Comuniunea cu Dumnezeu
Un ghid devotional pentru Scoala Rugaciunii, cuprinzand materiale din Biblie si scrierile E. G. White, aparut sub auspiciile Asociatiei Ministeriale (Ministerial Association) a Conferintei Generale.
Traducere: Valeriu Burciu
(Citeste cu atentie lectia. Apoi, textul biblic, intreband: “Doamne, cum pot aplica aceste ganduri la viata mea personala?” Numai dupa aceea esti gata sa intri in experienta cea mai importanta, cea mai sfanta si minunata, cunoscuta crestinului sub numele de – rugaciune!)
CUVANT INAINTE
In 1962, biserica Sanitariumului din Saint Helena, California, s-a bucurat de o reinviere, redesteptare, si a castigat putere reinnoitoare prin “Scoala Rugaciunii”, condusa de pastorul bisericii si alti cativa lucratori biblici pensionari cu experienta indelungata. Impreuna ei au constituit corpul profesoral al acestei “scoli de rugaciune.”
Scoala a inceput cu un serviciu divin intr-un Sabat dimineata, dupa care clasele (de rugaciune) s-au intalnit timp de 6 (sase) saptamani in Sabat dupa amiaza. Pentru a avea destul timp pentru instructie si participare, timpul obisnuit pentru adunarile de rugaciune a fost extins la o ora si jumatate. Lectia clasei consta dintr-o prezentare facuta de unul din membrii “corpului profesoral”, urmata de discutii si despartirea in grupuri mici pentru rugaciuni. Trebuia sa existe o perioada zilnica de timp pentru studiu si rugaciune personala acasa.
Curand s-a constatat ca o lucrare mai eficienta s-ar putea face daca citate cheie ar fi adunate impreuna din bogatele surse ale scrierilor Ellenei G. White si plasate in mainile “elevilor” (membrilor) clasei pentru studiu si contemplare personala. Cincizeci astfel de studii, intitulate “Comuniunea cu Dumnezeu”, au fost pregatite de “corpul profesoral” si inmultite. Cei care au condus acest proiect initial au fost: C. M. Mellor, pastorul bisericii Sanitariumului; A. L. Ham, fost vice-presedinte al Conferintei Generale; fratele si sora Taylor G. Bunch, care pentru multi ani au avut responsabilitati in conducerea Conferintei si lucrarii pastorale; si Miss Minnie Dauphinee, decana fetelor din colegiu.
Aceasta “Scoala a rugaciunii” a fost o asa binecuvantare, incat instructorii au fost invitati sa prezinte programul si in alte biserici. Pentru aceasta au fost necesare alte copii ale cartii “Comuniunea cu Dumnezeu”. Trei mii de exemplare au fost distribuite, dar curand au fost epuizate si soseau noi cereri pentru ele.
S-a vazut ca mii de membri ai bisericii noastre erau doritori sa aiba binecuvantarea acestor perioade de devotiune. Deaceea s-a hotarat ca aceste studii – ghiduri sa fie publicate intr-o forma ieftina si atractiva. Cartea “Comuniunea cu Dumnezeu” a venit la existenta sub auspiciile Asociatiei Ministeriale (Ministerial Association) a Conferintei Generale. Continutul acestor studii a fost adunat aproape in intregime din scrierile E. G. White, a carei pana inspiratoare a produs atat de mult despre importanta si rasplatirile rugaciunii. A fost dificil sa se condenseze bogatia de materiale scrise de mesagera Domnului; dar toti vom fi de acord ca “profesorii” initiali ai “Scolii de Rugaciune” au facut o selectie minunata.
S-a dat sugestia ca, mai intai, sa fie citite cu atentie paginile pentru ziua respectiva. (Exista 53 de subiecte – lectii- pentru cele 52 – 53 de saptamani ale anului, Nota traducatorului). Apoi, textul biblic, intreband: “Doamne, cum pot aplica aceste ganduri la viata mea personala?” Numai dupa aceea vom fi gata sa intram in experienta cea mai importanta, cea mai sfanta si minunata, cunoscuta crestinului sub numele de – rugaciune! “Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.” Ieremia 29:13.
Unde vor fi conduse “Scoli de Rugaciune”, indemnam pe studenti sa studieze mai departe si sursele la care se face referinta in “Comuniunea cu Dumnezeu”.
Daca un astfel de program ar putea fi condus in bisericile noastre din lumea intreaga, ce inspiratie ar putea fi aceasta!
Nimic altceva nu va lucra atat de mult in viata membrilor nostri decat o experienta de adanca devotiune si rugaciune. Cu acest gand a fost pregatita cartea “Comuniunea cu Dumnezeu.” Sa ne unim cu totii in rugaciune pentru reinviorarea promisa si pentru “ploaia tarzie.”
