Recent, am descoperit unele lucruri foarte interesante despre o mică creatură marină care se află destul de jos în ierarhia biblică. Crevetele necurat îşi schimbă învelişul de şase sau opt ori pe an, într-un mod miraculos, printr-un proces ce se cheamă năpârlire. S-ar părea că începe să-i crească o haină nouă sub vechea piele. Tot ştergându-se de stânci, crevetele începe să năpârlească şi scoate vechiul strat extern, care curând se desprinde total, descoperind noul înveliş select de dedesupt.

De fiecare dată când năpârleşte, are loc un alt fenomen fascinant. Ca reacţie a vreunui instinct primitiv cu care s-a născut, orice crevete aşază un fir de nisip într-un anume loc din capul său. La fiecare ciclu de năpârlire, micul fir de piatră este dat jos împreună cu vechiul înveliş, iar crevetele îşi aşază cu grijă un alt fir de nisip la loc.

Din pricina acestei funcţii unice pe care le au, aceste pietricele au fost numite “pietre de stare” sau pietre de poziţie. Ele sunt absolut necesare pentru supravieţuirea acestor vietăţi marine rezistente. Fără ele, crevetele ar fi tot timpul confuz şi dezorientat. Când se ridică mareea şi vin curenţii, ei sunt rostogoliţi de nenumărate ori cu capul în jos. Doar datorită greutăţii uşoare din cap, pot să recunoască dacă sunt cu capul în jos sau în sus.

În marea Lui iubire şi înţelepciune, Dumnezeu a aşezat acest mecanism ca să-l ajute pe crevete să-şi menţină echilibrul cu demnitate în mijlocul elementelor turbulente din habitatul lui.

Continuă citirea articolului…