S-a crezut multă vreme că vorbirea ocupă procentul cel mai mare în domeniul comunicării în societate sau familie. Cercetările o clasifică însă pe ultimul loc, în ciuda marilor vorbăreți din societate sau familie. Este important să înțelegem cât de semnificativ este nu doar ceea ce spunem ci, cum spunem. Sunt cuvinte pe care nu dorim a le spune și totuși ele sunt exprimate și sunt cuvinte pe care am vrea să le exprimăm și nu o putem face.
   Față de semeni ne străduim să avem un limbaj cât se poate de ales și vocabularul nostru este selectiv, funcție de persoana cu care conversăm. Astfel, întâlnim bărbați care folosesc expresii plăcute în anturajul locului de muncă, care știu să fie politicoși, manierați și foarte atenți față de colege. Aceiași bărbați devin vulgari, agresivi și chiar violenți când ajung acasă la soție și la copii. Această manifestare este întâlnită și la soții, unele sunt gata să-și descarce sufletul unui bărbat care este dispus să le asculte și pare că le înțelege. Dar, care este prețul? Către cine se îndreaptă cuvintele tale?

1.  Asupra cărui aspect al vorbirii ne atrage atenția Biblia?
   Prov. 24.28 (p. 662)
   Copiii folosesc un limbaj impertinent și deseori mincinos față de părinții lor. Părinții se mint între ei și mint pe copii, considerând că aceștia nu înțeleg. Dar se înșală. Este funcțional principiul: “ce seamănă omul aceea va secera”. Băieții privesc cum se poartă tatăl cu mama lor și la rândul lor se vor adresa cu aceleași maniere colegelor sau prietenelor. Limbajul străzii devine din ce în ce mai dezgustător. Literatura pornografică și publicațiile de acest fel sunt într-o dezvoltare explozivă. Muzica abundă de expresii indecente, iar glumele nu mai au nici o acoperire. Acestea toate se întâlnesc într-o țară creștină, într-o școală sfințită la fiecare început de an, în aproape orice loc unde sunt creștini.
   Al cui duh vorbește prin tine? Cuvintele noastre, cât de ușor sunt rostite! Ce repede exprimăm un cuvânt și credem că odată cu el totul este încheiat! Ba deseori, după un potop de cuvinte jignitoare și batjocoritoare, umilitoare sau amenințătoare spunem: “acum gata, m-am răcorit, i-am zis ce-am avut de zis…”
   Adevărat, ai zis, dar după aceea…? Poate nu ne interesează ce se află în sufletul persoanei respective, dar, “către cine se îndreaptă cuvintele tale?” Doar către persoana căreia i-ai vorbit, sau a mai auzit cineva? Sunt ele undeva înregistrate?

2.  Până unde ajung zvonurile rele?
   Genesa 18.21
   Deseori analizăm viața noastră și constatăm că am pierdut în cele materiale rămânând credincioși lui Dumnezeu, în timp ce alții care au păcătuit în mod conștient trăiesc mai departe și par să fie mai fericiți, permițându-și să trăiască mult mai bine decât noi.

3.  Cum prezintă psalmistul frământările sale ispititoare?
   Ps. 73.12-15 (p. 595)
   Atunci când această constatare se face cu un regret al credinței și murmurele se aud exprimate sau sunt simțite în atitudinea noastră, când privim cu jind și admirăm pe cei care calcă poruncile lui Dumnezeu, spunând acest lucru în jurul nostru, aude cineva cuvintele noastre?

4.  Către cine se îndreaptă cuvintele noastre de mulțumire?
   Maleahi 3.13-15 (p. 919)
   O, dacă am fi conștienți că Dumnezeu ascultă cuvintele noastre! Dacă Isus ar fi în casă când se ceartă soțul cu soția, ar putea ei să-și mai spună aceleași cuvinte? Când frații și surorile se ceartă pentru un petic de pământ, sau când vecinele se ocăresc între ele, dacă ar vedea cum îngerii lui Dumnezeu notează cu tristețe cele spuse, ar mai dori să facă aceasta? Când cuvintele pline de tandrețe sunt adresate de un bărbat unei femei care nu este soția sa, nu sunt auzite doar de cei doi. Dumnezeu ascultă și ia aminte la lucrul acesta. Ce este rău în aceasta?

5.  Cât de categoric este Domnul Isus cu privire la cuvintele de orice fel?
   Matei 12.36-37 (p. 937)
   Dacă Dumnezeu va cere socoteală pentru orice cuvânt nefolositor care a fost rostit, oare cuvintele mincinoase, jignitoare, blestemele, umilințele, vicleniile exprimate, vor trece oare nepedepsite? Nu! Cu siguranță că nu!

6.  Cum subliniază și apostolul Iacob acest lucru?
   Iacob 4.17 (p. 1190)
   Da, desigur, ați remarcat că aici este vorba de o faptă, a face, dar nu este doar atât. Se poate face rău cu un cuvânt? Foarte mult chiar. Cu o vorbă doar, fără să miști din ochi măcar, se poate face mult rău. Și de asemeni se poate face bine printr-un cuvânt rostit uneori, alteori nerostit. De aici, a ști să vorbești bine, a ști să rostești cuvinte plăcute, dar a nu le face, înseamnă păcat. Și pentru orice păcat, care poate fi chiar un cuvânt nefolositor, rostit în locul unui cuvânt de mângâiere, de iertare, de încurajare, poate fi pusă în pericol mântuirea.
   Către cine se îndreaptă cuvintele tale și al cui duh vorbește prin tine?
   Un alt aspect de care ne lovim zilnic este alternanța limbajului nostru.

