Isus este Mantuitorul meu. Nu exista alt Mantuitor. “In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mantuiti.” Fapte 4:12. Imi place sa citesc Isaia 53 astfel: “El suferintele mele  le-a purtat si durerile mele  le-a luat asupra Lui… El era strapuns pentru pacatele mele, zdrobit pentru faradelegile mele. Pedeapsa,
care-mi da mie  pacea, a cazut peste El si prin ranile Lui sunt eu  tamaduit. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare îsi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.” Isaia 53:4-6.

Isus a platit totul, Lui Ii datorez totul.
Culoarea rosie a pacatului a disparut,
El m-a spalat si m-a albit ca zapada.

Cand stateam pe muntele Golgotei, contempland evenimentele care au avut loc acolo, am prins noi întelesuri ale urateniei pacatului si ale iubirii Lui nemarginite. Ce mare pret a fost platit pentru mantuirea mea si a ta! In tot Universul lui Dumnezeu n-a existat altcineva care putea plati datoria pacatului meu. Banii nu pot plati. Tot aurul din lume nu poate sterge macar un
pacat. Cele mai bune si durabile eforturi ale îngerilor sau oamenilor nu pot ispasi. A fost necesara moartea Celui ce a creat pe om pentru a ma mantui. “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru (mine) noi, ca (eu) noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu în El.” 2 Corinteni 5:21.

Ce poate spala pacatele mele?
Nimic altceva decat sangele lui Isus.
Ce ma poate face curat în interior?
Nimic, decat sangele lui Isus.

Doar istoria crucii schimba inimile oamenilor. Pavel a învatat aceata, caci spunea: “N-am avut de gand sa stiu între voi altceva decat pe Isus Hristos si pe El rastignit.” 1 Corinteni 2:2. “Departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos.” Galateni 6:14. Doar puterea lui Hristos, care a murit pentru noi, care a luat locul nostru, aceea
este care iarta pacatul si deschide portile cerului. Putem predica morala pentru o mie de ani si niciodata nu va schimba inima unui singur suflet. Totdeauna sa ne reamintim ca nu a existat nicicand vreun om, si nici nu va exista, care sa fie mantuit prin propriile sale fapte, ci doar prin lucrarea lui Hristos. Lucrarile Lui, nu ale noastre; sangele Lui, nu al nostru. Nu încercarea noastra de a face, ci încrederea noastra în ceea ce El a facut pentru noi. O religie care nu are crucea în centrul ei, care nu accentuiaza sangele Sau varsat, nu este religia Bibliei. Modernismul poate pune accentul pe predica de pe Muntele Fericirilor, dar Biblia pune accentul pe Hristos murind pe cruce. “Fara varsare de sange, nu este iertare.” Evrei 9:22.

Eu nu am nimic. Toata neprihanirea mea este ca o carpa murdara în ochii Sai. Increderea în îndreptatirea personala a fost cauza caderii lui Israel. Vezi Romani 9:31-32.
Cata zecime dau  sau cate milosteni fac, cat de mult predic sau multimea rugaciunilor oferite în public si în camaruta, refuzul meu de a calca Legea lui Dumnezeu, nimic din toate acestea nu ma face neprihanit. E adevarat, viata neprihanita a unui om este plina de binefaceri pentru semeni, de ascultare si fapte bune, dar acestea nu aduc îndreptatirea. Ele sunt roadele adevaratei
îndreptatiri, care este Hristos în inima. Hristos este neprihanit si drept. “Tu, Doamne, esti drept.” Daniel 9:7.
Scriptura declara ca “toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” Romani 3:23. “Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar.” Romani 3:10. Deci avem declaratie clara ca neprihanirea nu este mostenita în natura omana. Neprihanirea (îndreptatirea) lui Hristos este oferita tuturor celor care cred în El. Moartea Sa la Golgota a platit pretul fiecarui pacat.
Cand eu am acceptat îndreptatirea lui Hristos, Dumnezeu nu mai vede multimea pacatelor mele, ci puritatea lui Isus cel fara pacat. Ce minunata tranzactie! Ce manifestare a harului si iubirii divine! Un pacatos vinovat condamnat la moarte, dar am auzit chemarea Lui. Am vazut iubirea Lui, I-am cedat, m-am pocait, mi-am marturisit pacatele si L-am ales pe Isus ca Mantuitorul meu. In acel moment am fost acceptat ca fiind copilul Lui. Povara pacatelor mi-a fost iertata; vinovatia mi-a fost stearsa. Imbracat în neprihanirea Lui, am fost aprobat si îndreptatit înaintea Legii divine. Aceasta este îndreptatirea prin credinta.

“Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace.” Iov 22:21. Exista o intimitate si o împartasire împreuna cu Isus pentru fiecare. Cand mi-am predat inima lui Isus cu ani în urma si am devenit o parte a familiei lui Dumnezeu, a început o dulce împartasire si prietenie care a crescut tot mai mult cu trecerea anilor. L-am auzit pe Isus spunand: “Nu va mai numesc robi… ci v-am numit prieteni.” Ioan 15:15. Am socotit ca o mare onoare sa fiu robul lui Dumnezeu, dar a fi prietenul sau este o bucurie nespusa si plina de slava.

El merge cu mine si vorbeste cu mine
Si-mi spune ca sunt al Lui.
Bucuria pe care o împartasim împreuna
Nimeni altul n-a cunoscut-o vreodata.

Biblia ne asigura ca împartasirea cu Mantuitorul este pentru toti. Evrei 2:10-13. Lui nu-I este rusine så fie Prietenul meu. El e Prietenul pacatosilor. Singura acuzatie pe care I-au adus-o dusmanii lui Isus a fost ca El iubea pe pacatosi si manca împreuna cu ei.
In vechime domnea în Persia un mare monarh, Sahul Abbis, care îsi iubea poporul. Pentru a cunoaste mai bine pe supusi sai, el se amesteca printre ei, deghizandu- se în multe feluri. Intr-o zi s-a dus ca un om sarac la o baie publica si acolo, într-o pivnita mica, el s-a asezat langa fochist. La timpul pranzului, si-a împartit mancarea saracacioasa si i-a vorbit omului singuratic ca si unui prieten. Iar si iar l-a vizitat pana cand omul a început sa-l iubeasca. Intr-o zi i-a spus ca el era împaratul si dorea ca omul sa-i ceara un dar. Insa fochistul se uita lung la el, cu dragoste si mirare, si, în cele din urma, a spus: “Tu ti-ai lasat palatul si slava ta spre a sta cu mine în acest loc întunecos, ai fost partas pranzului meu sarac, te-ai îngrijit de mine cand aveam inima vesela sau trista. Altora poate le dai daruri bogate, dar mie mi te-ai daruit tu însuti. Nu-mi ramane decat sa te rog ca niciodata sa nu-ti retragi darul prieteniei tale.”
Pentru a deveni prietenul lui Isus, a trebuit sa am o împartasire mare, caci toti ceilalti prieteni ai Sai au devenit prietenii mei. “Ca o paine, un trup suntem cei multi; caci toti ne împartasim dintr-o paine.” 1 Corinteni 10:17. (Biblia Ortodoxa, Bucuresti 1968). Numele lui Isus ne uneste. “Voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti împreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu.” Efeseni 2:19.

Am citit o istorioara despre un om care a invitat cativa prieteni la o cina neobisnuita. Cand invitatii intrau în camera, ei au vazut un ecran de argint langa peretele camerei si un proiector la celalalt capat al camerei. Inaintea servirii fiecarui fel de mancare, se stingea lumina si pe ecran erau vazuti barbati, femei si copii muncind în gradini, pe mare si în campii, producand
prin munca grea alesele feluri de mancare care erau servite. Cand s-a terminat masa, invitatii stiau, cum niciodata mai înainte nu stiusera, sacrificiul de timp si munca grea din partea celor care preparau un fel sau altul de mancare. In istorioara nu ni s- a spus despre cea mai importanta imagine care putea si trebuia sa fie aratata. Cine a creat viata în mare? Cine a facut sa creasca minunatele fructe, seminte si verdeturi? Cine furnizeaza laptele si ouale? Cine face ca pamantul sa produca o asa de mare varietate de culori si gusturi care satisface privirea si apetitul omului?
Isus este marele Furnizor. El este autorul vietii animale si vegetale. “Ochii tuturor nadajduiesc în Tine si Tu le dai hrana la vreme. Iti deschisi mana si saturi dupa dorinta tot ce are viata.” Psalmul 145:15-16. Isus S-a îngrijit de mine. In toate zilele vietii mele, darurile Lui n-au lipsit. Desi posedand putin din bunurile pamantesti si trebuind mereu sa practic economia, totusi fagaduinta Sa s-a împlinit literal: “Dumnezeul meu sa îngrijeasca de toate trebuintele voastre dupa bogatia Sa, în slava, în Isus Hristos.” Filipeni 4:19.
Cand am cautat mai întai Imparatia lui Dumnezeu, toate lucrurile necesare pentru aceasta viata mi-au fost adaugate. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie sa se îngrijoreze sau sa se nelinisteasca cu privire la trebuintele materiale ale vietii. Viata omului nu consta în abundenta lucrurilor pe care le poseda. “Oare nu este viata mai mult decat hrana? Uitati-va la pasarile cerului; ele
nici nu seamana nici nu secera si nici nu strang nimic în granare; si totusi Tatal vostru ceresc le hraneste.” Matei 6:25-30.

