Înainte ca Hristos să se înalțe la cer, El a dat ucenicilor Lui marea însărcinare:

“Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului” Matei 28:19,20.

Adevărata însemnătate și importanța botezului biblic reies clar din această ultimă însărcinare dată de Isus ucenicilor Lui. El le-a spus să se ducă și să învețe TOATE neamurile, învățând pe oameni să păzească TOT ce El a poruncit. Apoi ei trebuiau să boteze pe convertiți “în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”.


1. DE CE AFOST BOTEZAT ISUS?

Isus nu a dat numai o poruncă directă privind botezul, dar El Însuși a oferit un exemplu pozitiv, deoarece El Însuși a fost botezat.

“ATUNCI A VENIT ISUS DIN GALILEA LA IORDAN, LA IOAN, CA SĂ‚ FIE BOTEZAT DE EL. Dar Ioan căuta să-L oprească. Eu, zicea el, am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la Mine? Drept răspuns Isus i-a zis: Lasă-Mă acum, căci așa se cade SĂ‚ ÎMPLINIM TOT CE TREBUIE ÎMPLINIT. Atunci Ioan L-a lăsat. DE ÎNDATĂ‚ CE A FOST BOTEZAT, ISUS A IEȘIT AFARĂ‚ DIN APĂ‚. Și în clipa aceea cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea” Matei 3:13-17.

Isus a spus lui Ioan Botezătorul că “așa se cade”, sau că așa se cuvine pentru noi, “să împlinim tot ce este drept”. Astfel că Ioan a intrat în apa Iordanului împreună cu Mântuitorul și L-a îngropat sub apă. Când Isus a ieșit din apă, El a văzut cerul deschis și pe Duhul lui Dumnezeu, în chip de porumbel, coborând asupra Lui. Apoi vocea lui Dumnezeu, Tatăl, a proclamat: “Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.

Botezul este un simbol al spălării tuturor păcatelor noastre prin sângele lui Hristos. Petru repeta porunca Domnului:

“POCĂ‚IŢI-VĂ‚… și fiecare din voi SĂ‚ FIE BOTEZAT în Numele lui Isus Hristos SPRE IERTAREA PĂ‚CATELOR VOASTRE; apoi veți primi darul Sfântului Duh” Fapte 2:38.

Ca agent curățitor, apa simbolizează o curățire mai profundă, curățirea inimii omenești prin sângele lui Isus Hristos, Domnul nostru.

De ce, atunci, a fost botezat Isus? Botezul Lui nu a fost un botez al pocăinței, care urmează mărturisirii păcatelor, fiindcă El “n-a cunoscut niciun păcat” 2Corinteni 5:21. Totuși, El a cerut să fie botezat. De ce? Răspunsul îl aflăm în cuvintele lui Hristos către Ioan: “Se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”.

Isus n-avea nevoie de botez pentru spălarea păcatelor, deoarece El nu era păcătos. El n-avea nevoie de pocăință. Sfântul nostru Mântuitor a primit botezul nu ca pe o mărturisire a vinovăției Lui, ci pentru a Se identifica pe deplin cu păcătoșii. EL A FOST EXEMPLUL NOSTRU. El a făcut pașii pe care noi trebuie să-i facem.

Cuvintele lui Dumnezeu: “Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea” arată că Dumnezeu ia în seamă ascultarea credincioasă. Cum pot aceia care iubesc cu adevărat pe Isus să refuze să urmeze exemplul Lui de ascultare voioasă?

De ce a fost botezat Isus? Ţinta Lui cea mare a fost ca venind în această lume să transmită oamenilor pierduți plinătatea neprihănirii Lui.

“Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat (Hristos), El (Dumnezeu) L-a făcut păcat pentru noi, CA NOI SĂ‚ FIM NEPRIHĂ‚NIREA LUI DUMNEZEU ÎN EL” 2Corinteni 5:21.

Mijlocul divin de a transfera păcătoșilor pierduți neprihănirea este prin moartea lui Hristos ca înlocuitor al nostru și prin învierea Lui. Botezul este un simbol potrivit pentru acestea.


