CAND ZILELE SUNT INTUNECOASE

  Una din cele mai mari fagaduinte ale lui Dumnezeu se gaseste în Romani 8:28.”Stim ca toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.”
Totusi, din miile de texte pretioase, acesta este probabil cel mai greu sa fie crezut pe deplin. Copilul lui Dumnezeu, care are credinta deplina în acest text, a învatat cel mai mare adevar în viata si traieste în partasie desavarsita cu Dumnezeu. Iata declaratia ca fiecare detaliu al activitatilor vietii e poruncit de Unul care este plin de iubire, Atotantelept si Atotputernic.
“Toate lucrurile lucreaza spre bine.” Daca ar scrie: “unele lucruri lucreaza spre bine” sau “cele mai multe lucruri lucreaza spre bine”, desigur, n-ar fi greu de înteles. Dar acest scurt cuvânt “Toate” schimba tot întelesul. Ne face sa gândim la atacurile de inima, desamagirile, bolile, durerile, neplacerile vietii, saracia, calomniile, persecutiile si vrem sa strigam: “Tata, desigur aceste lucruri nu lucreaza toate spre binele meu!” Dar ne vine raspunsul:”Da, copilul Meu, “toate lucrurile”, amare sau dulci, lucreaza împreuna pentru tine. Crede ca Eu permit numai acele experinte care vor îmbogati viata ta sau te vor face o binecuvantare pentru altii dintre copiii Mei. Increde-te în Mine ca stiu ce este cel mai bine pentru tine. Te iubesc mai mult decat poti tu întelege.Tot ce te îngrijoreaza, Ma îngrijoreaza deasemenea si pe Mine. “Cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.” Zaharia 2:8. “Deaceea, pentruca ai pret în ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta.” Isaia 43:4.
Iata de ce caut sa te pregatesc sa locuiesti cu Mine pentru vesnicie. Eu te apar si voi permite numai ce e spre binele tau. Nu te îndoi de calauzirea Mea, de planul meu. Ai încredere deplina în metodele Mele fie în durere sau sanatate, în stralucirea soarelui sau în frig, în flori sau maracini, urcusuri sau coborâsuri, amar sau dulce. Doar aminteste-ti ca “de la Mine s-a întamplat lucrul acesta.” 1Imparati 12:24.
Eu permit sa fii greu ispitit ca sa poti întelege ca, desi inamicul sufletului tau “da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa înghita” (1 Petru 5:8), totusi tu poti cunoaste taria puterii Mele de a elibera si poti merge mai departe din biruinta în biruinta. Numai cei care au vazut inamicul venind ca un potop vor putea cunoaste taria si siguranta zidului de aparare pe care Domnul îl ridica împotriva lui.
In ceasul ispitei, “puterea Mea în slabiciune este facuta desavarsita.” (2 Corinteni 12:9). Numai în lupta vei putea vedea ca Eu pot sa Ma lupt cu acela care se lupta împotriva ta. “Eu voi lupta împotriva vrajmasilor tai.” ( Isaia 49:25). “Eu pot mantui în chip desavarsit.” (Evrei 7:25).
Nu masura taria ispitei prin slabiciunea ta, ci prin puterea Celui ce a chemat lumile la existenta. Niciodata sa nu faci greseala fatala de a privi la circumstante sau la puterea adversarului tau. Aminteste-ti doar ca Eu merg înaintea ta. Ochii tai si mintea ta sa priveasca la Mine. Nu te-ntoarce nici la dreapta nici la stanga. Aminteste-ti ca, desi Eu sunt “Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii”(Ioan 1:29), Eu sunt deasemenea Leul din semintia lui Iuda “care poate sa va pazeasca de orice cadere” (Iuda 24). Nu-ti promit o viata usoara, ci o viata de neîntrerupte biruinte.”
Pentru cei mai multi dintre noi e greu sa vedem mâna lui Dumnezeu lucrând pentru binele nostru în lucrurile dificile ale vietii. Dar noi putem crede acolo unde nu putem vedea. A încerca sa judeci de ce au avut loc pierderi, dureri, dezamagiri, rusine, umilire, lacrimi înseamna sa te îndoiesti de întelepciunea, iubirea si puterea lui Dumnezeu. Aceasta duce sufletul necajit sa strige: “Sunt plin de confuzie.”
