#08 – Creşterea în Hristos

Chiar Ioan, ucenicul iubit, cel care a reflectat cel mai mult asemănarea cu Mântuitorul, nu avea de la natură, din fire, această virtute a caracterului. El nu numai că era: din fire: încrezut şi ambiţios după mărire, ci şi violent şi răzbunător când era ofensat. Dar pe măsură ce caracterul divin al Mântuitorului îi era descoperit, el îşi recunoştea slăbiciunile şi această cunoaştere îl făcea umil. Tăria şi răbdarea, puterea şi bunătatea, maiestatea şi blândeţea pe care le-a văzut zilnic în viaţa Fiului lui Dumnezeu au umplut sufletul său de admiraţie şi iubire. Zi de zi inima sa a fost atrasă spre Hristos, până când, din iubire pentru Învăţătorul său, el s-a pierdut din vedere. Temperamentul său răzbunător şi ambiţios a fost supus puterii modelatoare a Domnului Hristos. Influenţa regeneratoare a Duhului Sfânt a reînnoit inima sa. Puterea iubirii lui Hristos a lucrat transformarea caracterului său. Acesta este rezultatul sigur al unirii cu Hristos. Când Domnul Hristos locuieşte în inimă, întreaga natură este atunci schimbată. Spiritul Domnului Hristos, iubirea Lui înmoaie inima, supun sufletul şi înalţă cugetele şi dorinţele noastre către Dumnezeu, către ceruri.

jesusDupă ce Domnul Hristos S-a înălţat la ceruri, simţământul prezenţei Sale era în continuare cu urmaşii Săi. Aceasta era o prezenţă personală, plină de iubire şi lumină. Hristos Mântuitorul, care a umblat, a vorbit şi S-a rugat cu el, care a rostit cuvinte de nădejde şi mângâiere inimilor lor, pe când solia păcii era încă pe buzele Lui, a fost luat la ceruri din mijlocul lor. În timp ce un nor de îngeri îl primea, sunetul vocii Sale a ajuns înapoi la ei asigurându-i: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei 28,20). El S-a înălţat la ceruri ca Fiu al omului. Ei ştiau că Domnul Hristos stătea înaintea tronului lui Dumnezeu ca fiind încă Prietenul şi Mântuitorul lor; ştiau că sentimentele Sale erau neschimbate, că se identifică încă cu suferinţele neamului omenesc. El a prezentat înaintea Tatălui meritele sângelui Său preţios, arătând spre rănile din mâinile şi picioarele Sale în amintirea preţului pe care l-a plătit pentru răscumpăraţii Săi. Ei ştiau că El S-a înălţat la ceruri ca să le pregătească locaşuri şi că va veni din nou ca să-i ia la Sine.