7.  Cum prezintă Biblia această imagine?
   Iacob 3.8-10 (p. 1189)
   “Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul” Cum se poate întâmpla acest lucru? Din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară?

8.  Cum explică Isus realitatea clară a ceea ce este adevărat?
   Matei 12.34-35 (p. 937)
   Ce este în inima ta se arată în cuvintele tale. Inima este un loc în care depui valori. Ce tip de valori acumulezi se cunoaște din exprimarea cuvintelor.
   La granița Austriei cu Italia au fost unele tensiuni. Grănicerii austrieci au luat o cizmă în care au pus multe lucruri murdare, scârboase chiar și au aruncat-o batjocoritor peste fâșie la italieni. Harta Italiei are formă de cizmă. Grănicerii italieni au luat cizma, au spălat-o, au curățat-o și au încărcat-o cu toate bunătățile pe care le-au găsit. Au pus în ea multe lucruri frumoase și deasupra au pus un bilet pe care scria: “Fiecare dă ce are”. Și au aruncat-o la colegii lor austrieci. În fața acestei provocări, tensiunea la graniță a fost dezamorsată.
   Și cuvintele noastre arată ce avem cu adevărat. Poate un smochin să facă măsline? Sau o viță să facă smochine? Nici izvorul sărat nu poate da apă dulce. Dar un creștin poate să se roage lui Dumnezeu, să citească cu glas tare din Biblie, să cânte slăvindu-L pe Domnul și cu aceeași limbă și gură să blesteme pe Dumnezeu și să ocărască, să mintă, să înșele pe soț (soție), copii, vecini, prieteni?

9.  Cum exprimă decalogul acest lucru?
   Exodul 20.7 (p. 81)
   Porunca a III-a este frecvent călcată prin desconsiderări verbale pe care le adresăm semenilor noștri. Omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și atunci când o femeie spune soțului său “dobitocule” sau folosește alte dezmierdări alegorice, de fapt, transmite, poate în mod inconștient, ideea că nu Dumnezeu este modelul omului. Uneori încearcă să-l coboare pe Dumnezeu la nivelul înțelegerii sale limitate și este un groaznic păcat. Către cine se îndreaptă cuvintele tale și al cui duh vorbește prin tine?

10. Ce s-a întâmplat când oamenii au vorbit împotriva celui pe care Dumnezeu îl așezase să conducă pe Israel?
   Numeri 21.4-7 (p. 170)
   Orice nemulțumire este analizată de Dumnezeu, orice cuvânt este cunoscut de El. Vorbind despre judecata viitoare Domnul Isus stabilește criteriul după care lumea va fi despărțită (Matei 25.32-46). Ori de câte ori ați făcut sau n-ați făcut aceste lucruri, pentru Mine erau. Parafrazând, în contextul ideii noastre, de câte ori am rostit cuvinte dureroase pentru semenii noștri, indiferent care este relația cu ei (soț, soție, copil, părinte) de atâtea ori Isus a fost cel îndurerat, batjocorit și insultat. El se identifică cu orice om care este creat după chipul și asemănarea Lui. El va spune într-o zi: ori de câte ori ați zis acele cuvinte rele, murdare, sau minciuni, celor mai neînsemnați dintre oameni, Mie Mi le-ați zis și ori de câte ori nu ați adus cuvinte de mângâiere și încurajare, Mie nu Mi le-ați adus.
   Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Prietene, este momentul să faci o analiză a cuvintelor tale. Acum se mai pot face iertări, mai sunt posibile schimbări și se mai doresc împăcări. Cât de mare poate fi regretul când nu mai ai posibilitatea să ceri cuiva iertare!

11. Ce spune Biblia despre cei care vorbesc mult?
   Iacob 3.2 (p. 1189)
   Poate cuvintele tale nu au fost controlate mereu. Poate ai vorbit și mai vorbești încă prea mult. Dar ce spun cuvintele tale? Câte din cuvintele tale sunt adresate lui Dumnezeu cu recunoștință și mulțumire și câte sunt împotriva lui Dumnezeu? Câte cuvinte sunt adresate împotriva ta disprețuitor, căci și tu ești creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Câte din cuvintele tale aduc semenilor tăi liniște în sufletele tulburate, bucurie și speranță celor întristați și câte distrug, sau fac să se prăbușească suflete în disperare?
   Al cui duh vorbește prin tine? Dacă este Duhul Sfânt se poate observa ușor. Cuvintele tale vor alina dureri, vor elibera sufletele chinuite și înspăimântate, vor aduce pace în căminul tău, vor oferi iertare, cum și tu vrei să fii iertat. Este acesta Duhul care vorbește prin tine? Dacă nu, atunci cu siguranță Satana te folosește pe tine ca port-voce, astfel că cearta se pornește de la primele cuvinte, iar învinuirile repetate, minciunile, jignirile, poate frumos ticluite și spuse, sunt tot același lucru. Toate acestea sunt rostite de tine? Îți place să le folosești?
   Al cui duh vorbește prin tine?

12. Cum ne învață psalmistul să ne rugăm?
   Ps. 141.3 (p. 653)
   Dacă nu poți stăpâni limba, dacă îți scapă de pe buze cuvinte nedorite, roagă-te și lasă pe Isus să lucreze transformarea ta. Spune-i că vrei să pui în vistieria inimii adevăruri prețioase. Hrănește-ți mintea cu învățăturile Bibliei și roagă-te la Dumnezeu pentru schimbare și vei vedea minunea transformării tale.

13. Care este asigurarea pe care o dă Dumnezeu celor care se tem de El atunci când vorbesc?
   Maleahi 3.16-17 (p. 920)
   Și tu poți să fii și să rămâi o comoară a lui Dumnezeu. Nimic nu este trecut cu indiferență în atenția lui Dumnezeu.