RUGACIUNEA – CHEIA IN MANA CREDINTEI

   Rugaciunea catre Dumnezeu este cel mai mare privilegiu al omului. Dumnezeul Bibliei este Atotputernic si Atotstiutor. El ne adreseaza invitatia binevoitoare de a comunica cu El, de a veni în prezenta Lui prin portile rugaciunii, fagaduindu-ne acces la întelepciunea ,  conducerea  si  puterea Sa. “Daca poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta Fata Mea si se va abate de la caile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara”. 2 Cronici 7:14.
   Creatorul trimite fiecarui om acest cuvant:”Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul”. Isaia 1:18. Apoi zice iarasi: “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi  izgoni afara”. Ioan 6:37. Rugaciunea este cea mai puternica forma de energie cunoscuta de om. Rugaciunea a deschis o cale prin Marea Rosie, a împartit în doua parti raul Iordan, a scos un rau de apa din stanca de piatra, a daramat zidurile puternice ale cetatii Ierihon, a oprit soarele din mersul sau, a închis gura leilor din Babilon în fata lui Daniel, a facut inofensiva vipera de pe mana lui Pavel în Malta, a închis cerurile sa nu ploua 42 de luni, a vindecat pe bolnavi, a inviat mortii, a deschis usile închisorii, a rezolvat probleme si a facut puternici pe cei slabi. Mai multe lucruri au fost facute prin rugaciune decat îsi pot închipui oamenii.
   Cand cineva se roaga el îsi descopere gandurile sale catre un Dumnezeu personal care este plin de mila, compasiune, întelegere si putere. Ce nebunie sa strigi catre zeitati care n-au urechi sa auda, inimi binevoitoare, nici o mana întinsa plina cu binecuvantari. Dumnezeul Bibliei este real. El este infinit în putere. “Dumnezeu este iubire”.

1.Apostolii si rugaciunea

   “Noi vom starui necurmat în rugaciune”. Faptele Apostolilor 6:4. Aceste putine cuvinte ne ajuta sa cunoastem motivul sau secretul marelui succes al Bisericii primare în castigarea sufletelor si în propovaduirea învierii lui Isus în întreaga lume cunoscuta de atunci numai în  decursul unei generatii. Rugaciunea a fost punctul numarul unu în programul lor deoarece este prima în importanta. Ei nu si-au permis în gandirea si activitatea lor sa acorde primul loc lucrurilor secundare. Erau probleme de rezolvat, biserici de zidit, bolnavi de vizitat,  adunari de tinut, ajutoare banesti de strans si multe alte importante si presante detalii care ocupau multe ore si chiar zile.
   Rugaciunile Bisericii primare se urcau la Dumnezeu ca un miros placut. Rugaciunea era lozinca lor. Pentru a convinge pe Anania ca Saul din Tars a fost cu adevarat convertit la crestinism, Domnul i-a zis: “Iata, el se roaga”. Faptele Apostolilor 9:11. Numai oamenii sinceri si onesti se roaga în taina (în ascuns). Cineva poate predica despre false motive. Altcineva poate scrie carti si poate vorbi, semanand ascultare pentru lucrurile bune si totusi sa fie un Iuda Iscarioteanul. Dar un om care adesea merge în camaruta lui si îsi goleste sufletul în fata lui Dumnezeu este cu adevarat convertit. Insusi Domnul aproba rugaciunea ca o dovada a convertirii. “Iata, el se roaga”.
   Experientele rugaciunilor primei Biserici sunt modele pentru Biserica ramasitei. Rugaciunile si realizarile lor au fost scrise pentru încurajarea si povatuirea noastra.

