Bijuteriile, când depăşim limitele?

M-au intrigat întotdeauna oximoronii inteligenţi. Un oximoron este o declaraţie sau o alăturare a două cuvinte care se contrazic, cum ar fi “strălucitor de negru” sau “super urât.” Câteva exemple personale, favorite şi ilare ar fi “inteligenţa militară,” “dezordinea civilă” şi “rap music” (“rap” înseamnă lovitură uşoară – N.Trad.) — lovitura uşoară pe care am auzit-o nici măcar nu se aseamănă cu muzica. Alţi oximoroni sunt mai serioşi, cum ar fi “păcat mic,” “bârfă nevinovată” şi “sex premarital în siguranţă.”

Acum câţiva ani, în timp ce mergeam printr-o librărie creştină, am dat peste o vitrină din sticlă cu o plăcuţă deasupra ei care spunea: “Bijuterii creştine.” M-am gândit, “Ia uite alt oximoron curios-ceva de genul ‘rock creştin.'” Cum ar putea bijuteriile să fie creştine când Biblia îi mustră cu putere pe credincioşi să nu le poarte? Este clar, “bijuterii creştine” este o contradicţie de termeni.

Îmi dau seama că acest subiect s-a dezbătut fierbinte în timpul ultimilor ani, dar nu-mi propun să vărs benzină pe foc. Sper să aduc lumină, nu căldură. Mi-aş dori ca oamenii să-şi găsească credinţa şi obiceiurile în Cuvântul lui Dumnezeu. Scripturile se ocupă clar de subiectul veşmintelor şi podoabelor creştine, dar din nefericire, multe biserici păstrează o tăcere stranie în legătură cu acest subiect.

Continuă citirea articolului…