Ca omul este un pacatos este aratat în Scripturi de la Geneza pana la Apocalips. Dumnezeu zugraveste pe om în starea lui decazuta. Este un tablou adevarat. “Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare îsi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor”. Isaia 53:6 “Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu”. Romani 3:23.
“Inima este nespus de înselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?” Ieremia 17;9. “Voi erati morti în greselile si în pacatele voastre. Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam în poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamîntesti si ale gîndurilor noastre si eram din fire copii ai mîniei, ca si ceilalti”. Efeseni 2:1,3. “Dar toti s-au ratacit, toti s-au dovedit niste netrebnici; nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar”. Psalm 14:3. “Toti suntem ofiliti ca o frunza si nelegiuirile noastre ne iau ca vantul”. Isaia 64:6. Cu adevarat din aceste versete si alte sute de versete care ar putea fi citite, vedem necesitatea mantuirii omului. Este un tablou adevarat, desi este teribil. De cînd omul – fiecare om – este un pacatos, este foarte evident faptul ca fiecare are nevoie de salvare, de mantuire. Numai cand oamenii îsi dau seama de starea lor, de conditia lor de pacatosi, abia atunci  încearca sa caute un leac, un remediu. 

2. Exista un salvator.

Pentru noi este imposibil, prin noi însine sa scapam din prapastia pacatului în care am cazut. Inimile noastre sunt rele si noi nu le putem schimba. “Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie împotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna”. Romani 8:7. “Educatia, cultura, exercitarea vointei, eforturile omenesti, toate acestea îsi au sfera lor de actiune, dar aici ele sunt cu totul fara putere. Ele pot produce o corecta comportare exterioara, dar nu pot schimba inima; ele nu pot curati izvoarele vietii. Trebuie sa existe o putere care sa lucreze dinauntru o noua viata de sus, mai înainte ca oamenii sa poata fi schimbati de la pacat la sfintenie. Aceasta putere este Hristos. Numai harul Sau poate sa învioreze puterile fara viata ale sufletului si sa le atraga spre Dumnezeu, spre sfintire”. (Calea catre Hristos p. 16-17). Cand omul îsi vede adevarata conditie si îsi da seama ca nu poate prin sine însusi sa se schimbe, atunci striga: “O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?” Romani 7:24. Acesta a fost strigatul lui Pavel si este strigatul care se ridica din inimile împovarate al oamenilor din toate veacurile. Pentru toti acestia nu e decat un singur raspuns: “Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii”. Ioan 1:29. “El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti”. Isaia 53:5. “El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra lui si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare îsi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor”. Isaia 53:4,6. “Hristos a murit pentru pacatele noastre”. 1 Corinteni 15:3. “Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire”. 1 Ioan 1:9. “Dar daca umblam în lumina, dupa cum El Ensusi este în lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat”. 1 Ioan 1:7.
Dandu-Si seama de neputinta prin sine însusi a omului, Dumnezeu – Vesnicul Dumnezeu al iubirii – a venit pentru salvarea omului si i-a dat un Salvator! In tot universul lui Dumnezeu, doar Unul singur putea sa salveze pe om  si acesta era Insusi Creatorul omului. “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Ioan 3:16. Mantuitorul si Creatorul sunt una si aceeasi Persoana. Trebuie putere creatoare pentru a mantui, caci mantuirea este de fapt o re-creatiune. “In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mantuiti”. Faptele Apostolilor 4:12. “Si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale”. Matei 1:21.
“Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor”. Isaia 53:6. Hristos a purtat povara pacatelor asupra  sufletului Sau fara pacat si aceasta El a facut-o pentru fiecare membru al familiei omenesti. Moartea Lui a fost destul de mare pentru a plati datoria fiecarui fiu si fiica a lui Adam. Deoarece Isus a murit pentru fiecare om, noi nu trebuie sa tragem concluzia ca toti oamenii vor fi mantuiti, ca fiecare va fi iertat si curatit. Moartea lui Isus poate aduce mantuirea pentru toti. Sa ilustram aceasta. Sa presupunem ca undeva sunt cativa oameni înfometati. Si se aduce mancare, dar ei refuza sa manance. Un om gata sa se înece poate refuza colacul de salvare care i-a fost oferit. Planul mantuirii este deplin, gratuit, complet, avand în centru pe Hristos, dar este în zadar, daca individul nu se foloseste de el. Dumnezeu nu poate face mai mult. In Isus Hristos, mantuirea a fost pusa la dispozitie pentru pacatosii cei mai decazuti, dar fiecare în mod individual trebuie sa se foloseasca de proviziile de har divin pentru sine însusi. 