2.Exemple si mijlociri pe langa Dumnezeu

   Profetul Isaia zugraveste pe Dumnezeu, mirandu-Se de ce poporul Sau se roaga asa de putin. Dumnezeu “Se mira ca nimeni nu mijloceste.” Isaia 59:16. Cand Lot si locuitorii Sodomei erau amenintati cu distrugerea, Avraam a intervenit pe langa Dumnezeu sa crute pe cei drepti, despre care el credea ca ar exista între ei. Incepand cu cincizeci, el a ajuns tot mai jos si la sfîrsit a zis: “Sa nu Te manii, Doamne, daca voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate ca se vor gasi în ea (în cetate) numai zece oameni buni.” Si Domnul a zis: “N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” Avraam a fost un mijlocitor credincios.
   Cand Israel a pacatuit atat de grav facand vitelul de aur si închinandu-se înaintea lui, Dumnezeu ar fi vrut sa-i distruga complet daca Moise n-ar fi mijlocit. Scriind despre aceasta experienta, el zicea: “Caci ma îngrozisem la vederea maniei si urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastra, pana acolo încat voia sa va nimiceasca. Dar Domnul m-a ascultat si de data aceasta. Domnul de asemenea era foarte maniat si pe Aron, asa încat voia sa-l piarda si eu m-am rugat atunci si pentru el”. Deuteronom 9:19-20.
   Nu a fost o rugaciune întamplatoare pe care Moise a facut-o, ci el a staruit si a continuat sa se roage pentru Israel patruzeci de zile. El spune: “M-am aruncat cu fata la pamant înaintea Domnului: patruzeci de zile si patruseci de nopti, m-am aruncat cu fata la pamant pentru ca Domnul spusese ca vrea sa va nimiceasca”. Deuteronom 9:25. In timpul celor patruzeci de zile si nopti rugaciunile si mijlocirile sale în favoarea lui Israel deveneau din ce în ce mai fierbinti pana cînd, în apeluri insistente, el striga: “Ah, poporul acesta a facut un pacat foarte mare… Iarta-le acum pacatul! Daca nu, atunci, sterge-ma din cartea Ta, pe care ai scris-o”. Exod 32:31-32. Cu adevarat si Moise a fost un mijlocitor credincios.
   Daca Dumnezeu “se mira” de lipsa de mijlocitori în timpul lui Isaia, cum trebuie sa fie mirarea Sa fata de putina dorinta de rugaciune care este astazi între noi, cnd foarte putini se trezesc sa se alipeasca de Dumnezeu. “Nu este nimeni care sa cheme Numele Tau, sau care sa se trezeasca si sa se alipeasca de Tine”. Isaia 64:7.
   Nu e nimic, absolut nimic de care sa se teama diavolul asa de mult ca de rugaciune, de adevarata rugaciune. Satana tremura cand omul slab e pe genunchi. Satana este cel mai mult interesat sa tina pe membrii Bisericii lui Dumnezeu departe de rugaciune. Lui nu-i pasa de multele campanii religioase sau alte asemenea activitati care ne ocupa timpul de rugaciune. El nu se teme de darnicia noastra pentru lucrarea misionara, nici de lucrarea noastra de binefacere cat timp noi ne rugam putin sau deloc. Desi Satana dispretuieste Biblia si cauta sa ne îndeparteze de Cartea cartilor, totusi el vrea mai bine sa stim din memorie capitole întregi, decat sa avem comuniune cu Dumnezeu prin rugaciune. S-a spus pe buna dreptate ca: “Satana rade de eforturile noastre, îsi bate joc de întelepciunea noastra, dar tremura cand ne rugam”.
   Noi toti am citit carti despre rugaciune, dar acestea nu iau locul rugaciunii noastre. Rugaciunea este putere. Adevarata rugaciune poate face tot ceeace Dumnezeu poate face. Rugaciunea credintei misca bratul Atotputernicului Dumnezeu. Rugaciunea ne tine pe calea iubirii lui Dumnezeu. “Rugaciunea schimba lucrurile si schimba pe oameni”.
   Puterea lui Dumnezeu poate duce cu succes batalia împotriva pacatelor mostenite sau cultivate si aceasta putere este pusa în actiune prin rugaciune. Biserica astai n-are nevoie de mai multe campanii religioase, de noi metode, de inventii tot mai senzationale, ci de putere de sus si aceasta va veni cu adevarat cand ne rugam. Ni s-a spus de multe ori ca “întreaga ostire a lui Satan tremura la sunetul unei rugaciuni fierbinti”.
   Aceasta fiind adevarat, Biserica trebuie sa paralizeze actiunile diavolului ca el sa piarda puterea asupra lucrarii lui Dumnezeu si a copiilor lui Dumnezeu. Este timpul sa zicem împreuna cu apostolii: “Noi vom  starui necurmat în rugaciune”. Faptele Apostolilor 6:4.

