe Calvar și triumful învierii au făcut biserica să înainteze biruitoare.

“Ei l-au biruit (pe diavolul) prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața, chiar până la moarte” Versetul 11.

Și noi putem birui pe diavolul prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii noastre.

Mai târziu, o mare apostazie (cădere de la credință) s-a dezvoltat în biserică însăși. Statul, care mai înainte o persecutase, s-a declarat creștin și s-a unit cu biserica. Aceasta era o primejdie mult mai mare decât persecuția din afară pe timpul păgânismului. De data aceasta, unii care se declarau că sunt creștini persecutau pe alți creștini. Dar “pământul a dat ajutor femeii” și femeia a fugit în pustie pentru 1260 de ani, de la anul 538 d.Hr. până la 1798 d.Hr. (versetele 6:14-16). În timpul acestor secole întunecate, creștini credincioși, stăruind în respectarea cuvântului Bibliei se găseau la marginile de răsărit ale imperiului roman, în văile Valdenzilor din Italia de vest și Franța de est și în Biserica Celtă din Insulele Britanice. Oameni ca Patrick din Irlanda, Columba din Iona și Aidan din Lindisfarne au predicat Cuvântul divin și au învățat în centre de instruire unde tineri erau pregătiți să ducă mai departe lumina curată a adevărului Evangheliei unei lumi întunecate.

Ar fi multe de spus despre această biserică din pustie, care nu încap în spațiul restrâns al acestei lecții. Pentru amănunte despre biserica din pustie și despre cei 1260 de ani de necaz și luptă ai ei (schițați de două ori în Apocalips 12 și în alte cinci locuri din profețiile lui Daniel și din Apocalips), înscrieți-vă din vreme la cursul de Daniel și Apocalips, după ce terminați cursul Altă Viață.

Trecând pagină după pagină de împlinire istorică, ajungem până în zilele noastre, la biserica lui Hristos după 1798.


3. POT EU GĂ‚SI BISERICA ADEVĂ‚RATĂ‚ A LUI DUMNEZEU?

Marele război nevăzut continuă încă. Balaurul este încă balaur. Diavolul urăște pe femeie, biserica adevărată. Care va fi ultimul atac al lui Satan împotriva poporului lui Dumnezeu chiar înainte de a doua venire a lui Hristos? Notați ultimul act al dramei, în ultima parte a profeției, în ultimul verset al acestui capitol:

“Și balaurul (diavolul), mâniat pe femeie (adevărata biserică), s-a dus să facă război cu RĂ‚MĂ‚ȘIŢA SEMINŢEI EI CARE PĂ‚ZESC PORUNCILE LUI DUMNEZEU și țin MĂ‚RTURIA LUI ISUS HRISTOS” Versetul 17.

Ultimul și cel mai puternic atac al lui Satan va fi îndreptat contra ultimei biserici, numită aici “rămășița seminței ei”. Ultima bucată dintr-un balot de haine se numește rămășiță. La sfârșitul timpurilor, Dumnezeu are o biserică a rămășiței, care ține cu credincioșie la învățăturile curate din Cuvântul lui Dumnezeu.

Notați, această biserică a rămășiței se distinge prin aceste caracteristici: “poruncile lui Dumnezeu” și “mărturia lui Isus”.

(1) EI “AU MĂ‚RTURIA LUI ISUS”

Biserica mărturisește pentru Hristos prin viețuire creștină dinamică. Apocalips 19:10 definește “mărturia lui Isus” ca fiind “duhul proorociei”. Biserica rămășiței este o biserică a profeției. Ei cercetează Scripturile cu stăruință ca să descopere însemnătatea “cuvântului și mai sigur al proorociei”, fiindcă acesta îi conduce la o viață consacrată, prin Hristos, “luceafărul de dimineață” care umple inimile lor (2Petru 1:19).

Și darul profetic este prezent printre ei, dând acestei ultime biserici o viziune clară a lucrării ei și a destinului ei final. Biblia spune că “mărturia lui Hristos” trebuie să fie întărită în mijlocul poporului Său, care așteaptă venirea Lui, așa încât ei să nu ducă “lipsă de niciun dar în așteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos” (1Corinteni 1:5-8).

(2) EI “PĂ‚ZESC PORUNCILE LUI DUMNEZEU”

După cum biserica apostolică a fost credincioasă poporului lui Dumnezeu, tot așa și ultima biserică, corpul rămășiței credincioșilor, a luat poziție pentru ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, după exemplul lui Isus și al bisericii primitive. Diavolul este înverșunat împotriva acestei biserici fiindcă ea învață pe oameni că dragostea adevărată de Dumnezeu este arătată prin ascultarea atentă de poruncile Lui. În felul acesta ei urmează cererea lui Isus.