Credinta în Dumnezeu soarbe cupa amara pe care mâna iubirii o tine langa buzele noastre. Credinta nu se plange ca dealul Golgotei este abrupt sau ca este grea crucea pe umerii nostri, atata timp cât noi putem vedea urmele pasilor Celui care a mers înaintea noastra si stim ca El cunoaste calea. Moise n-a putut explica motivul pentru acei ani lungi, obositori si care pareau pierduti în acel  pustiu.  Dar Dumnezeu l-a pregatit sa fie gata a raspunde rugaciunilor milioanelor de sclavi evrei pentru eliberare, sa împlineasca profetia si sa locuiasca langa tronul lui Dumnezeu. Cine va compara acei ani de singuratate în pustiu sau masura încercarilor si oboselii îndurate cand conducea pe israelitii rasculatori si cautatori de greseli spre tara promisa, cine va putea compara toate acestea cu gloria cerului de care el se bucura din ziua învierii sale speciale?
Când Iov încerca sa înteleaga cauza necazurilor care au cazut cu viteza traznetului într-o singura zi, el putea sa spuna doar: “Sunt plin de confuzie”, dar credinta lui a strapuns necazul, pierderea, umilirea si a inspirat rugaciunea: “Chiar de ma va ucide, totusi ma voi încrede în El.” Iov 13:15, trd. engleza.
Cum s-a bucurat inima lui Dumnezeu ca servul Sau, Iov, a trecut testul cuptorului de foc adus prin provocarea si insinuarea celui rau! Ar fi fost mult mai usor de îndurat si sa ramâna neclintit daca Iov ar fi stiut de conversatia dintre Dumnezeu si Satana, sau daca ar fi auzit pe Tatal ceresc exprimând încrederea în credinciosia si devotiunea  lui.  Dar el n-a stiut.
Tot ce vedea era ruina, tot ce auzea erau cuvinte amare de la prietenii sai. Totusi avem raportul ca: “Iov n-a pacatuit de loc si n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.” Iov 1:22.
Apostolul Pavel, care prin inspiratie a scris textul “toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”, stia din experienta dovada fagaduintei.
Viata lui n-a fost totdeauna un pat comod de flori. Calea lui nu era fara stanci si maracini. Priviti-l cand, ascultand chemarea Duhului sa mearga în Macedonia, a fost batut cu multe lovituri si aruncat în temnita dinauntru cu picioarele în butuci. Fapte 16:24. Totusi aude glasul Domnului spunand:”Acest lucru e de la Mine” si , multumind lui Dumnezeu pentru lucrarea suferintei, împreuna cu asociatul sau izbucnesc în cantece de lauda. Greutatile nu numai ca “au lucrat spre bine” în viata lui Pavel pentru a-l face tot mai asemenea Stapanului sau, dar ele au fost mijloace care “au lucrat la înaintarea Evangheliei.”Filipeni 1:12.
Care inima n-a fost miscata de încercarile indurate de altii cu rabdare? Iata-l pe Iosif, stand tare la principii în închisoare si mai tarziu marturisind ca experienta lui este de la Dumnezeu. Geneza 45:8.
Cei trei tineri evrei în cuptorul aprins ne fac sa iubim pe Dumnezeu mai mult si sa cunoastem maretia puterii Sale de a mântui. Orice necaz e ocazia lui Dumnezeu, o ocazie de a creste în har si de a deveni asemenea Modelului divin. Orice încercare este înca o dovada a interesului divin pentru fiecare persoana. Incercarile sunt unelte în mâna Arhitectului divin si El cauta sa ne
cladeasca în planul Sau vesnic.
Un fierar si-a predat inima lui Dumnezeu. Desi consistent în traire, el nu prospera din punct de vedere material. De fapt, de când se convertise, se parea ca avea parte de mai multe necazuri, încercari si pierderi decât mai înainte. Totul parea ca merge rau. Intr-o zi, un prieten care nu era crestin, s-a oprit langa mica fierarie spre a vorbi cu el. Simpatizand cu el în unele încercari, prietenul i-a zis: “Mi se pare ciudat ca atâtea încercari s-au abatut asupra ta de când ai devenit crestin. Desigur, nu vreau sa-ti micsorez credinta în Dumnezeu, dar iata-te aici, încercând sa faci ce poti mai bine, fiind credincios în toate, rugandu-te lui Dumnezeu pentru ajutor si calauzire si totusi se pare ca lucrurile merg tot mai rau. Nu înteleg de ce?”