2. DE CE TREBUIE SĂ‚ FIU EU BOTEZAT?

Mântuirea are în centru trei fapte mari ale lui Isus pentru noi. Apostolul zice:

“Hristos A MURIT pentru păcatele noastre, după Scripturi… A FOST ÎNGROPAT și A ÎNVIAT a treia zi, după Scripturi” 1Corinteni 15:3,4.

Hristos a făcut mântuirea noastră posibilă prin moartea, prin îngroparea și prin învierea Lui. El a murit pentru păcatele noastre. El s-a ridicat dintre morți ca să ne dea o viață nouă de neprihănire.

Botezul reprezintă moartea, îngroparea și învierea lui Isus Hristos. El simbolizează participarea noastră la moartea și la învierea lui Hristos.

“Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă” Romani 6:3,4.

Botezul înseamnă moartea față de păcat împreună cu Hristos, îngroparea omului vechi împreună cu Hristos și ridicarea împreună cu Hristos la o altă viață. Mântuirea este a noastră atunci când primim botezul ca un simbol al acestei experiențe și ca o mărturisire publică a credinței noastre în Mântuitorul nostru.

Cele trei părți ale actului botezului preînchipuie în mod potrivit cei trei pași al experienței spirituale. Candidatul este plecat pe spate în apă: are loc îngroparea (în apă) a corpului său. Ochii îi sunt închiși. Respirația este oprită. Apoi el este scos din apă. Isus a murit odată pentru totdeauna pentru păcatele noastre (Evrei 9:28). O jertfă ispășitoare ajunge. Chiar așa, o singură scufundare în apă prezintă semnificația spirituală a urmării lui Hristos în moartea, îngroparea și învierea Lui.

Ce înseamnă să mori împreună cu Hristos? Găsim răspunsul în Romani 6:6:

“Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului”.

Aceasta înseamnă că noi acceptăm personal moartea lui Hristos în locul nostru, având vechea noastră fire păcătoasă răstignită împreună cu El. Înseamnă părăsirea oricărui păcat cunoscut, moartea față de toate căile păcătoase ale lumii și permisiunea dată lui Hristos de a scoate din viața noastră orice obicei sau practică protivnice voiei Lui.

Un tânăr dintr-o țară păgână îndepăratată, a auzit Evanghelia lui Isus, s-a întors de la felul său păgân de viață și a devenit un urmaș al lui Isus Hristos. El a invitat pe prietenii lui să vină a doua zi la el ca să fie martori la un eveniment foarte deosebit. El le-a spus că el urmează să fie îngropat în curtea din fața casei și dorea ca ei toți să fie prezenți. Firește, n-a trecut mult și vorba a ajuns în tot satul.

A doua zi, toți erau nerăbdători să vadă dacă într-adevăr Daniel va muri și va fi îngropat. Când mulțimea a început să se adune, l-au văzut pe flăcău săpând o groapă mare în curtea din față.

“Ce faci acolo?” l-au întrebat unii dintre prietenii lui.

“Îmi sap mormântul” a răspuns el.

Lumea a crezut că el înțelegea exact ce le spunea lor.

După ce lucrul a fost terminat, a sosit un misionar care l-a ajutat pe Daniel să umple groapa cu apă. Apoi, sătenii adunați în jur au fost martorii unei scene ciudate. Daniel a coborât în apă împreună cu misionarul, a fost scufundat în apă și a ieșit afară la o nouă viață cu Hristos.

Tânărul murise și fusese îngropat. El era de acum un om nou în Hristos. Viața lui a devenit o mărturie vie de puterea transformatoare a lui Isus Hristos. Fiind botezați, noi mărturisim că este scopul nostru să trăim o viață nouă pentru Dumnezeu.

“Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi” 2Corinteni 5:17.

Botezul simbolizează moartea față de păcat și îngroparea. El mai simbolizează învierea la o altă viață. Ieșirea mea din mormântul de apă este mărturia CREDINŢEI mele în Hristos cel înviat care a promis să trăiască viața Lui în mine.

“AM FOST RĂ‚STIGNIT ÎMPREUNĂ‚ CU HRISTOS și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci HRISTOS TRĂ‚IEȘTE ÎN MINE. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în CREDINŢA în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pentru mine” Galateni 2:20.