Viețile lor vor demonstra dragoste de Dumnezeu și dragoste de oameni, ceea ce este baza celor zece porunci ale lui Dumnezeu (Matei 22:35-40). Mulți creștini de astăzi cred nouă din cele zece porunci. Dar păzirea tuturor celor zece, inclusiv porunca a patra despre Sabat, cu siguranță că scoate în evidență un grup și pe cei ce-l compun ca fiind deosebiți. Așa că acești oameni, menționați în profeție ca țintă specială a mâniei balaurului, vor fi remarcați prin păzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, inclusiv porunca Sabatului, care este astăzi aproape universal ignorată.

Subiectul de discuție va deveni în curând universal (vezi Apocalips 14:9-12). La provocarea lui Satan adresată autorității lui Dumnezeu, a răspuns Însuși Fiul lui Dumnezeu, la cruce. Sacrificiul Lui ispășitor a reabilitat caracterul iubirii lui Dumnezeu, exprimat în Legea Lui. Soarta noastră finală va fi decisă de poziția noastră față de acest subiect: “Autoritatea și personalitatea lui Isus Hristos”. În încheierea marelui conflict, unde vom sta – lângă Hristos, sau lângă marele Lui vrăjmaș?

Oamenii au încercat să schimbe Legea lui Dumnezeu, sau să treacă prin ea uitându-se în altă direcție. Ultimele zile vor fi martore ale unei reforme. Biserica rămășiței va ocupa pe deplin poziția ei pentru poruncile lui Dumnezeu și pentru Cuvântul lui Dumnezeu, neschimbat de obiceiuri omenești. Biserica rămășiței nu învață mântuirea prin fapte, dar proclamă “poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”, nu simpla credință ÎN Isus, ci “credința LUI Isus” (Apocalips 14:12).

(3) EI “PĂ‚ZESC CREDINŢA LUI ISUS”

Rămășița celor ce păzesc poruncile din Apocalips 12:17 este astfel descrisă în Apocalips 14:12:

“Aici este răbdarea sfinților, care PĂ‚ZESC poruncile lui Dumnezeu și CREDINŢA LUI ISUS”.

Biserica rămășiței moștenește credința ei de la Isus. Membrii ei păzesc credința lui Isus. Cuvântul sfânt al Lui este temelia credinței lor.

Adevărata biserică din timpul sfârșitului va înălța pe Isus ca singurul mijloc de mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor în care ei pot să fie mântuiți (Fapte 4:12). Rămășița va învăța mântuirea prin har, prin credința în meritele unui Mântuitor răstignit (Efeseni 2:8). “Hristos, neprihănirea noastră” este speranța lor veșnică. Păcătoși mântuiți prin har, trăind în ascultare în lumina Evangheliei curate a lui Hristos, aceasta este tema cea mare pe care pun ei accentul (Romani 6:1,2).

Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, credința, harul – aceste lucruri Satan le urăște și luptă contra lor; el va încerca să le distrugă de pe pământ. Dar în marele conflict final cu răul, fiecare copil al lui Dumnezeu poate să pretindă împlinirea minunatei promisiuni a lui Hristos: “Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii” Matei 28:20 (King James).

(4) EI AU UN MESAJ PENTRU LUME

Rămășița care păzește poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus proclamă lumii ceasul judecății lui Dumnezeu.

“Și am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului, cu o EVANGHELIE VEȘNICĂ‚ PENTRU CA S-O VESTEASCĂ‚ locuitorilor pământului. ORICĂ‚REI NAŢIUNI, oricărei limbi și oricărui norod. El zicea cu glas tare: Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci A VENIT CEASUL JUDECĂ‚ŢII LUI și ÎNCHINAŢI-VĂ‚ CELUI CE A FĂ‚CUT CERUL ȘI PĂ‚MÂNTUL, marea și izvoarele apelor!” Apocalips 14:6,7.

“Credința lui Isus”, mesajul “Evangheliei veșnice” trebuie să ajungă la toată lumea. Această Evanghelie cheamă pe oameni să se închine Creatorului care a făcut lumea în șase zile și S-a odihnit în a șaptea ca amintire a puterii Sale creatoare (Geneza 2:1-3). Ea anunță că ceasul judecății este în curs. (În lecția 19 am învățat că în timp ce în cer are loc judecata de cercetare, adică între anul 1844 și a doua venire a lui Hristos, mesajul acesta al ceasului judecății din Apocalips 14:6-12 trebuie proclamat în toată lumea).

Mesajul din Apocalips 14, dat sub simbolul celor trei îngeri, sau soli, va aduna un popor din cei “care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (versetul 12).