3. Trebuie sa credem – trebuie sa acceptam in mod individual.

Ce a raspuns Pavel la strigatul temnicerului pentru mantuire? “Crede în Domnul Isus si vei fi mantuit tu si casa ta”. Faptele Apostolilor 16:31. “Cel neprihanit (drept) va trai prin credinta”. Romani 1:17. In timp ce urca pe genunchi scara lui Pilat din Roma, Martin Luther, unul dintre cei mai mari reformatori protestanti, a auzit sunandu-i în urechi acest important adevar din Romani 1:17: “Cel drept va trai prin credinta”. Urcand încet, el si-a dat seama ca mantuirea nu se realizeaza prin fapte omenesti, ci prin credinta în lucrarea lui Hristos pe Calvar. La fel s-a întamplat cu temnicerul din Faptele 16. El a întrebat: “Ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?” Pavel a raspuns ca Isus Hristos a îndeplinit fapta. El a platit datoria. “Crede în Domnul Isus Hristos”. Crede ceea ce Isus a facut la Calvar acum 1900 de ani si accepta aceasta ca fiind facut pentru tine individual. Mantuirea este prin credinta si nu prin faptele omului. Faptele oamenilor niciodata nu pot mantui. In toata lumea nu sunt destui bani sa plateasca datoria pentru pacat. “Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana”. 1 Petru 1:18-19. Mantuirea a fost îndeplinita pe deplin si gratuit, dar trebuie s-o crezi si s-o accepti. In clipa cand ai crezut, marele plan lucreaza pentru tine. In acel moment toate pacatele tale sunt iertate si alungate. Atunci cele spuse în Isaia 44:22 se împlinesc cu adevarat în viata ta: “Eu îti sterg faradelegile ca un nor si pacatele ca o ceata; întoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat”. Isaia 44:22. “Isus a platit totul; Lui Ii datorez totul. Pacatul care era rosu, El l-a facut alb ca zapada”. 

4. Fagaduinta mantuirii.

Acesta este subiectul la care multi cad. Dumnezeu vrea sa posedam aceasta fagaduinta: “V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica”. 1 Ioan 5:13. Dumnezeu doreste ca fiecare din noi sa posede o experienta a cunoasterii. Fagaduinta este asa de importanta încat aduce satisfactie si fericire. Omul care are aceasta fagaduinta (asigurare) nu se gandeste la circumstante. El nu se încrede în simtamintele sale, nici nu-si evalueaza experientele dupa conditii favorabile sau nefavorabile, ci dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Sa analizam pe scurt experienta lui Pavel din Faptele Apostolilor 27. Pavel este prizonier în calatoria sa spre Roma. Erau 276 oameni în corabie. Satana este hotarat sa opreasca pe Pavel de a da marturie în Roma. El încearca sa-l înece prin teribila furtuna pe care a provocat-o. Versetul 14 spune ca “s-a dezlantuit asupra insulei un vant furtunos”. Versetul 20 ne spune ca “pierdusem orice nadejde de scapare”. Aceasta s-a petrecut cu toti pasagerii, dar nu cu Pavel. El s-a rugat si apoi a stat în mijlocul oamenilor disperati si înspaimantati si i-a avertizat sa aiba curaj caci vor întalni tarmul. Apoi le-a spus: “Un înger al Dumnezeului, al caruia sunt eu si caruia Ii slujesc, mi s-a aratat azi noapte si mi-a zis: “Nu te teme, Pavele; tu trebuie sa stai înaintea Cezarului. Si iata ca Dumnezeu ti-a daruit pe toti cei ce merg cu corabia împreuna cu tine”. De aceea, oamenilor, linistiti-va, caci am încredere în Dumnezeu ca se va întampla asa cum  mi s-a spus”.Faptele Apostolilor 27:23-25.
Dovada salvarii este altceva decat fagaduinta salvarii. Fagaduinta mantuirii are de a face cu individul însusi, cu relatia (legatura) sa personala cu Domnul Isus. Dovada mantuirii are de a face cu oamenii din jurul nostru. Cum vor cunoaste oamenii ca esti crestin? Prin roadele pe care le porti, prin viata pe care o traiesti. Ei te supravegheaza. Ei cunosc daca exista o schimbare în viata ta.
Faptele pe care le facem nu ne mantuiesc, dar ele furnizeaza dovada mantuirii. Daca exista o noua lucrare interioara a harului în inima, va fi si o manifestare în afara (vazuta de altii) a harului în viata. Daca Cuvantul lui Dumnezeu aduce un adevar nou, superior, în minte, ca un copil al lui Dumnezeu, îl vei trai. Acest adevar va fi ascultat. Un crestin nascut din nou nu poate spune: “Stiu aceasta” si sa nu faca. “Cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat!” Iacob 4:17. Am fost stropit cu apa cand eram copil si parintii mei, constiinciosi în credinta lor, numeau aceasta botez si considerau ca si-au facut datoria de crestini fata de mine. Cand am crescut mare si am studiat Cuvantul lui Dumnezeu pentru mine însumi, am vazut ca Biblia învata ca eu trebuie sa fiu botezat prin imersie (scufundare în apa) si nu prin stropire. Ce trebuie sa fac? Desi nu sunt mantuit prin botez, ci prin jertfa lui Hristos pe crucea Calvarului, pot sa nu iau în consideratie botezul? Sa închid ochii la noul adevar gasit în Biblie? Sa zic: “Aceasta oranduire nu e importanta? Voi da la o parte Cuvantul lui Dumnezeu?”  Nu, de o mie de ori nu. Poate cineva se va ridica si va striga ca aceasta este legalism si un jug de robie daca cineva asculta cu grija de învatatura Domnului. Dar atentia (bagarea de seama) în ascultarea de Domnul a devenit legalism? A face ceea ce Dumnezeu zice, a face chiar asa cum El zice, devine oare un jug de robie si e considerata mantuire prin fapte proprii? Cine ar avea indrazneala sa argumenteze ca urmand în mod ignorant (din nestiinta) un obicei omenesc, aceasta este har, dar învatand si ascultand de adevarul Bibliei, aceasta atrage dupa sine condamnarea din partea lui Dumnezeu si ne pune “sub lege?” Ce nonsens! Ce prejudecata! Ce paguba sa nu întelegi în mod drept si sa nu evaluezi planul lui Dumnezeu si conducerea Spiritului Sfînt care trebuie “sa ne calauzeasca în tot adevarul”. Ioan 16:13. “Dar daca umblam în lumina, dupa cum El Insusi este în lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat”. 1 Ioan 1:7. “Dar cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare, a carei stralucire merge mereu crescand pana la miezul zilei”. Proverbe 4:18.
“Nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar”.  1 Corinteni 13:6.
Cu cat mai mult adevar descopere Dumnezeu, cu atît  crestinul serios, sincer si cinstit se va bucura în el.
Ascultarea si  credinciosia fac parte din roadele mantuirii si constituie probe ale iubirii fata de Dumnezeu. “Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele”. Ioan 14:15. “Cine zice: “Il cunosc” si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este în el. Dar cine  pazeste Cuvantul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem în El”. 1 Ioan 2:4-5.
Iata deci ca dovada mîntuirii este bunavointa noastra de a merge asa cum Dumnezeu ne învata, sa dam ascultare si sa îndeplinim orice raza de lumina care vine din Cuvîntul Sau prin Duhul Sfant.