3.Legea rugaciunii

   Geniul omului a legat continentele prin minunatele inventii ale secolului al douazecilea. Prin iubirea Sa, Dumnezeu a legat cerul si pamantul prin intermerdiul rugaciunii. Dupa cum exista legi si reguli în domeniul electronicii si electricitatii, la fel exista lege si în domeniul rugaciunii. O rugaciune primeste raspuns deoarece legea rugaciunii a fost aplicata. Cand o rugaciune nu primeste raspuns acolo au fost infractiuni sau violari ale legii rugaciunii. Legile rugaciunii sunt reale, definite si sigure ca si legile naturii.
   Cercetand si urmand legile din domeniul atomic, oamenii de stiinta au descoperit puteri pana atunci nevisate. La fel cum exista puteri nelimitate venind din domeniul naturii cand tainele ei sunt descoperite si legile ei ascultate, tot asa putere mai mare e posibila în domeniul spiritual. Rugaciunea adevarata este cea mai mare forta în univers.
   Care este legea de baza a rugaciunii? Pentru ca sa te rogi cu succes trebuie sa fii un adevarat crestin credincios. Rugaciunea opereaza în acord cu vointa lui Dumnezeu. Iata o stanca tare, un principiu de baza. Vointa lui Dumnezeu este legea tuturor legilor. Dupa cum curentul electric porneste de la generator (dinam) la fel legea rugaciunii îsi are izvorul în vointa lui Dumnezeu. Rugaciunea trebuie sa fie în acord cu vointa lui Dumnezeu. “Indrazneala pe care o avem la El este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta”. 1 Ioan 5:14.”Si Cel ce cerceteaza inimile stie care este nazuinta Duhului; pentru ca El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu”. Rom. 8:27.
   Voia lui Dumnezeu este ca oamenii sa se roage. In repetate randuri ni se cere sa ne rugam. “Cheama-Ma si-ti voi raspunde; si îti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunosti”. Ieremia 33:3. “Voi Ma veti chema si veti pleca; Ma veti ruga si va voi asculta”. Ieremia 29:12. “Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape”. Isaia 55:6. “Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebue sa se roage necurmat si sa nu se lase”. Luca 18:1. “Rugati-va neancetat”. 1 Tesaloniceni 5:17. Sunt multe alte texte în Vechiul si Noul Testament prin care ni se porunceste sa ne rugam. Rugaciunea este vointa lui Dumnezeu.

