Era după o zi în care popularitatea Învățătorului crescuse. Mulțimile se îmbulziseră în jurul Lui, ascultaseră cuvintele care le dădeau speranță, iar la sfârșitul zilei, El îi hrănise pe toți înmulțind cele șapte pâini pe care le aveau. Ei se felicitau pentru ideea de a-L urma. De pe toate buzele auziseră numai cuvinte de apreciere la adresa Maestrului. Cu toate acestea ei încă mai aveau întrebări cu privire la scopul Lui pe acest pământ. Oare să fie chiar Acela pe care-L așteptau toți iudeii, să fie El, Mesia? Dintr-odată, parcă citindu-le frământările, El s-a oprit și i-a întrebat brusc: “Cine ziceți voi că sunt Eu?”.
   Biblia Îl prezintă pe Dumnezeu într-o manieră foarte personală. El nu se adresează maselor, ci persoanelor. El nu este interesat de mulțimi, ci de persoana din mulțime. Dorința lui Dumnezeu este să vină în ajutorul oamenilor potrivit cu nevoile lor.

1.  Pentru toți aceia care suferă de vreo boală, cum Îl prezintă Biblia pe Isus?
   Psalmii 103.3 (p. 612)
   Isus a venit “să nimicească lucrările diavolului”. “În El era viața” și El zice: “Am venit ca oile Mele să aibă viață și să o aibă din belșug”. El este “duh dătător de viață” (1Ioan 3.8; Ioan 1.4; 10.10; 1Cor. 15.45). El are și acum aceeași putere dătătoare de viață ca și atunci când vindeca bolnavii pe pământ și rostea iertare pentru păcătoși. “El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale”. Religia Bibliei nu este în detrimentul sănătății corpului sau minții, ci în folosul ei.

2.  Cui spune Biblia că aparțin toate bogățiile pământului?
   Hagai 2.8 (p. 907); Psalmii 50.10-12 (p. 582)
   Pământul este al Domnului ca și toate bogățiile pe care acesta le conține. Copacii de pe dealuri sunt ai Lui.
   Tot aurul și argintul Îi aparțin. El a încredințat bogățiile Sale oamenilor, pentru ca ei să contribuie la înaintarea cauzei Sale și să glorifice Numele Lui. El nu le-a oferit oamenilor bogății pentru ca ei să le folosească spre înălțarea și glorificarea lor, sau pentru ca să se folosească de ele în a disprețui pe aceia care sunt săraci. El așteaptă ca cei care au din abundență bunurile acestei lumi să folosească hrana pentru a potoli foamea celor nevoiași, hainele pentru a le acoperi goliciunea și căminurile lor ca adăpost.

3.  Cine este singurul care poate sătura foamea sufletului?
   Ioan 6.35 (p. 1033)
   Hristos întrebuințează în mod simbolic mâncarea și băutura. reprezentând acea apropiere de El, pe care trebuie s-o realizeze toți cei care vor fi în cele din urmă părtași ai slavei Sale. Hrana zilnică o asimilăm prin digestie. Tot astfel, când credem și primim cuvintele Domnului Hristos, ele devin o parte din viața noastră spirituală, aducându-ne lumină, pace, speranță și bucurie, întărindu-ne sufletul, după cum hrana fizică ne întărește trupul.
   Nu este îndeajuns să cunoaștem și să respectăm cuvintele Scripturii. Trebuie să aprofundăm înțelegerea lor, cercetându-le cu seriozitate.

4.  Cum răspunde Dumnezeu în fața morții?
   Ioan 11.25 (p. 1041)
   Isus caută să atragă atenția de la învierea care avea să urmeze în viitor la Sine Însuși. Doar aceia care și-au legat credința de El în timpul vieții lor pământești se pot aștepta la împlinirea acestei făgăduințe în dreptul lor. Aceasta nu înseamnă că unii dintre ei nu vor cunoaște moartea la sfârșitul peregrinării pe acest pământ. Isus se referă aici la moartea a doua, care este echivalentă cu dispariția totală, prin despărțirea de Tatăl.

