Rezultatele căutării după: nu

Designul relaţiilor – un ghid pentru fiecare etapă a unei relaţii din perspectiva creştină. Mai multe detalii AICI . … [Citeşte mai departe...]

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”[1]           În ce stare era „lumea” atunci când a fost iubită de Dumnezeu? O mireasă îmbrăcată în alb, neprihănită sau… o prostituată de pe centură? Apostolul Pavel răspunde la această întrebare în Romani 5. Îmi imaginez că ar vorbi, în zilele noastre, ilustrând printr-un accident auto în care maşina iese în decor aterizând într-o mocirlă, cu roţile în … [Citeşte mai departe...]

Nu ştiu dacă toată lumea a prins vremurile în care se lua “curentul” mai des. Adică atunci când reţeaua electrică nu era atât de bună, iar penele erau mai dese. Îmi amintesc că, pe când eram copil, petreceam multe zile fără electricitate. Și nu, nu am prins vremurile de dinainte de ’89. Astăzi, după ani buni, am petrecut o zi fără electricitate. M-au năpădit multe amintiri, dar am observat şi câteva aspecte care s-au schimbat de-a lungul timpului. Şi nu în bine. Sunt unele lucruri pe care nu … [Citeşte mai departe...]

,,Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domul.’’ [1] ,,Ilie i-a zis: ,,Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis! Numai pregăteşte-mi întâi mie…’’ [2]   Odată cu începerea noului an, mi-am stabilt câteva ţinte. Una dintre ele fiind şi citirea Bibliei de două ori sau altfel spus citirea zilnică a şapte pagini (aproximativ). Aparent ceva nu foarte greu de realizat, însă există pericolul ca în unele zile în care consideri că eşti foarte ocupat … [Citeşte mai departe...]

Am auzit de curând o frază care m-a pus pe gânduri. Ideea suna în felul următor: „Căderea nu vine atunci când ai alunecat, ci atunci când refuzi să te ridici.” Scăpate de nu ştiu unde, vin peste noi clipe furtunoase care se năpustesc flămânde asupra sufletului nostru. Ne copleşesc uneori întrebări ce lovesc asemenea ploii care bate monoton în geam. Sunt frământări care ies din când în când la iveală ameninţând seninul din inima noastră. Şi în astfel de momente, când parcă lumea se termină dacă … [Citeşte mai departe...]

23:59, 00:00 si apoi gata! Primul minut de viaţă în noul an, 00:01. Primele clipe pentru o nouă şansă pe care Dumnezeu ne-a dat-o pentru a trăi şi pentru a face ca viaţa să arate altfel. Sunt convins că deja v-aţi făcut planuri şi aţi încercat să stabiliţi care vor fi obiectivele pentru noul an, dar… oare nu uităm ceva? Începem să visăm – desigur, cei care avem mai mult curaj de a ne aventura în necunoscut – că „vom schimba lumea” şi că, începând cu acest an toate domeniile din viaţă care nu au … [Citeşte mai departe...]

  “Dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.” [1] VIRUS, un cuvânt care sună urât, un cuvânt care provoacă repulsie, ceva de care toţi vrem să stăm departe şi care să nu ne atingă.             VACCIN, un cuvânt care dă speranţă, ceva care poate face diferenţa dintre viaţă şi moarte, ceva pe care doreşti să îl ai.             Este totuşi paradoxal, faptul că pentru a avea un vaccin ai nevoie mai întâi de un virus şi nu invers.             Poate că … [Citeşte mai departe...]

Trăia odată, demult, în vremurile străvechi, un pui de creatură fantastic de fioroasă. Avea dinţi de crocobazdugat, ochi de hotorotocleanţă şi atunci când te privea, te trimitea cu gândul mai întâi în pământ, apoi cu vreo câteva milenii în urmă, undeva la familia bilibistroceilor. Imediat după aceea te trimitea în stomac (asta dacă aveai ghinionul să-l întâlneşti înainte de ora prânzului); de altfel era băiat bun. Urechile îi erau ascuţite 24 de ore din 24 şi captau pe o rază de treisprezece … [Citeşte mai departe...]

Sunt în lume inimi de toate culorile şi mărimile. Inimi nuanţate în culori calde, primitoare, sunt şi inimi spoite în culori întunecate şi reci. Sunt inimi atât de mari, încât încap în ele milioane de persoane şi sunt inimi în care nici măcar o persoană nu încape cu totul pentru că locul este prea strâmt, ocupat deja de obiecte preţioase sau de eul care se lăfăie acolo, fără să mai lase nici măcar un colţişor liber. Şi dacă totuşi mai rămâne vreun loc neocupat, se grăbesc păianjenii să ţeasă tot … [Citeşte mai departe...]