Fierarul n-a raspuns imediat si era clar ca gandise si el la acelasi subiect mai înainte. In sfarsit, el zise:”Vezi fierul neprelucrat pe care-l am aici pentru potcoave? Stii ce fac cu el ? Iau o bucata de fier si o pun în foc pana devine rosu, aproape alb. Apoi îl bat cu ciocanul fara mila spre a-i da forma potrivita. Dupa aceea, îl cufund în apa rece pentru a-l cali. Il pun pe foc iarasi si îl bat mai mult, pana cand îl finisez.
Dar uneori gasesc o bucata de fier care nu rezista acestui tratament. Caldura, loviturile de ciocan si apa rece sunt prea mult pentru el. Nu stiu de ce nu rezista la procesul acesta, dar stiu ca niciodata nu va deveni o potcoava buna.”
El arata spre o gramada de bucati de fier lânga usa fierariei.
“Cand dau peste o bucata care nu poate fi formata si calita, o arunc în acea gramada. Nicicand nu va fi buna de ceva.
Stiu ca Dumnezeu m-a tinut în focul necazurilor si am simtit bataile Lui de ciocan. Dar nu-mi pasa, daca El poate sa faca din mine ceea ce trebuie sa fiu. Si astfel, în toate aceste lucruri dificile, rugaciunea mea este pur si simplu asa:”Incearca-ma dupa cum doresti, Doamne; numai nu ma arunca în gramada de fier nefolositor.”
Da, prietene, încercarea credintei noastre este lucrarea Celui mai Bun Prieten al nostru. El nu ne întristeaza de bunavoie, dar El stie ca furtunile ne vor ajuta sa devenim mai tari si înradacinati în adâncimile iubirii Sale…
Incercarile sufocante ne vor face doar sa cautam mai des izvoarele harului Sau. In vreme de singuratate, de boala, de necaz, de descurajare priveste în sus spre Isus si auzi-L spunând iarasi:” Acest lucru e de le Mine.” Am încredre ca raspunsul tau va fi:” Doamne, lucreaza cu harul Tau în viata mea. Lucreaza ce crezi ca e mai bine, caci acum stiu ca toate lucrurile
lucreaza împreuna pentru binele celor ce Te iubesc… Si eu Te iubesc prea mult ca sa ma îndoiesc.” 

1.Necazurile omului în contrast cu pacea lui Hristos

Aceasta batrana lume a fost de multe ori în necaz, dar niciodata nu s-a vazut asa necaz ca acum. Profetul Ieremia descrie aceste timpuri când spune: “Vuietul ajunge pâna la marginea pamantului; caci Domnul Se cearta cu neamurile, intrala judecata împotriva oricarei fapturi si da pe cei rai prada sabiei, zice Domnul. Asa vorbeste  Domnul ostirilor: “Iata, nenorocirea merge din popor în popor si o mare furtuna se ridica de la marginile pamantului.” Ieremia 25:31-32.
“Asa vorbeste Domnul:”Auzim strigate de groaza; e spaima, nu este pace! Vai! caci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea?” Ieremia 30:5,7. Pare ciudat sa vorbim de pace unde n-a existat pace în 2000 de ani si de perspectiva pacii într-un viitor fara speranta. A existat aproape continuu conflict si razboi de cand îngerii au cantat “Pace pe pamant între oamenii placuti Lui.” Luca 2:14.
Oriunde ne îndreptam privirea gasim necaz. Batrana lume merge dintr-o criza în alta. Fiecare criza devine mai rea. Ne gandim la teama si ura dintre natiunile de azi, la strangerea materialelor de razboi, la stocarea bombelor atomice, la strâmtorarea natiunilor si ca rezultat, milioane de oameni mor de foame.
