Rezultatele căutării după: star

A fi un om liber în zilele noastre este, nu doar o virtute, ci și o performanță. Una dintre trăsăturile noastre distinctive, ca oameni ai lui Dumnezeu, este independența. Libertatea de a acționa evitând capcanele pe care le promovează astăzi anturajul sau mijloacele de comunicare în masă. Dacă duci vreo luptă care ți se pare peste puterile tale, sau dacă încă mai ești agățat de vreunul dintre cârligele care îți răpesc timpul, îți distrug viitorul sau sănătatea și Îl dezonorează pe Dumnezeu, îți … [Citeşte mai departe...]

De câte ori nu ți s-a întâmplat ca atunci când întâlnești pentru prima dată o persoană să spui: ’Aaah, mi-am dat eu seama ce fel de om este!’ Sau când observi că o anumită persoană face o prostie, datorită slăbiciunilor ei, să spui: ’Știam eu că este un om de nimic.’ Nu ți se par ciudat? Chiar dacă nu cunoaștem o persoană atât de bine, ne permite de foarte multe ori să o catalogăm, să o judecăm și să o etichetăm într-un anume fel. Nu crezi că putem greși uitându-ne doar după aparențe? … [Citeşte mai departe...]

Ansamblul Alexandrov, cunoscut și sub denumirea de Corul armatei roșii, este corul forţelor armate rusești. Fondat în era sovietică, ansamblul conține un cor compus numai din bărbați, o orchestra și o formație de dans. Corul a devenit un simbol al Uniunii Sovietice şi mai apoi al Rusiei de astăzi cântând melodii populare rusești, imnuri creştine, arii de operă, dar şi muzică contemporană, atât în fața audiențelor din patria natală cât și pe renumite scene internaționale. Repertoriul lor include … [Citeşte mai departe...]

“Veniţi acum să ne judecăm, zice DOMNUL. Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deşi sunt roşii ca purpura, ele se vor face ca lâna.” [1] Poate simţi şi tu că nu meriţi nimic. Ai căzut aşa de jos, încât parcă nimic nu te mai poate atinge. Cam asta face păcatul atunci când îl laşi să se strecoare în viaţa ta.Doar că aici intervine frumuseţea creştinismului. Niciodată nu a existat un dumnezeu care să poată să ierte păcatele, să restaureze o viaţă distrusă, … [Citeşte mai departe...]

De când mă știu, știu că mi-a plăcut să citesc. Nu am învățat înainte de a merge la școală, din păcate. Cum am prins însă gustul cărților, nu prea m-am mai oprit. Pur și simplu lumile descoperite printre rânduri m-au fascinat. Dar e ceva chiar mai fascinant decât o carte… o carte în mâna unei fete. Nu știu exact de ce, dar fetele care citesc sunt parcă de pe altă lume. Și când spun asta nu mă refer la raritatea lor, ci la calitatea lor. Pur și simplu fetele care citesc lasă pe oricine în … [Citeşte mai departe...]

Pocăința ca sport de întreținere religioasă a fost inventată de Satana și preluată cu licență de evreii din vechime, ajungând până la noi cei de azi. Influențați de vecinii lor păgâni care le putea face pe toate fără să se teamă de o pedeapsă divină pentru stilul lor de viață, evreii au preluat teologia acestora și au „potrivit-o” cu crezul lor.  Așa că religia lor a devenit una de o singură zi când Îi aduceau lui Dumnezeu jerfele lor, rugile lor, cântările lor de laudă etc. După ce ziua de … [Citeşte mai departe...]

Cred că elementul după care tânjeşte lumea în ziua de azi, mai cu ardoare decât pentru dragoste şi înţelegere e siguranţa. Pentru că într-adevăr acestea sunt importante, dar ce te faci cu ele dacă sunt pe termen scurt? Degeaba ai dragoste dacă nu eşti sigur că o vei avea mereu. Dar într-o lume efemeră în care foarte rar te poţi baza pe ceva sau pe cineva, există oare siguranţă? Ce e sigur în lumea asta? continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

 „Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat. Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, după ce am fost întristat astfel.” [1] Deseori Dumnezeu ne pune la încercare curajul de a-I cere lucruri mari. Recent, am auzit un gând al unui tânăr creştin: tindem să îl facem pe Dumnezeu atât de mic, ca şi noi, uitând că El poate totul şi că nimic nu-i poate sta împotrivă. Avem nevoie de curaj şi credinţă dacă vrem să înfăptuim lucruri mari. continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

De multe ori am impresia că trăiesc într-o lume gri. Orașul întreg pare gri, atâta vreme cât îți ții ochii ațintiți spre blocurile monocrome, tăcute și mohorâte. Când călătorești cu metroul se întâmplă să dai peste oameni care par a fi decupați din benzi desenate în alb și negru, gânditori, triști, îngropați în viață și probleme. În astfel de ocazii și cu asemenea imagini înaintea ochilor stau și mă întreb dacă nu cumva se împlinesc viziunile sumbre ale lui Bacovia și lumea întreagă nu este … [Citeşte mai departe...]