Aveam 8 ani, cand intr-o seara pe la apusul soarelui, in timp ce ma intorceam spre casa ducand in mana franzela proaspat feliata, am simtit cum “prind aripi”. Nu-mi mai amintesc decat cuvintele: DACA, NU, 20 MINUTE, COMA, MOARE. Mai stiu si: traumatism cranio cerebral, mana, picioare fracturate si piuitul unor aparate necunoscute. Nu, nu zburasem ci ma lovise o masina. Abia dupa un an petrecut in spitalul “dedicat” copiilor, a inceput greul. Dar tot atunci in mintea mea s-a nascut un gand: … [Citeşte mai departe...]