Cand Isus a parasit pamantul si S-a întors în cer, El nu ne-a uitat pe noi. Nimeni nu-si poate imagina contrastul dintre cele doua lumi. Nici o urma de pacat, nici un semn de decadere, nici o durere, nici o zbarcitura, nici peri albi ori semne de îmbatranire, nici vorbe de rand. Inconjurat doar de frumusete, sfintenie, iubire, de slava sfintilor îngeri si în apropiere de Tatal Sau, totusi Isus nu ne-a uitat. El se gandeste la tine si la mine. El ne-a sapat pe palmele Sale. “Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip.” Isaia 49:15.
Nu numai ca nu m-a uitat, dar El vorbeste despre mine. Da, El pledeaza cu meritele sangelui Sau varsat pentru mine. El a spus: “Pe oricine Ma va marturisi înaintea oamenilor, îl voi marturisi si eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.” Matei 10:32. “Caci Hristos n-a intrat într-un locas de închinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca sa Se înfatiseze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.” Evrei 9:24.
Ce face El acuma pentru noi? Care e slujba Lui? “Avem un Mare Preot însemnat, care a strabatut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu.” Evrei 4:14. El este Mijlocitorul nostru, Marele nostru Preot, Avocatul (Aparatorul) nostru, mijlocind în Sanctuarul ceresc. El pledeaza pentru tine si pentru mine cu meritele sangelui Sau varsat pe Golgota. Evrei 9:12. “Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos.” 1 Timotei 2:5. Exista Unul si numai Un singur suficient Mijlocitor. Nu trebuie sa ne încredintam cazul nostru în mainile altuia, ci doar în mainile strapunse ale “Omului Isus Hristos.” “Deaceea si poate sa mantuiasca în chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.” Evrei 7:25.
Multumiri lui Dumnezeu, cazul meu n-a fost lipsit de ajutor. Sangele lui Isus m-a curatit de orice pacat. Daca suntem slabi, El ne poate întari. Daca suntem murdari, El ne curateste. Daca suntem imorali, El ne poate face curati. Daca suntem necumpatati, El ne poate face abstinenti. Daca am fost necinstiti, El ne poate face oameni de încredere. Multumiri lui Dumnezeu, un Mantuitor desavarsit, pentru pacatosi notorii. Nu este nimic prea greu pentru El!

Cel mai mare eveniment, din toate marele evenimente, va avea loc în curând. Isus va veni iarasi. A doua Sa venire este cel mai înalt act din drama planului de mantuire. Este speranta binecuvantata spre care priveau sfintii din toate veacurile. “Caci însusi Domnul… Se va pogorî din cer.” 1 Tesaloniceni 4:16. Da, acum El este în cer ca Aparatorul meu, dar curand El va veni ca Imparat al meu. Cred ca e o mare activitate sus în tara slavita, cand ultimile pregatiri sunt facute pentru o buna primire acasa a mantuitilor Domnului. Sunt sigur ca inima lui Isus e plina de nerabdare. El are un dor de faptura mainilor Sale. Iov 14:15.
Da, Imparatul meu care vine este “Acelasi Isus”, “Domnul însusi”, nu un înlocuitor. Nu altcineva în locul Sau, ci acelasi Domn întelegator, care a linistit furtuna pe marea Galileii si care a linistit mare furtuna din viata salbaticului din Gadara. Da, “însusi Domnul”, care m-a iubit si m-a mantuit, va veni iarasi.
El trebuie sa se întoarca pentru a-Si împlini fagåduinta. El a spus: “Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine.” Ioan 14:2-3. Planul mantuirii nu ar fi întreg fara reîntoarcerea Sa. El trebuie sa vina iarasi pentru a feri întreaga lume de a se sinucide.
Venirea Lui este timpul învierii. Este timpul întalnirii cu cei iubiti care ne-au fost luati de mana cruda a mortii. Atunci vom îmbratisa pe iubitii nostri si nu ne vom mai desparti niciodata. Este timpul cand ni se vor da corpuri noi “asemenea trupului slavei Sale.” Filipeni 3:21. Ni se va da nemurirea “într-o clipa, într-o clipeala din ochi.” 1 Corinteni 15:52. O schimbare glorioaså! Speranta noastrå binecuvântatå!