5.  Care a fost metoda lui Dumnezeu de a distruge barierele ridicate de păcat?
   Evrei 9.26 (p. 1181)
   Jertfa de ispășire a lui Hristos a pecetluit pentru totdeauna legământul cel veșnic al harului. Aceasta (jertfa) a împlinit orice condiție pentru ca libera comunicare cu omul, întreruptă de păcat, să fie restabilită. A fost sfărâmată orice barieră care întrerupsese libera exercitare a harului, a milostivirii, a păcii și a dragostei, chiar pentru cel mai vinovat din neamul lui Adam.

6.  Există speranță în restaurarea dreptății pe pământ?
   Psalmii 7.11 (p. 557)
   Dumnezeu nu judecă uitându-se la fața oamenilor. Poziția socială, gradul de cultură, rasa, sexul sau religia nu constituie motive de a suci dreptatea. Nimeni nu-L poate mitui pentru a schimba sensul dreptății. Lăsându-L pe El să judece viața noastră, putem fi siguri că păcatul nu va fi nici ascuns, nici scuzat de Cel care judecă cu dreptate.

7.  Care a fost unul din titlurile pe care Domnul Isus le-a folosit cu predilecție, atunci când se referea la Sine? Ce vrea să sublinieze El prin aceasta?
   Matei 18.11 (p. 944); 20.28 (p. 947)
   Pentru a sublinia totala Sa asemănare cu oamenii, deseori Mântuitorul a folosit denumirea de Fiu al Omului. Ca om, Isus n-a fost mai presus de nevoile și durerile omenești. A cunoscut ce este foamea, setea, oboseala și singurătatea. Acest Fiu al Omului care a venit să slujească culminând prin a-și da viața pentru vrăjmașii Săi, ascunde personalitatea celei de-a doua persoane a Dumnezeirii. El este ca toți oamenii și totuși se deosebește de ei.
   Prin Isus Hristos, ca om, Dumnezeu și-a întins cortul lângă corturile oamenilor. Devenind ca noi, El ne poate înțelege mai bine. Ca Fiu al Omului, Isus rămâne pentru totdeauna de partea oamenilor.

8.  Cum i-a învățat Domnul Isus pe ucenici să se adreseze lui Dumnezeu?
   Matei 6.9 (p. 928)
   Aceasta nu este doar un slogan ieftin. Dumnezeu se comportă cu noi ca și un tată. Dar nu este nici pe departe acel tip de tată, veșnic ocupat, care nu are timp pentru copiii săi. Nu este nici acel tată veșnic mânios care se supără din orice și care nu poate ierta pe copiii săi.
   Ca Tată al nostru, El ne cunoaște pe nume. El știe strada pe care locuim, casa în care stăm. Cunoaște toate nevoile noastre, chiar mai înainte ca noi să i le spunem. Mai mult decât atât, El are resursele necesare pentru a veni în ajutorul nostru și poate să facă aceasta dacă noi Îi permitem.

9.  De ce este atât de deosebit Isus ca Mijlocitor al nostru?
   Evrei 4.15-16 (p. 1177)
   Oamenii nu au decât un Avocat care poate să ierte păcatele. Să nu fim oare plini de mulțumire față de Dumnezeu pentru această favoare? Să medităm la iubirea pe care Tatăl a manifestat-o față de noi. Nu există nici un instrument cu care să putem măsura această iubire. Nu putem decât să privim la Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii. În lucrarea de mijlocire Isus prezintă înaintea Tatălui propriul Său sânge. Acesta poate curăța orice păcat și orice fărădelege, dacă păcătosul îi permite să facă aceasta.
   El mijlocește pentru cei mai umiliți, pentru cei mai apăsați și suferinzi, pentru cei mai încercați și ispitiți. Cu mâinile ridicate, El se roagă zicând: “Tată, iată că i-am săpat pe mâinile Mele” (Isaia 49.19). Și, fiți siguri, lui Dumnezeu îi place să asculte și să răspundă la rugăciunile Fiului Său.