intr-o dimineata luminoasa,
dar cam racoroasa,
un ghiocel,
plapand si subtirel,
asa,intr-o doara,
a deschis un ochi
cu sfiala,
sa vada
ce mai este pe-afara..
langa el,
cateva viorele voioase,
din fire destul de curioase,
au ridicat capsorul spre lumina
dorind
singure sa se convinga
ca vremea este suficient de buna…
in apropiere
o zambila,
zglobie si zvelta ca o copila,
priveste tacuta si se mira;
nimeni nu mai stie sa admire
atata parfum si culoare
amestecate frumos in splendoare…
cativa toporasi
sunt profund consternati:
unele plante,de loc parfumate
cresc asa de inalte..
iar toporasii,
raspandesc un parfum minunat
au ramas cele mai marunte flori
de pe intinsul imas…
o brandusa,
placuta si cu fata senina,
incanta ochiul doar intr-o secunda,
dar nu intelege
de ce toporasul isi plange de mila…
in fond, doar se stie:
orice floare poarta cu sine
stopi curati de iubire…
ceva mai la soare,
stau la taifas cateva lacramioare
si vor sa para absente la ce se vorbeste,
oricum sunt convinse
ca-s foarte frumoase,
asemenea lor pe pamant
n-au cum sa existe flori mai frumoase…
izolata,
pe o colina ceva mai semeata,
o lalea
inalta si imbujorata,
priveste si isi imagineaza
ca este o frumoasa craiasa,
iar daca cineva s-ar gandi
sa-i pofteascsa locul
ar trebui sa mai creasca
si apoi sa domneasca…
si
cand tabloul era chiar in floare
pe crenguta verde-a unei salcioare
se opri din zbor un mic pitigoi:
cantaret versat, atent si curat
privi inspre flori
si canta vioi:
Domnul e cu voi!
Domnul e cu voi!
Gabriel Neagu
14.03.09