ÎNCEPE SĂ TRĂIEŞTI

Începe să trăieşti!… rutina aspră,
Cu mâna ei de bestie bolnavă,
Decolorează curcubeul vieţii
De te trezeşti plutind ca o epavă…
Cum putrezesc prin văi frunzele moarte
Sau brazii împuşcaţi, de vreo urgie,
Aşa te duci, zburând ca o părere,
Dacă nu treci de simpla teorie…

Pământul e sătul de-atâta sperjur,
Şi de promisiuni neîmplinite…
Pădurea e sătulă de instanţe
Şi condamnări de barde ascuţite…
Şi aeru-i sătul de-atâtea fumuri –
Ştia doar despre fum de rugăciune –
E vremea de rotit, uşor volanul…
Începe să trăieşti, cum ţi se spune…

Mulţimea nu se-ntreabă ce se-ntâmplă…
După şablonul de Eden căzut
Aleargă zilnic, spre un „nu se ştie”,
Având în minte un Egipt pierdut…
Mulţimea nu se-avântă în Iordan
Şi nu-şi mai udă tălpile tocite…
Prea încărcată de ştiinţa lumii
Nu recunoaşte profeţii-nvechite…

Din Hamlet îşi culege viziunea
A fi sau a nu fi… e întrebarea
Ce scurmă-n mintea celor slabi de minte,
Care nu văd pe Golgota iertarea….
Îngerii trec din când în când să vadă
Ce se întâmplă dincolo de Marte,
Dorind să scrie, în raport, că lumea,
Începe să trăiască după Carte!…

Şi se lungeşte vremea de-aşteptare
Şi se lungeşte raza cea de har…
Isus, Eroul, încă nu încuie
Uşile sfinte de la Sanctuar…
Şi asta pentru tine, pentru altul,
Ce încă se hrăneşte cu poveşti…
Prietene! Eşti aşteptat acasă!…
Nu, nu muri! Începe să trăieşti!…

Jercan D Alex  28 11 2011