Când un credincios iese din apa botezului, el mărturisește că singura lui speranță de a trăi o viață de biruință asupra firii lui celei vechi și păcătoase este în Domnul cel înviat.


3. DE CE TREBUIE SĂ‚ FIU SCUFUNDAT?

Când înțelegem adevărata ÎNSEMNĂ‚TATE a botezului, avem foarte puțină dificultate să înțelegem FORMA adevăratului botez. Moartea cere îngropare. Chiar cuvântul “botez” vine din grecescul “baptizo” care înseamnă a afunda, a scufunda, a pune sub apă.

Mântuitorul nostru n-a fost botezat prin stropire sau turnare. El a fost botezat ÎN Iordan (Marcu 1:9).

“Ioan boteza și el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo era MULTĂ‚ APĂ‚ și oamenii veneau ca să fie botezați” Ioan 3:23 (King James).

Când Isus a venit la Ioan pentru botez, El a intrat în apă, a fost cufundat în apă și apoi “a ieșit afară din apă” (Matei 3:15). Botezul lui Hristos a împlinit simbolul morții, îngropării și al învierii. Trebuia “apă multă” ca acest rit să fie împlinit, dar nu ar fi trebuit să fie așa dacă botezul se făcea prin stropire sau prin turnarea unei cantități mici de apă pe capul sau corpul candidatului.

Când John Wesley a fost în America în 1737, el a fost judecat de un juriu de treizeci și cinci de jurați (asesori) într-un proces bisericesc pentru ciudata acuzație că a “refuzat să boteze pe copilul domnului Parker altfel decât prin scufundare”. Raportul acestei judecăți se află în arhiva tribunalului din Georgia. În felul acesta, părintele Metodismului a recunoscut că botez înseamnă scufundare.

Istoria bisericii arată clar că biserica creștină primară practica botezul prin scufundare. Că acest fel de botez era practicat și în secolele al doilea și al treilea este atestat de scrierea Ante-Nicene Fathers (Părinții Ante-Niceeni, vol. VII, p. 379 și vol. III, p. 94). Baptisterii pentru scufundarea candidaților la botez au fost găsite în multe dintre bisericile din Europa, Asia și Africa de Nord, a căror construcție se situează între secolele al patrulea și al paisprezecelea. Jean Calvin, reformatorul, declara: “Însuși cuvântul botez înseamnă a scufunda și este lucru sigur că scufundarea era practica Bisericii din vechime” Institutes of the Christian Religion, Bk. 4, Ch. 15, Sec. 19.

Dean Stanley, unul dintre cei mai învățați scriitori ai Bisericii Anglicane, declara că “Pentru primele treisprezece secole, practica aproape universală a botezului era aceea despre care citim în Noul Testament și care corespunde și însemnătății cuvântului botez, anume aceea de a scufunda sub apă pe cei care se botezau” Christian Institutions, p. 21.

De abia în 1311 Conciliul de la Ravenna a acceptat în mod oficial stropirea sau turnarea de apă ca fiind egale cu scufundarea. Avem mărturia Bisericii Romano-Catolice că scufundarea a fost practicată până atunci. Cardinalul Pullen din secolul al doisprezecelea explica astfel felul Botezului din timpul lui:

“În timp ce candidatul la botez este scufundat în apă, se sugerează moartea lui Hristos; în timp ce el se află sub apă și acoperit cu apă, este prezentată îngroparea lui Hristos; în timp ce el este ridicat din apă, se proclamă învierea lui Hristos”. Cardinal Pullen (Sec. al XII-lea), Patrologia Latina, Vol. 150, col. 315.

De ce a fost pusă la o parte scufundarea în favoarea stropirii sau turnării?

“Timp de multe secole după întemeierea creștinismului, botezul a fost în mos obișnuit afectuat prin scufundare, dar din secolul al doisprezecelea practica botezului prin turnare a căpătat întâietatea în Biserica Catolică, deoarece în felul acesta sunt mai puține inconveniențe decât pentru botezul prin scufundare” James Cardinal Giboon, Faith of Our Fathers, p. 277.