Hristos a văzut că pe măsură ce se apropie sfârșitul, învățăturile Lui curate aveau să fie amestecate cu erori, producând drept rezultat confuzie – Babilon. Din cauza aceasta Dumnezeu Își alege un popor care să avertizeze lumea împotriva apostaziei (căderii de la credință) finale. Solia celui de al doilea dintre cei trei îngeri se află în versetul 8:

“A căzut, A CĂ‚ZUT BABILONUL, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”

“Vinul curviei” ei, care simbolizează învățătura falsă, falsele doctrine, au avut efect asupra întregii creștinătăți (vezi Iacov 4:4). Bisericii rămășiței i s-a dat răspunderea de a chema pe toți cei sinceri să iasă din confuzia lumii religioase și să stea pe adevărurile simple și clare din Cuvântul lui Dumnezeu.

“El a strigat cu glas tare și a zis: A căzut, a căzut Babilonul cel mare! IEȘIŢI DIN MIJLOCUL EI POPORUL MEU, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei!” Apocalips 18:2,4.

Biserica adevărată merge în toată lumea și predică Evanghelia. Ea duce un mesaj de credință în Isus, un mesaj al profeției, un mesaj de credincioșie față de Dumnezeu. Cu zel apostolic, rămășița merge în lumea întreagă în puterea Duhului Sfânt, împlinind însărcinarea lui Isus Hristos, care este temelia credinței ei.

Ca și Ioan Botezătorul, înaintașul lui Hristos, ei duc o solie specială chiar înainte ca Isus să vină iarăși. Ei sunt înaintașii care anunță A DOUA VENIRE PE NORII CERULUI (Luca 1:17).

În felul acesta, în lumea noastră modernă, care se mișcă repede, noi înaintăm cu repeziciune spre conflictul cel mai mare al bisericii și spre victoria ei cea mai mare. Ea are privirea îndreptată spre cer. Mesajul ei este “Evanghelia cea veșnică”. Proclamarea acestei solii către lume va atinge punctul ei culminat când Isus va reveni a doua oară.

“Apoi m-am uitat și iată un nor alb și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână o seceră ascuțită… Secerișul pământului este copt. Atunci cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat” Apocalips 14:14-16.

Aceste patru caracteristici (1, 2, 3 și 4), schițate de Dumnezeu în cartea Apocalipsei, descriu pe poporul adevărat al rămășiței lui Dumnezeu.


4. CAUŢI ADEVĂ‚RATA BISERICĂ‚?

(1) Găsește un popor care trăiește o viață dinamică de mărturie pentru Isus, fiindcă ei au “mărturia lui Isus, care este duhul proorociei”.

(2) Găsește un popor care își arată dragostea de Dumnezeu și dragostea de oameni prin păzirea “poruncilor lui Dumnezeu” inclusiv porunca Sabatului.

(3) Găsește un popor care înalță pe Isus ca singurul mijloc de mântuire, care păzește “credința lui Isus” – învățăturile curate ale lui Hristos așa cum sunt ele arătate în Cuvântul Lui.

(4) Găsește un popor care de la anul 1844 încoace a vestit ceasul judecății lui Dumnezeu în toată lumea și care prin proclamarea “Evangheliei celei veșnice” a chemat pe oamenii de pretutindeni să iasă afară din confuzia religioasă și să urmeze Biblia ca singura lor regulă de credință.

Dorești credința lui Isus să devină puterea lui Dumnezeu în viața ta? Atunci mărturisește credința ta în Evanghelia cea veșnică unindu-te cu poporul rămășiței lui Dumnezeu. Îngăduie lui Isus să trăiască în tine viața Lui de ascultare și să îți garanteze în felul acesta un cămin în Noul Ierusalim.

“FERICE DE CEI CE PĂ‚ZESC PORUNCILE ca să aibă drept la pomul vieții și SĂ‚ INTRE PE PORŢI ÎN CETATE” Apocalips 22:14 (King James și alte traduceri).

Prin Duhul Lui și prin biserica Lui, Isus te invită să vii și să supui Lui totul.

“Și Duhul și Mireasa (biserica) zic: VINO! Și cine aude, să zică: VINO! Și celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieții, fără plată!” Apocalips 22:17.

Ne rugăm pentru Dvs. când veți studia această lecție. Bucuros corespondăm cu Dvs. dacă doriți, cu privire la problemele de credință pe care le aveți. Sau puteți cere să fiți sunat la telefon de un reprezentant de la Vocea Profeției – care vorbește limba română, sau engleză.

Iubite Tată din cer: cât sunt de recunoscător pentru mărturia clară a Scripturii privind pe poporul rămășiței din aceste zile de pe urmă. Ajută-mă să îmi supun viața Evangheliei celei veșnice, să păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Stai aproape de mine, ca să pot trăi o viață creștină de supunere absolută, încrezându-mă în belșugul harului. Mă rog în Numele lui Isus. Amin.