4.Rugaciunea fierbinte

   Nu numai ca este vointa lui Dumnezeu sa ne rugam, dar El vrea sa ne rugam serios, staruitor, cu dorinta fierbinte. “Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima”. Ieremia 29 13. “Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit”. Iacob 5:16.
   Aceasta sinceritate, staruinta, caldura a rugaciunii noastre trebuie sa fie în aceeasi proportie cu trebuinta (nevoia) pentru care ne rugam. Isus ne-a dat doua parabole sa ne învete sa staruim si sa nu obosim rugandu-ne. “Apoi le-a mai zis: “Daca unul dintre voi are un prieten si se duce la el la miezul noptii si-i zice: “Prietene, împrumuta-mi trei paini, caci a venit la mine de pe drum un prieten al meu si n-am ce-i pune înainte”, si daca dinlauntrul casei lui, prietenul acesta îi raspunde: “Nu ma turbura; acum usa este încuiata, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot sa ma scol sa-ti dau paini”, -va spun: chiar daca nu s-ar scula sa i le dea pentru ca-i este prieten, totusi, macar pentru staruinta lui suparatoare, tot se va scula si-i va da tot ce-i trebuie”. Luca 11:5-8. “Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase. El le-a zis: “Intr-o cetate era un judecator, care de Dumnezeu nu se temea si de oameni nu se rusina. In cetatea aceea era si o vaduva, care venea des la el si-i zicea: “Fa-mi dreptate în cearta cu parasul meu”.  Multa vreme n-a voit sa-i faca dreptate. Dar la urma si-a zis: “Macar ca de Dumnezeu nu ma tem si de oameni nu ma rusinez, totusi, pentru ca vaduva, aceasta ma tot necajeste, îi voi face dreptate, ca sa nu tot vina sa-mi bata capul”. Domnul a adaugat: Auziti ce zice judecatorul nedrept? Si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui, care striga zi si noapte catre El, macar ca zaboveste fata de ei? Va spun ca le va face dreptate în curand. Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?” Luca 18:1-8. “Cereti si vi se va da: cautati si veti gasi: bateti si vi se va deschide. Fiindca oricine cere, capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide”. Luca 11:9-10.
   Episcopul Hall accentueaza locul sinceritatii în rugaciune cand scrie: “Rugaciunea daca e doar picurata putin de pe buze neglijente, cade la
picioarele noastre. Taria unei dorinte puternice este aceea care trimite rugaciunea spre cer si o face sa strapunga norii. Nu aritmetica rugaciunilor noastre, cat de multe sunt, nu retorica rugaciunilor noastre, cat de elocvente pot fi; nu geometria rugaciunilor noastre, cat de lungi sunt, nu muzica rugaciunilor noastre, ce voce frumoasa si dulce  poate fi; nu logica rugaciunilor noastre, cat de multe argumente pot fi; nu metodica rugaciunilor noastre, cat de ordonate pot fi; toate acestea nu conteaza în fata lui Dumnezeu. Caldura (ardoarea) spiritului este ceea ce va ajuta cel mai mult”.
  Cititi experienta lui Ilie din 1 Imparati 18. In versetul 36 citim rugaciunea lui: “In clipa cand se aducea jertfa de seara, proorocul Ilie s-a apropiat si a zis: “Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel! Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu în Israel, ca eu sunt slujitorul Tau si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca Ta”. Unde sunt reprezentantii si urmasii lui Ilie de astazi în ceeace priveste rugaciunea? Dumnezeu stie, El pastreaza cartile de aducere aminte. Meditati asupra acestui paragraf: “Sa lasam inima sa tanjeasca de dorinta pe care o are pentru Dumnezeu, pentru viul Dumnezeu. Viata Domnului Hristos a aratat ce poate face omul atunci cand  ajunge partasul naturii divine. Tot ceea ce Domnul Hristos a primit de la Dumnezeu putem primi si noi. Atunci, sa cerem si vom primi. Cu credinta staruitoare a lui Iacob, cu insistenta nesovaielnica a lui Ilie, sa cerem pentru noi tot ceea ce Dumnezeu ne-a fagaduit”. E. G. White “Parabole” p. 114.

5.Staruind in rugaciune

   Noi parasim prea curand bratul Domnului. Necesitatea staruintii în rugaciune nu este pentru a schimba pe Dumnezeu sau atitudinea Sa fata de noi caci El are placere a darui. Intarzierea raspunsului poate rezulta în incapacitatea noastra de a primi binecuvantarea pentru care ne rugam. Deobicei cand raspunsul la rugaciune întarzie trebuie sa cautam cauza. Rugacinea staruitoare este calea lui Dumnezeu de crestere a capacitatii noastre de a primi si abilitatea noastra de a împarti cu altii ceea ce El ne daruieste. Deasemenea este metoda Sa de a cultiva prietenia si unirea cu cel ce se roaga. Cu cat comunicam mai des cu El cu atat ajungem sa-L cunoastem mai bine.
   Rugaciunea nu-L schimba pe Dumnezeu, ci ne schimba pe noi.   Nu trebuie sa ne întrebam de ce întarzie raspunsul la rugaciunea noastra, daca exista cumva o întarziere. Partea noastra este sa continuam sa ne rugam. Uneori pentru ca sa raspunda la rugaciune Dumnezeu trebuie sa umileasca inimi pline de mandrie, sa supuna natura aspra a omului, sa convinga, sa converteasca, sa schime conditiile, sa permita calamitati sau boli, etc. Sa lasam timp lui Dumnezeu, dar sa continuam sa ne rugam.
   In viata lui George Mueller vedem un uimitor exemplu de staruinta în rugaciune. Cand era aproape de sfîrsitul lungii sale vieti de mai bine de 92 de ani, 70 din ei fiind petrecuti în serviciul Domnului sau, el a fost întrebat de Dr. A. T. Pierson: “Te-ai rugat vreodata pentru ceva pe care nu l-ai primit?” El a raspuns: “Da, cu 67 de ani în urma am început sa ma rog pentru 15 oameni. Doi dintre ei n-au fost salvati”. Dr. Pierson a întrebat: “Astepti ca ei sa fie salvati?” Acest credincios om al rugaciunii a zis:”“Crezi ca Tatal meu ceresc ar fi pus îndemnul în inima mea sa ma rog pentru acesti doi oameni timp de 67 de ani neavand nici o întentie sa-i salveze?” El a continuat sa se roage pentru ei pana în ziua mortii sale si ei si-au dat inima lui Dumnezeu la scurt timp dupa moartea lui. E voia lui Dumnezeu ca omul sa staruiasca în rugaciune.