5. Bucuria mantuirii.

“Imparatia lui Dumnezeu este… bucurie”. Romani 14:17. Daca Imparatia lui Dumnezeu este bucurie este logic sa tragem concluzia ca Imparatul acestei  Imparatii este o Fiinta plina de bucurie. Desi am citit despre lacrimile Sale si am fost mangaiati de simpatia Sa, desi am fost miscati de mila Sa pentru cei pierduti, noi am avea un tablou incomplet al lui Isus daca totdeauna L-am vedea numai ca un “om al durerii si obisnuit cu suferinta”. Isaia 53:3.
Dupa cum Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al iubirii, la fel El este un Dumnezeu al bucuriei. “Inaintea Fetei Tale sunt bucurii nespuse”. Psalm 16:11. Cerul este un loc de încîntare, de lauda si bucurie datorita prezentei Sale.
Bucuria noastra nu e limitata numai la cer. Apostolul Petru spune: “Va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita”.
1 Petru 1:8. David ne spune ca toti care privesc la aceasta fantana de bucurie vor reflecta atmosfera cerului. “Cand îti întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie”. Psalm 34:5. Traducerea engleza a acestui text (A.R.V) spune:
“Ei priveau la El si radiau de bucurie”. Fiecare am întalnit persoane ale caror vieti radiau de bucurie. Bucuria cerului radia din ochii lor si linistea si pacea de pe buzele lor. Sa fi fost lînga ei era o binecuvîntare, caci spiritul lor era contagios. Care este secretul stralucirii lor? Exista doar un singur raspuns: Stralucirea lor se datoreste faptului ca ei locuiesc în prezenta Sa.Ei petrec mult timp în rugaciune. “Inaintea Fetaei Tale sunt bucurii nespuse.”  Si niciodata nu se sfarsesc.

6.Desavarsirea mantuirii – glorificarea.

