Dumnezeu ne vorbeşte prin Cuvântul Său. Aici noi avem în modul cel mai clar descoperirea caracterului Său, a modului în care Se ocupă de oameni şi marea lucrare de mântuire. Aici ne este înfăţişată istoria patriarhilor şi a profeţilor cum şi a altor bărbaţi sfinţi din vechime. Aceştia erau oameni „supuşi aceloraşi slăbiciuni ca şi noi” (Iacob 5,17). În Cuvântul Său vedem cum ei se luptau cu descurajările, asemenea nouă, şi totuşi cum au prins iarăşi curaj şi au ajuns biruitori prin harul lui Dumnezeu. Văzând toate acestea, suntem încurajaţi în alergarea noastră după neprihănire. Când citim despre minunatele experienţe hărăzite lor, despre lumina, dragostea şi binecuvântarea de care s-au bucurat şi despre lucrarea pe care au făcut-o prin harul care le-a fost dat, Duhul care i-a inspirat pe ei aprinde şi în noi flacăra unei dorinţe sfinte de a fi asemenea lor în caracter, de a umbla cu Dumnezeu, asemenea lor.

Domnul Hristos spune despre Scripturile Vechiului Testament: şi cu atât mai mult este aceasta valabil pentru cele ale Noului Testament: că „ele mărturisesc despre Mine”, Răscumpărătorul, Cel spre care sunt îndreptate toate speranţele noastre privind viaţa veşnică (Ioan 5,39). Da, întreaga Biblie ne vorbeşte despre Hristos. De la primul raport cu privire la creaţiune: căci „nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”: şi până la făgăduinţa cea mai de pe urmă: „iată Eu vin curând”, noi citim lucrările Sale şi ascultăm vocea Sa (Ioan 1,3; Apocalips 22,12). Dacă doreşti să cunoşti mai bine pe Mântuitorul, studiază Sfintele Scripturi.