Când privim în jurul nostru, peste tot vedem oameni nefericiţi. Chiar dacă se străduiesc să-şi ascundă neîmplinirile în spatele unui zâmbet, putem citi în ochii lor căutarea după ceva mai mult, căutarea unei fericiri autentice. Mulţi dintre ei ar dori să renunţe la orice  mască şi să caute cu sinceritate lucrurile care îi împlinesc cu adevărat. Ar dori să aibă puterea de a lua o decizie fără a fi un sclav al aşteptărilor celorlalţi.   Dar, oare nu ne regăsim şi noi printre aceştia? Nu căutăm … [Citeşte mai departe...]

,,Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.’’ [1] ,,Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.’’ [2]   Ne rugăm, cerem şi aşteptăm un răspuns din partea lui Dumnezeu; trece o perioadă de timp şi declarăm: ,,Nici la rugăciunea aceasta, nu am primit răspuns.’’ Oare aşa să fie? Nu cumva răspunsul lui Dumnezeu, a venit în felul Lui iar noi nu am fost atenţi? O experienţă personală din care am învăţat acest adevăr este cea petrecută în Munţii … [Citeşte mai departe...]

Normalitatea înseamnă relaționarea corectă cu sinele, creația, creaturile și cel mai important: Creatorul. Normalitatea este întrețeserea laolaltă a lui Dumnezeu, a oamenilor și a creației, întru dreptate, împlinire și încântare. O raportare nepotrivită față de cele amintite mai sus aduce starea de anormalitate. Într-o lume în care ar domni normalitatea, shalom-ul lui Dumnezeu,  toate căsătoriile ar fi sănătoase și toți copiii-n siguranță. Cei care ar avea prea mult le-ar da celor care ar avea … [Citeşte mai departe...]

“Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”( Eclesiastul 12:13,14)   Este seară, s-a lăsat liniştea pe strada iar ecoul sutelor de suflete care strigă la Cineva, care speră la o viaţă mai bună se aude până în cel mai îndepărtat colţ al Universului.  Şi parcă în această … [Citeşte mai departe...]

Afirmaţie sau întrebare retorică, destul de subtil menţionată în Sărmanul Dionis al lui M. Eminescu. O concepţie pe care dacă nu o conştientizăm şi nu o acceptăm, va continua să genereze nenumărate drame sociale şi emoţionale. Lumea în care trăim nu este aceeaşi pentru toţi, nu este o generalitate, ci este o unicitate pentru fiecare dintre noi.             Ceea ce vedem este ceea ce credem că vedem, este ceea ce procesăm pe baza informaţiilor deja existente în creier. continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

Printre cărţile pe care le-am început de curând, se numără şi Victorie în pustie de John Bevere. Într-o seară, în timp ce citeam, am ajuns la un pasaj din Biblie care spunea: “Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus.”[1] continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

Sunt binecunoscute restaurantele de tip fast-food (mâncare rapidă), acele restaurante unde clienţii pot sevi masa foarte repede. Fie că meniul este format dintr-un mare sandwish, un hot-dog sau o shaorma, aceste restaurante sunt foarte căutate în ziua de azi. De ce? Pentru că oamenii au tot mai puţin timp pentru orice şi dacă mai pot economisi puţin timp rupând din timpul alocat mesei, de ce nu ar face-o? continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

Mai presus de “a fi sau a nu fi,” [1] existenţa umană antagonizează a trăi frumos, aşezat, manierat şi a exista superficial, întrerupt şi indiferent. Raţiunea penetrează până la paroxism ambele peisaje doar pentru a determina o pendulare între cele două stiluri de vieţuire. În fond totul se rezumă la sens; la o căutare a unui indispensabil şi totuşi respins sens al vieţii.             “O viaţă în cuprinsul căreia întrebarea cu privire la sensul vieţii nu survine niciodată e o viaţă fără sens … [Citeşte mai departe...]

Acum sincer, de ce merg la biserică?? Se vede ceva diferit în mine?? Am eu ceva în plus că stau pe un scaun în spatele bisericii? Pentru ce mă duc? Doar pentru iubiri negăsite, amici, caterincă? Mă comport distrat când ies de la biserică, vorbesc despre maşini, fete, actori, sex ca şi când aş fi fost la un spectacol sau ies cu lacrimi mustrat de Dumnezeu? Găsesc eu acolo alinare, pace, răspunsuri la frământări? Căci astea le rezolvă şi un răufăcător: un furt reuşit şi o petrecere de pomină şi … [Citeşte mai departe...]