Milioane de oameni anticipează, deşi pentru motive diferite, un timp când vor putea părăsi această planetă, mutându-se pe alta mai fericită, mai puţin poluată, undeva în spaţiu. Mulţi cred că timpul e pe sfârşite pentru această planetă poluată şi suprapopulată, care a fost atât de prost folosită timp de 6000 de ani. Fie şi numai din motive de supravieţuire, ei speră să se mute pe un satelit orbită, făcut sigur în mod ştiinţific printr-o tehnologie ce nu dă greş. Acolo, într-un mediu prietenos, susţinut în mod artificial, ei speră să devină pionierii unei noi lumi în spaţiu pentru neliniştiţii pământeni.

Alte milioane privesc spre cer şi fac planuri entuziaste pentru călătorii mai lungi în spaţiu, mult dincolo de limitele sistemului solar. Aşteptările lor nu se bazează pe producerea ştiinţifică de laboratoare pentru peisaje şi chimicale reciclate. Ei caută un cămin în spaţiu total independent faţă de influenţa şi erorile umane; un cămin în care să nu existe mândrie corupătoare, egoism şi păcat; un cămin numit cer, pe care îl cred a fi în curs de pregătire pentru ei. Ei se aşteaptă să călătorească acolo mult înainte ca savanţii în salopete albe să-şi dezvolte colonia satelit.

Este uşor să simţim împreună cu cei ce sunt sătui de problemele stresante ale planetei pământ şi care vor să emigreze într-un mediu ceva mai plăcut. Dar vor putea condiţiile artificiale dintr-o colonie autosusţinută în spaţiu să fie mult superioare pământului nostru învechit ? E adevărat că o atmosferă creată artificial ar putea fi mult mai uşor întreţinută şi menţinută, dar ce se întâmplă în ultimă instanţă cu problemele de bază ale supravieţuirii?

Continuă citirea articolului…