Este Duminica într-adevăr sfântă?
Una din cele mai frumoase rugăciuni rostite de David se raportează în Psalmul 43:3: “Trimite lumina şi credincioşia Ta ca să mă călăuzească şi să mă ducă la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale.”
Aceeaşi rugăciune sinceră pentru a înţelege Cuvântul lui Dumnezeu ar trebui să se afle în inima fiecărui căutător sincer al adevărului. O bunăvoinţă de a se lăsa învăţat şi de a asculta trebuie să-i caracterizeze pe toţi aceia care doresc să fie luminaţi de Duhul Sfânt. Pentru ei se va împlini frumoasă făgăduinţă din fericiri: “Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi” (Matei 5:6).
Dar n-are niciun sens să ne rugăm pentru adevăr dacă n-avem nicio intenţie să ascultăm atunci când Dumnezeu va răspunde rugăciunii noastre. Unul din cele mai mari privilegii pe care ni le poate acorda Dumnezeu este să ne ofere cunoaşterea Cuvântului Său, iar lucrul cel mai plin de încumetare pe care poate cineva să-l facă este să se roage să înţeleagă voia lui Dumnezeu, iar apoi să refuze să asculte, indiferent pentru care motiv, atunci când vine răspunsul.
Mulţi oameni se fac vinovaţi de răstălmăcirea Bibliei pentru a o face să se potrivească experienţei lor sărace şi slabe, în loc de a face să se potrivească experienţa lor cu cerinţele Cuvântului. Există un singur test decisiv al adevărului şi acesta este Biblia. Fiecare cuget religios, fiecare carte pe care o citim şi fiecare predică pe care o auzim trebuie măsurată după regula infailibilă a Scripturilor inspirate. N-are importanţă ce am fost învăţaţi când eram mici sau ceea ce face marea majoritate a oamenilor sau ceea ce ne fac să credem sau să gândim stările noastre sufleteşti. Aceşti factori nu sunt corecţi cât priveşte un test al adevărului absolut. Trebuie să găsim răspunsul la cea mai importantă întrebare: Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în acest subiect?