După căderea în păcat, Dumnezeu nu a părăsit locuitorii planetei Pământ. El a căutat pe orice cale să-i întoarcă și să-i readucă la statutul de ființe create după chipul și asemănarea Sa. În înțelepciunea Lui infinită, Dumnezeu a prevăzut un plan pentru răscumpărarea omului, care urma să intre în acțiune în cazul în care acesta ar fi păcătuit.
   După păcătuire, omul nu mai putea să vorbească față către față cu Creatorul său. A fost necesar ca Acesta să-și aleagă reprezentanți care urmau să transmită soliile divine – profeții. Profeții Vechiului Testament au fost oameni ridicați de Dumnezeu în vremuri grele de apostazie și decădere morală. Planul lui Dumnezeu era ca El să ridice o națiune din mijlocul popoarelor la rangul de reprezentant al Său pe pământ, iar această națiune să-L facă cunoscut până la marginile pământului.
   Astfel, izraeliții au fost aduși să locuiască la umbra Celui Prea Înalt. Feriți în mod minunat de primejdiile rătăcirii prin pustie, ei au fost în cele din urmă așezați în țara făgăduinței ca o națiune favorizată.

1.  Cum descrie Isaia istoria chemării și educării lui Israel în calitate de reprezentanță al lui Yahwen?
   Isaia 5.1-2
   Uneori Isaia este un profet al condamnării, iar alteori un profet al speranței. Câte o dată vorbește în termeni iubitori, altă dată în cuvinte pline de mânie și furie. În capitolul 5 el prezintă pe Israel în limbaj poetic cântând o temă patriotică.

2.  Pe cine reprezintă via Domnului?
   Isaia 5.7
   Comentariile biblice A.Z.Ș. identifică elementele folosite în mod simbolic după cum urmează:

• Prea Iubitul Meu care avea via era Dumnezeu. Via era națiunea lui Israel.
  
• Câmpia foarte mănoasă se referă la țara Canaanului, cu referință particulară la Ierusalim.
  
• Pietrele (v. 2) reprezintă popoarele păgâne născute în țară, cu religiile lor idolatre și obiceiurile lor păgâne.
  
• Vițele cele mai alese – poporul Israel ales cu atenție de Dumnezeu însuși.
  
• Turnul – Templul (D.A. / 596).
  
• Teascul – instituții ca Școlile profeților care erau rânduite de Dumnezeu pentru a inspira virtuți cum sunt: neprihănirea, dreptatea, onestitatea și puritatea.
  
• Strugurii reprezintă caracterul roditor, reflecție a caracterului divin. Israelul trebuia să fie deosebit de lume.

4.  După robie, cum a fost scos Israelul din Egipt?
   Faptele 7.36
   Cu toată opoziția faraonului împietrit, Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt cu mână tare și cu braț puternic. Prin intermediul celor 10 plăgi, Faraon și tot poporul Egiptului au fost pedepsiți, fiind forțați să lasă pe poporul Domnului să plece. Episodul de la Marea Roșie, ca și nenumăratele minuni din pustie urmau să fie dovezi de netăgăduit ale conducerii divine.

5.  Care era statutul națiunii izraelite?
   Deut. 7.6
   Israelului i-au fost încredințate descoperirile lui Dumnezeu. Ascultarea de poruncile Legii lui Dumnezeu avea să fie protecția lor, căci ea avea să-i ferească de a se distruge singuri prin practici păcătoase. Iar ca turn al viei, Dumnezeu așează în mijlocul țării, Templul Său cel Sfânt.

6.  Ce datorie aveau ei față de neamurile din jur și față de ei?
   Isaia 42.6; Deut. 4.5-8
   Planul lui Dumnezeu era ca prin Israel, oamenii să fie atrași către Sine. Invitațiile evangheliei aveau să fie adresate lumii întregi. Toți locuitorii lumii urmau să vadă caracterul plin de iubire al unui Dumnezeu care “nu dorește moartea păcătosului”. Pe măsură ce Israelul avea să crească în număr, trebuia să-și extindă hotarele, până când împărăția lor avea să cuprindă întreaga lume.

7.  Ce s-a întâmplat în final? Ce constatare a făcut vierul?
   Isaia 5.3-7
   Vechiul Israel n-a împlinit planul lui Dumnezeu. “Ce aș mai fi putut face viei Mele și nu i-am făcut?” Dumnezeu luase toate măsurile și oferise toate condițiile pentru realizarea planului Său: Israel să devină lumina lumii. Dar acesta are inima împărțită: de aceea vor fi pedepsiți (Osea 10.2). “Te sădisem ca o vie minunată și de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într-o coardă sălbatică?” (Ieremia 2.21). Situația era jalnică: în loc să se închine Singurului și Adevăratului Dumnezeu, poporul ales ridică în toată țara altare și stâlpi idolești. În loc să fie lumina lumii ei s-au asemănat atât de mult cu lumea, că nu mai era nici o deosebire.
   Dumnezeu s-a purtat cu poporul Său cu o inimă de Tată. Cu răbdare le-a pus păcatele înainte și cu răbdare a așteptat ca ei să le recunoască. Au fost trimiși prooroci și soli care au prezentat cererile Sale; dar în loc să fie bine primiți, au fost tratați ca vrăjmași.
   Ca popor, iudeii au dat greș în a aduce la îndeplinire planurile lui Dumnezeu și de aceea via a fost luată de la ei. Privilegiile de care ei au abuzat au fost încredințate altora.

8.  Care a fost punctul suprem al manifestării dragostei lui Dumnezeu față de via Sa?
   Ioan 3.16; Romani 5.8
   Cine este via Domnului astăzi?
   Parabola viei nu se aplică numai națiunii iudaice. Ea este o lecție și pentru noi. Dumnezeu dorește ca noi să apreciem marele Plan de Mântuire, să ne dăm seama de marele nostru privilegiu de a fi copii ai lui Dumnezeu.

9.  Care este solia divină pentru via de azi?
   Isaia 27.2-3
   Istoria privind chemarea lui Israel, succesele și înfrângerile lor, lepădarea de către ei a Stăpânului viei și punerea în aplicare a Planului de către o rămășiță – acesta a fost subiectul soliilor lui Dumnezeu către Biserica Sa de-a lungul veacurilor.
   Israel să nădăjduiască în Domnul! Chiar acum stăpânul viei adună din toate neamurile și națiunile roade prețioase pentru care a așteptat multă vreme; în curând va veni la ai Săi; și în ziua aceea fericită scopul Său veșnic pentru casa lui Israel va fi în cele din urmă împlinit.