Un Glas Daniel Ionita, 1990. În țara ce fără de grijă se-nchină La tot ce lucește, și pune temei Pe tot ce își zice ca este lumina, Din puțuri crăpate te-mbie să bei... De toate s-aduni din grămezile sorții, S-aduni și să iei (ce prostie să dai!) Și-apoi te imbie-n câmpiile morții, Și-ți zice că-i poarta ce duce spre rai. Ridică paharul norocului, vesel. O viaț-are omul, ferice de el! Oțetul uitarii-n burete tu țese-l Și dă-i-l sa-l sugă, să uite la fel. Cărarea … [Citeşte mai departe...]
Glas de primavara
intr-o dimineata luminoasa, dar cam racoroasa, un ghiocel, plapand si subtirel, asa,intr-o doara, a deschis un ochi cu sfiala, sa vada ce mai este pe-afara.. langa el, cateva viorele voioase, din fire destul de curioase, au ridicat capsorul spre lumina dorind singure sa se convinga ca vremea este suficient de buna... in apropiere o zambila, zglobie si zvelta ca o copila, priveste tacuta si se mira; nimeni nu mai stie sa admire atata parfum si culoare amestecate frumos … [Citeşte mai departe...]