Aşa cum este cu viaţa, tot la fel este şi cu creşterea. Dumnezeu este acela care preface mugurul în floare şi floarea în fruct. Prin puterea Sa se dezvoltă sămânţa, „întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic” (Marcu 4,28). Iar profetul Osea spunea poporului Israel că „va înflori asemenea crinului”, „vor da viaţă grâului şi vor înflori ca via” (Osea 14,5.7). Domnul Hristos ne îndeamnă să ne uităm „cu băgare de seamă cum cresc crinii” (Luca 12,27). Plantele şi florile nu cresc prin propria lor grijă, prin eforturile şi preocuparea lor, ci primind ceea ce a prevăzut Dumnezeu că este spre creşterea şi viaţa lor. Copilul nu poate, prin propria lui putere şi grijă, să adauge nimic la statura lui. Nici tu nu poţi, prin grija şi eforturile tale, să obţii creşterea spirituală. Planta şi copilul cresc datorită faptului că primesc din mediul înconjurător cele necesare pentru viaţă: aer, lumina soarelui şi hrană. Ceea ce aceste daruri ale naturii sunt pentru animale şi plante, este Hristos pentru aceia „care se încred în El”. El este „lumina pe vecie”, „un soare şi un scut” (Isaia 60,19; Psalmul 84,11). El va fi „ca roua pentru Israel”. El „va fi ca o ploaie repede, care udă câmpul” (Osea 14,5; Psalmul 72,6). El este Apa vie, „Pâinea lui Dumnezeu” care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa” (Ioan 6,33).

În darul fără egal al Fiului Său, Dumnezeu a înconjurat lumea întreagă cu o atmosferă de har, tot aşa de reală ca şi aerul care înconjoară globul pământesc. Toţi aceia care aleg să respire această atmosferă dătătoare de viaţă vor trăi şi vor creşte până la statura de bărbaţi şi femei în Hristos Isus.

După cum floarea se întoarce după soare, pentru ca razele lui strălucitoare să poată ajuta la desăvârşirea frumuseţii şi simetriei ei, tot astfel şi noi să ne întoarcem spre Soarele neprihănirii, pentru ca lumina cerului să lumineze asupra noastră, iar caracterul nostru să se dezvolte asemenea caracterului Domnului Hristos.