Trebuie să facem ce ne vine mai ușor, sau să urmăm exemplul lui Isus?


4. TREBUIE BOTEZAŢI PRUNCII?

Înainte de botez, o persoană trebuie învățată calea mântuirii. Isus a poruncit: “Duceți-vă și FACEŢI UCENICI din toate neamurile, BOTEZÂNDU-I…” Matei 28:19. Multe alte traduceri sună: “Instruiți toate neamurile, botezându-i”.

În al doilea rând, candidatul trebuie să accepte adevărul așa cum este el în Isus, el trebuie să creadă. Când famenul a întrebat pe Filip ce trebuie să facă pentru a fi botezat, Filip i-a răspuns: “Dacă crezi cu toată inima ta, se poate” Fapte 8:37.

Al treilea pas în pregătirea pentru botez este pocăința. La Ziua Cincizecimii, când apostolii predicau cu mare putere, Petru a zis: “POCĂ‚IŢI-VĂ‚ și fiecare din voi SĂ‚ FIE BOTEZAT în NUMELE lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor” Fapte 2:38. Când ne pocăim și mărturisim păcatele noastre putem fi curățiți de păcat prin puterea lui Isus Hristos (1Ioan 1:9).

Părinții sunt răspunzători de instruirea copiilor lor în frica de Dumnezeu. Ei trebuie să-i învețe în mod credincios adevărurile din Biblie și să le ofere un bun exemplu de viață sfântă. Dar când este vorba de primirea lui Hristos și de botez, hotărârea trebuie să aparțină tânărului însuși (Ezechiel 14:20). Un prunc este incapabil să creadă, Să se pocăiască și să mărturisească; acestea însă sunt condiții care trebuie împlinite înainte de botez.

În 1807 James Haldane, după ce botezase prin stropire un bebeluș, a fost acostat de tânărul lui fiu cu întrebarea pătrunzătoare: “Tată, a crezut copilul acesta?”

“Nu”, a răspuns tatăl. “Dar de ce îmi pui așa o întrebare?”

“Fiindcă, tată, am citit tot Noul Testament și am găsit acolo că erau botezați cei care credeau. A crezut copilul?”

Întrebarea băiatului “A crezut copilul (ca să fie botezat)?” a frământat mintea tatălui, până ce, după o cercetare completă, el însuși a fost botezat prin scufundare. Fratele lui Robert i-a urmat exemplul. Biserici întregi au văzut lumina acestei porunci divine strălucind asupra lor. Mii dintre cei mai evlavioși din Scoția acelor zile, care luaseră Biblia ca singura lor regulă de credință, au urmat pe Domnul pe deplin în acest ritual sfânt.

Biblia are puțin de zis despre copiii care mor înainte de a fi destul de maturi încât să aleagă pe Hristos ca Mântuitor al lor personal și deci nu s-au botezat. Știm totuși că vor fi copii mântuiți în Împărăția lui Dumnezeu.

“Atunci lupul va locui împreună cu mielul și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună și le va mâna UN COPILAȘ” Isaia 11:6.

Putem încredința viitorul veșnic al copiilor noștri Mântuitorului care a zis:

“Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei” Matei 19:14.


5. CÂT DE IMPORTANT ESTE BOTEZUL?

În conversația dintre Isus și Nicodim, conducător important care a venit la El noaptea, Isus a declarat:

“Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” Ioan 3:3.

Lui Nicodim nu-i era prea clar ce voia Hristos să spună prin aceste cuvinte. La urma urmelor, cum poate o persoană să se nască din nou? Așa că Isus a explicat:

“Dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu” V. 5.

“Născut din apă” se referă la botezul cu apă. “Născut din Duh” înseamnă o completă schimbare a minții și inimii. În viața unuia care este născut din nou, aceste experiențe sunt vitale.

Botezul cu apă este simbolul vizibil al schimbării lăuntrice. Biserica are însărcinarea să boteze, ca dovadă că Duhul Sfânt a început transformarea caracterului unui om.

Dar cineva poate să întrebe: “Este chiar necesar să se boteze cineva prin scufundare?” Biblia răspunde cu înseși cuvintele lui Isus Hristos:

“Cine va CREDE și se va BOTEZA, va fi MÂNTUIT; dar cine nu va crede, va fi osândit” Marcu 16:16.