R. Allan Anderson
Traducere: Valeriu Burciu
(Citeste cu atentie lectia. Apoi, textul biblic, intreband: “Doamne, cum pot aplica aceste ganduri la viata mea personala?” Numai dupa aceea esti gata sa intri in experienta cea mai importanta, cea mai sfanta si minunata, cunoscuta crestinului sub numele de – rugaciune!)
CUVANT INAINTE
In 1962, biserica Sanitariumului din Saint Helena, California, s-a bucurat de o reinviere, redesteptare, si a castigat putere reinnoitoare prin “Scoala Rugaciunii”, condusa de pastorul bisericii si alti cativa lucratori biblici pensionari cu experienta indelungata. Impreuna ei au constituit corpul profesoral al acestei “scoli de rugaciune.”
Scoala a inceput cu un serviciu divin intr-un Sabat dimineata, dupa care clasele (de rugaciune) s-au intalnit timp de 6 (sase) saptamani in Sabat dupa amiaza. Pentru a avea destul timp pentru instructie si participare, timpul obisnuit pentru adunarile de rugaciune a fost extins la o ora si jumatate. Lectia clasei consta dintr-o prezentare facuta de unul din membrii “corpului profesoral”, urmata de discutii si despartirea in grupuri mici pentru rugaciuni. Trebuia sa existe o perioada zilnica de timp pentru studiu si rugaciune personala acasa.
Curand s-a constatat ca o lucrare mai eficienta s-ar putea face daca citate cheie ar fi adunate impreuna din bogatele surse ale scrierilor Ellenei G. White si plasate in mainile “elevilor” (membrilor) clasei pentru studiu si contemplare personala. Cincizeci astfel de studii, intitulate “Comuniunea cu Dumnezeu”, au fost pregatite de “corpul profesoral” si inmultite. Cei care au condus acest proiect initial au fost: C. M. Mellor, pastorul bisericii Sanitariumului; A. L. Ham, fost vice-presedinte al Conferintei Generale; fratele si sora Taylor G. Bunch, care pentru multi ani au avut responsabilitati in conducerea Conferintei si lucrarii pastorale; si Miss Minnie Dauphinee, decana fetelor din colegiu.
Aceasta “Scoala a rugaciunii” a fost o asa binecuvantare, incat instructorii au fost invitati sa prezinte programul si in alte biserici. Pentru aceasta au fost necesare alte copii ale cartii “Comuniunea cu Dumnezeu”. Trei mii de exemplare au fost distribuite, dar curand au fost epuizate si soseau noi cereri pentru ele.
S-a vazut ca mii de membri ai bisericii noastre erau doritori sa aiba binecuvantarea acestor perioade de devotiune. Deaceea s-a hotarat ca aceste studii – ghiduri sa fie publicate intr-o forma ieftina si atractiva. Cartea “Comuniunea cu Dumnezeu” a venit la existenta sub auspiciile Asociatiei Ministeriale (Ministerial Association) a Conferintei Generale. Continutul acestor studii a fost adunat aproape in intregime din scrierile E. G. White, a carei pana inspiratoare a produs atat de mult despre importanta si rasplatirile rugaciunii. A fost dificil sa se condenseze bogatia de materiale scrise de mesagera Domnului; dar toti vom fi de acord ca “profesorii” initiali ai “Scolii de Rugaciune” au facut o selectie minunata.
S-a dat sugestia ca, mai intai, sa fie citite cu atentie paginile pentru ziua respectiva. (Exista 53 de subiecte – lectii- pentru cele 52 – 53 de saptamani ale anului, Nota traducatorului). Apoi, textul biblic, intreband: “Doamne, cum pot aplica aceste ganduri la viata mea personala?” Numai dupa aceea vom fi gata sa intram in experienta cea mai importanta, cea mai sfanta si minunata, cunoscuta crestinului sub numele de – rugaciune! “Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.” Ieremia 29:13.
Unde vor fi conduse “Scoli de Rugaciune”, indemnam pe studenti sa studieze mai departe si sursele la care se face referinta in “Comuniunea cu Dumnezeu”.
Daca un astfel de program ar putea fi condus in bisericile noastre din lumea intreaga, ce inspiratie ar putea fi aceasta!
Nimic altceva nu va lucra atat de mult in viata membrilor nostri decat o experienta de adanca devotiune si rugaciune. Cu acest gand a fost pregatita cartea “Comuniunea cu Dumnezeu.” Sa ne unim cu totii in rugaciune pentru reinviorarea promisa si pentru “ploaia tarzie.”
R. Allan Anderson
