Rezultatele căutării după: cat

   Între LIPSA de COMUNICARE şi PREA MULTA COMUNICARE Pe deja mica noastră planetă, până mai ieri prea mare, numărul fiinţelor omeneşti creşte în progresie aritmetică, iar numărul problemelor lor creşte în progresie geometrică. Nu este vorba de a rezolva criza prin încetinirea înmulţirii oamenilor cum se zice că s-ar încerca, ci este vorba de găsirea posibilităţilor de supravieţuire, cum se încearcă şi cum se cuvine. În afară de speranţa care se pune în tehnicizarea pe măsură şi care este … [Citeşte mai departe...]

                                              Între MARELE PREOT şi MARELE ÎMPĂRAT - RĂSTIGNIREA Faptele Apostolilor 25, 11: “Cer să fiu judecat de Cezar!” De o bucată bună de vreme din istoria pământului, lumea îşi împarte puterea între politică şi religie. Câteodată şi pe alocuri ele se mai amestecă una cu alta, îşi mai încalcă prerogativele prin abuz una alteia, sau se mai ajută una pe alta prin înţelegere conform unor interese temporare şi locale. În principiu însă, fiecare ar trebui … [Citeşte mai departe...]

                                                                             Între CE şi CUM Tonul face Muzica? Cred că atunci când a fost izvodită zicerea “TONUL FACE MUZICA”, s-a avut în vedere a nu se da tonul - sunetul de început - greşit, ca nu cumva performarea să fie alta decât şi-a dorit compozitorul. Transferată în înţelesuri mai profunde, spirituale, cu urmări veşnice în anumite situaţii, regăsim zicerea în Scripturile Sfinte sub forma “şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine … [Citeşte mai departe...]

   Unul dintre cele mai urâte semne ale sfârşitului OBRĂZNICIA care dă în BATJOCURĂ Multe sunt semnele sfârşitului. Unele ţin de alterarea naturii, altele de alterarea societăţii şi cele mai urâte cele care ţin de alterarea inidividului însuşi din care OBRĂZNICIA care dă în BATJOCORĂ le întrece pe multe altele. De această categorie de semne se ocupă apostolul Pavel când scrie lui Timotei a doua epistolă: “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele”, şi oamenii vor fi “iubitori … [Citeşte mai departe...]

RĂSTIGNIREA Dovada supremă a IUBIRII Fără îndoială IUBIREA este noţiunea cea mai de valoare a existenţei şi fără de ea nu se există. De asemenea fără îndoială, că dacă ni s-ar cere să reprezentăm IUBIREA printr-un singur cuvânt, cel care ar fi la mare distanţă de multe altele şi în prim plan, este RĂSTIGNIREA. Iubirea că NU AM FOST şi prin creaţiune SUNTEM este o taină a lui Dumnezeu căreia nu-i putem da întreaga consideraţie prin descifrare, şi în jurul căreia gravităm cu toată … [Citeşte mai departe...]

   “UNIREA CREDINŢEI” nu înseamnă UNIREA CREDINŢELOR De fiecare dată când citim din Sfânta Scriptură să ne amintim de întrebarea lui Filip pusă etiopianului “Înţelegi tu ce citeşti”? Şi tot de fiecare dată să nu uităm răspunsul primit “cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva”? Modelul propus nu este uşor de acceptat pentru că de obicei mulţi dintre noi ne-am simţi jigniţi de o asemenea întrebare - considerând că suntem destul de capabili să înţelegem ceea ce citim din … [Citeşte mai departe...]

   MARK TWAIN: “Nu mă deranjează ceea ce nu înţeleg din Biblie, mă deranjează ceea ce înţeleg din ea” Este declaraţia de mare sinceritate a celebrului scriitor în care foarte adesea ne regăsim. O realitate nefericită. Sfintele Scripturi au fost scrise pentru a fi înţelese. De ce unii şi uneori nu înţelegem multe lucruri din Scripturi sau le înţelegem greşit, este o altă problemă care ţine de o sumedenie de motive diferite, de la caz la caz şi care nu fac nici dovadă, nici scuză. Dacă se … [Citeşte mai departe...]

   PROOROCUL cu COARNE. Semn al timpului. Mari şi minunate şi de nepătruns sunt lucrările Domnului Dumnezeu în marele Plan de Mântuire a omului. Raze din rosturile acestor lucrări sunt descoperite în Cuvântul Său, după nevoie, pentru îndreptarea şi îmbărbătarea noastră. Pentru binele Preotului, al Împăratului şi al Poporului, El a găsit de cuviinţă să-şi pună la lucru printre ei nişte soli ai Săi pe care i-a numit PROOROCI. Proorocul, fiecare la rândul său, urma să prezinte şi să … [Citeşte mai departe...]

   EUROPA călăreşte o FIARĂ    COINCIDENŢĂ sau PROFEŢIE? Simbolul Uniunii Europene este o statuie reprezentând zeiţa - păgână bineînţeles -, Europa, călărind o fiară sălbatică. Ea este aşezată în faţa sediului central din capitala Belgiei. Nu este locul şi nici cazul să ne ocupăm acum despre povestea şi variantele ei în legătură cu Europa şi Zeus din mitologia greacă, personaje prea mitologice pentru vreo tangenţă creştină. Şi totuşi, reprezentarea este CA LA CARTE, CARTEA de data aceasta … [Citeşte mai departe...]

   RESPONSABILITATE prin ASUMARE Există înţelegerea, - şi se pare că cea mai bună -, cum că Biserica Laodicea (Apocalipsa 3, 14-22), este în sens general Biserica ultimelor zile ale istoriei acestei lumi şi în particular Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea instituţionalizată cu peste un veac în urmă. Odată ASUMATĂ această înţelegere, fie individual, fie ca masă de credincioşi organizată, ar urma RESPONSABILITATEA care nu poate fi trecută cu vederea şi care ar suna aşa: “Îngerului Bisericii … [Citeşte mai departe...]