Biblia începe si sfîrseste cu un tablou al Paradisului. In primele capitole ale Genezei vedem ca Paradisul a fost pierdut datorita pacatului. In ultimile doua capitole ale Bibliei avem viziunea Paradisului refacut prin planul mantuirii lucrat în Hristos. E bine sa ne luam ochii de la tragediile si de la pedepsirea celor pierduti si sa privim slava celor mantuiti. Multe din dramele vietii prin trecerea celor sase mii de ani au avut sfarsit tragic, dar marea drama a planului de mantuire se sfarseste în triumf. Acasa în cele din urma: Cand norii îngrijorarilor si fumul îndoielilor au fost parasite, peregrinul crestin va vedea Noul Ierusalim, Cetatea cea Sfînta si va preamari pe Capitanul mantuirii sale pentru gloriosul sfarsit al calatoriei plina de evenimente din timpul vietii sale. Noi suntem aproape acasa. Cuvantul adevarat al Vesnicului Dumnezeu asigura pe calatori ca voiajul este aproape sfarsit, limanul dorit e chiar în fata noastra. Una cate una am trecut pietrele kilometrice care ne arata ca suntem aproape de casa”. Gandesti ca mergi pe tarm si deodata te gasesti în cer, ca prinzi o mana si gasesti ca e mana lui Dumnezeu, ca respiri aer nou si curat si gasesti ca este aerul cerului, ca te simti înviorat si gasesti ca esti nemuritor, ca treci prin furtuna catre o liniste necunoscuta, ca te trezesti si gasesti ca este ACASA!”
Marea lupta este sfarsita. Intregul univers este curat. Un singur puls de armonie si bucurie bate prin marea creatiune. Dela El, Cel care a creat totul, se revarsa viata, lumina si bucuria prin spatiu. Noul Ierusalim  devine capitala Universului: Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, Cetatea Sfanta, noul erusalim, gatita ca o mireasa împodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie si zicea: “Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut. Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: “Iata, Eu fac toate
lucrurile noi”. Si a adaugat: “Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate”. Apoi mi-a zis: “S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, Celui ce îi este sete, îi voi da sa bea fara plata din izvorul vietii. Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu”. Apocalips 21:2-7.
“Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. In mijlocul pietii cetatii si pe cele doua maluri ale raului era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod si dand rod în fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Ii vor sluji. Ei vor vedea fata Lui si Numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va mai fi moarte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul, Dumnezeu îi va lumina. Si vor împarati în vecii vecilor”. Apocalips 22:1-5. Expresia “Scaunul de domnie al lui Dumn ezeu si al Mielului vor fi în ea” si “Cortul (templul-trd. engleza) lui Dumnezeu cu oamenii si El va locui cu ei”, desigur ne arata ca acestea sunt în Noul Ierusalim. Ce destin este în fata acestei omeniri care a fost campul de bataie de-a lungul secolelor de lupta dintre Dumnezeu si Satana, dintre adevar si minciuna. Prin planul de mantuire, aceasta lume timp de sase mii de ani manjita de pacat, unde Fiul lui Dumnezeu Si-a varsat lacrimile Sale si sangele Sau, va deveni locul cel mai onorat din vasta creatiune a lui Dumnezeu. Lucrurile  care vor fi eliminate: Scripturile descriu lumea noua aratandu-ne cateva lucruri care nu vor fi acolo. Acolo nu va exista niciun diavol, nici o durere, nici un pacat, nici ranire, nici moarte.”Vrasmasul cel din urma, care ve fi nimicit, va fi moartea.”  1Corinteni 15:26.   “Ce planuri faceti voi împotriva Domnului, El le zadarniceste! Nenorocirea nu va veni de doua ori”. Naum1:9. “Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care traieste în spurcaciune si în minciuna; ci numai cei scrisi în carteavietii Mielului”. Apocalips 21:27.
    Ce rasplatiri minunate a fagaduit Dum nezeu pentru toti aceia care raman credinciosi pana la sfarsit!
Apocalips 2:10-11 “Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi. Iata ca diavolul are sa arunce în temnita pe unii din voi, ca sa va încerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii. Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul: “Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vatamat de a doua moarte”.
Apocalips 3:5. “Cel ce va birui va fi îmbracat astfel în haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea vietii si voi marturisi numele lui înaintea Tatalui Meu si înaintea îngerilor Lui”. Apocalips 3:12. “Pe cel ce va birui, îl voi face un stalp în Templul Dumnezeului Meu si nu va mai iesi afara din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu si numele cetatii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are sa se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu si Numele Meu cel nou”. Apocalips 3:21. “Celui ce va birui, îi voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie”.
Apocalips 21:7. “Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu”. Prietene, nu lasa marele atot-suficient plan de mîntuire sa fie în zadar. Urmeaza acesti pasi ai credintei pentru ca glorificarea sa se întinda si asupra ta atunci cznd Isus va veni si cznd El va oferi nemurirea.