Isus a însărcinat pe ucenicii Lui să învețe pe toate neamurile, “botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28:18,19). În conformitate cu această poruncă apostolul Petru a spus poporului la Ziua Cincizecimii să se pocăiască și fiecare să fie botezat în Numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor (Fapte 2:38). Privind pe cei care au primit predicarea la Cezarea, se raportează că Petru “a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos” (Fapte 10:48).

Cel care crede în Domnul Isus din toată inima, va dori cât mai curând să fie botezat. Când Saul din Tars l-a primit pe Hristos, el “a fost botezat” (Fapte 9:18). Altă ilustrație este experiența famenului etiopian raportată în Fapte 8:26-40.

Evanghelistul Filip a fost mânat de Duhul Sfânt să ajungă din urmă o trăsură în care călătorea un personaj important din Etiopia. Invitat în trăsură, Filip a găsit pe demnitar citind capitolul 53 din Isaia, marea profeție despre Isus Hristos.

“Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura” Isaia 53:7.

Citește împlinirea așa cum este redată de Scriptură:

“Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Famenul a zis: Uite apă: ce mă împiedică să fiu botezat? Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, se poate. Famenul a răspuns: CRED CĂ‚ ISUS HRISTOS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU. A poruncit să stea carul, S-AU COBORÂT AMÂNDOI ÎN APĂ‚ ȘI FILIP A BOTEZAT PE FAMEN. CÂND AU IEȘIT AFARĂ‚ DIN APĂ‚, Duhul Domnului a răpit pe Filip și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce FAMENUL ÎȘI VEDEA DE DRUM PLIN DE BUCURIE…” Fapte 8:36-39.

Condiția esențială înainte de botez a fost credința din toată inima în Isus, Fiul lui Dumnezeu. Felul botezului este clar din faptul că amândoi oamenii au coborât și au intrat în apă. Famenul a fost botezat prin scufundare. El a crezut, a fost botezat, a ieșit afară din apă și și-a văzut de drum bucurându-se de asigurarea mântuirii.

Botezul lui a fost un pas pe drumul spre Împărăție. După cum spune Isus:

“Dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu” Ioan 3:5.


6. SUNT PIERDUŢI TOŢI CEI NEBOTEZAŢI?

Tâlharul de pe cruce n-a fost niciodată botezat, dar Isus i-a promis un loc în Împărăția Lui. Botezul lui Isus este suficient pentru aceia care, ca și tâlharul muribund de pe cruce, sunt în imposibilitate fizică să se boteze prin scufundare.

Tâlharul de pe cruce a fost născut “din Duh”. El a recunoscut pe Isus ca Domn al vieții. Era cu neputință pentru el să părăsească crucea și să fie scufundat în apă, ca semn al schimbării inimii lui. El a făcut singurul lucru pe care-l putea face: a mărturisi cu gura lui, credința lui în puterea mântuitoare a lui Isus. Și Isus a acceptat această mărturisire.

Tâlharul muribund nu era în stare să meargă la biserică, n-a fost botezat niciodată, n-a luat parte la Masa Domnului, n-a dat zecimi sau daruri. Dar Hristos i-a promis că va fi în Împărăția veșnică. Acesta este triumful credinței. Orice om, de oriunde, poate găsi mântuire dacă crede. Sigur, nimeni nu poate fi într-o situație mai disperată decât tâlharul de pe cruce. Totuși și el a găsit mântuirea în ceasul al unsprezecelea. Augustin observa: “Există un caz de pocăință pe patul morții, acela al tâlharului pocăit, ca nimeni să nu dispere; dar este numai unul, ca nimeni să nu-și facă iluzii”.

Isus Hristos nu iubește în secret: El și-a mărturisit deschis dragostea Lui pentru mine, murind în locul meu. Sinceritatea mea și completa mea supunere față de Hristos se vor dovedi printr-o mărturisire de care nu mă rușinez făcută la botez.

Trăiești cum a trăit Isus? Ai început viața nouă în Hristos? Ai fost botezat? Dacă nu, “ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului” Fapte 22:16.