6.Harul iertarii

   Vointa lui Dumnezeu este ca harul iertarii sa fie în inimile noastre. Nimeni nu se poate ruga cu succes avand o radacina de amaraciune în inima sa. Nu putem sa avem asigurarea iertarii de la Dumnezeu daca nu suntem gata si nu vrem sa iertam pe toti cei care ne-au gresit. Isus spunea: “Daca iertati oamenilor greselile lor si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va  va ierta greselile voastre”. Matei 6:14-15. “Si, cand stati în picioare de va rugati, sa iertati orice aveti împotriva cuiva, pentru ca si Tatal vostru care este în ceruri sa va ierte greselile voastre”. Marcu 11:25.
   Un spirit neiertator tine pe multi membri ai Bisericii lipsiti de puterea rugaciunii. Dumnezeu nu va asculta rugaciunea unui om neiertator. Cea mai scurta cale de a ajunge la tronul harului este calea împacarii cu cei cu care esti certat. Isus spunea: “Asa ca daca îti aduci darul la altar si acolo îti aduci aminte ca fratele tau are ceva împotriva ta, lasa-ti darul acolo înaintea altarului si du-te întai de împaca-te cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul.”  Matei 5:23-24.

7.Roaga-te cu credinta

   Rugaciunea credintei înseamna a cere si a crede: a cere lui Dumnezeu ceea ce El a promis, si a crede în El ca El Isi va tine cuvantul Sau. “Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi”. Matei 21:22. “Indrazneala pe care o avem la El, este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta. Si daca  stim ca ne asculta, orice I-am cere, stim ca suntem stapîani pe lucrurile pe care I le-am cerut”.  1 Ioan 5:14-15. Cand noi cerem în adevar dupa voia lui Dumnezeu, El asculta rugaciunea noastra. Si stim ca voia lui Dumnezeu este sa ne rugam potrivit Cuvantului Sau. Biblia ne descopere voia lui Dumnezeu. Aici în cele 66 de carti ale Bibliei gasim “fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe” (2 Petru 1:4), un abundent tezaur pentru fiecare credincios. Nu e nimic prea mic sau prea mare pe care sa nu putem aduce înaintea lui Dumnezeu în rugaciune daca este dupa voia Sa.
   Pentru a fi precisi în rugaciunea noastra este bine sa scriem dorintele si cerintele speciale. Scrieti dorul sufletului. Apoi spuneti-le în rugaciune înaintea Domnului asa cum a facut regele Ezechia. “Ezechia a luat scrisoarea din mana solilor si a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului si a întins-o înaintea Domnului”. 2 Imparati 19:14. De asemenea la margine scrieti data cerintei si apoi data cînd ati primit raspunsul. Tinand aceasta evidenta, va va ajuta sa fiti precisi în rugaciune si va fi o minunata sursa de inspiratie cand dosarul raspunsurilor la rugaciuni creste. Fiecare rugaciune ascultata va mari credinta pentru a pretinde alte fagaduinte ale lui Dumnezeu. O biruinta va conduce spre altele.
   Pentru ce putem sa ne rugam lui Dumnezeu? Pentru orice este dupa voia Lui, pentru orice a fagaduit El. Dumnezeu a fagaduit sa mantuiasca pe pacatosi, sa mareasca credinta sfintilor, sa îngrijeasca de trebuintele noastre, sa ne dea sanatate, pace, bucurie si biruinta. Rugaciunea credintei nu va fi egoista caci copilul lui Dumnezeu are gandul lui Hristos (Filipeni 2:5) , traieste spre slava Tatalui sau ceresc si pentru a conduce pe altii spre cer.