Fiecare pagina a istoriei omenesti este patata de lacrimi. Daniel 12:1 vorbeste despre un timp de necaz si stramtorare cum n-a mai fost niciodata. Biblia ne spune despre ultimile sapte plagi care trebuie sa cada si deasemenea vorbeste despre stramtorarea lui Iacov prin care trebuie sa trecem. Totusi, în mijlocul stramtorarii cand “oameni îsi vor da sufletul de groaza, în asteptarea lucrurilor care se vor întampla pe pamant” (Luca 21:26), Dumnezeu vorbeste de pace. El doreste ca noi sa avem pace.
Hristos ne-a promis pacea Sa. Am auzit oameni spunand: “Niciodata n-am fost pus într-un testament. Nu-i adevarat. Domnul Isus te-a pus în testamentul Lui. Chiar înainte de a muri, El a facut un testament. El a lasat lui Ioan pe mama Sa; Si-a încredintat Duhul Sau în mana Tatalui. Dar ne-a lasat prin testament, tie si mie, pacea Sa. “Va las pacea, va dau pacea Mea.” Ioan 14:27. “Sa nu vi se tulbure inima.” Ioan 14:1.
Hristos ne-a amintit în testamentul Sau si ne-a lasat prin testament pacea Sa. Intrebarea este: “Am pretins noi, oare, mostenirea noastra? In mijlocul necazurilor nationale si internationale putem avea pace si multumire. “Va dau pacea Mea.” Ioan 14:27. “Siguranta si bucurie” acesta este strigatul inimii omenesti si ele fac parte din testament, o provizie pe care Domnul ti-a lasat-o.
Bogatia n-aduce pace. Exista mai multa neliniste între cei bogati – mai multe sinucideri între bogati decat între saraci. Pozitia, educatia, placerile lumesti si mediul înconjurator nu ne aduc pacea. Pacea este un dar de la Dumnezeu si este un dar pentru tine. Face parte din roada spiritului Sfant. Galateni 5:22.
A primi pacea pe care El ne-a lasat-o înseamna ca trebuie sa acceptam si sa credem în Autorul pacii. Nu poti primi pacea Lui fara sa-L primesti pe El. “Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la El, voi cina cu el si el cu Mine.”  Apocalips 3:20.
Prietene, cand El e înauntru, atunci exista pace. Prezenta launtrica a lui Isus aduce pace. Sa citim cateva texte din Scriptura care descriu aceasta pace.
“Multa pace au cei ce iubesc Legea Ta si nu li se întampla nici o nenorocire.” Psalmul 119:165.
“Si pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile în Hristos Isus.” Filipeni 4:7.
“Celui cu inima tare, Tu-i chezasluiesti pacea; da, pacea, caci se încrede în Tine.” Isaia 26:3.
“O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau si fericirea ta ca valurile marii.” Isaia 48:18.
Aceste texte si multe altele, pe care le-am putea citi, descriu pacea Sa, pacea pe care El ne-a promis-o pentru dumneavoastra si pentru mine. “Va las pacea Mea si va dau pacea Mea.” Nu trebuie prea mult ca pacea sa ne fie distrusa. Doar o mica neatentie, o critica mica, o tradare a încrederii sau o întelegere gresita si pacea ne-a parasit. Multi crestini cu numele sunt ca
suprafata oceanului. Ei sunt izbiti si aruncati de orice vant.
Prietene, cu El nu este nici o slabiciune, nici o eroare, nici un pacat, nici o greseala de care sa ne temem. Moartea nu ne poate birui, suferinta nu ne poate slabi. Cu El orice ideal si orice perfectiune pot fi atinse. Nimic nu tulbura pacea Sa si aceasta este pacea pe care El ti-a lasat-o.
Nu doresti aceasta pace? El ne-a lasat-o. “Va dau pacea Mea.” Daca nu ai pacea lui Hristos, de ce nu pretinzi mostenirea ta? Dar aminteste-ti: pentru a primi pacea lui Hristos, trebuie sa-L accepti pe El. Fara El nu exista pace. Aminteste-ti, El ti-a oferit pacea si El nu va fi satisfacut pana cand n-o vei primi. De ce esti ca fiul risipitor si nu îti ceri mostenirea? Deschide-ti larg inima si primeste pe Domnul pacii chiar acum si vei fi totdeauna plin de bucurie.