La poarta Harului
La poarta harului prea sfânt
Purtând a morţii blestemare,
Îmi plec voia şi duhu-nfrânt
Să găsesc pace, şi-ndurare.
Mi-e sufletul greu şi-apăsat
De prea multe negre păcate,
Dar Doamne vreau eliberat
Să fiu în sfânta Ta dreptate!
Pătruns de marea Ta iubire,
Azi îndrăznesc să Te implor,
Să-mi înnoieşti întreaga fire
Să-mi torni balsam alinător!
Să cauţi milostiv, spre mine
Şi-n harul mare,-mbelşugat,
Dureri ce am să mi se-aline,
Să fiu, o Doamne, vindecat!
La poarta harului Tău mare,
Eu cad zdrobit de suferinţă
Şi-n prosternare şi-nchinare
Ţi-aduc ruga-mi, în umilinţă:
Oh, lasa-mă, Doamne Isuse
Să-Ţi spun păcatele-n plâns,
Căci răni multiple şi nespuse
În suflet ele, s-au tot strâns!
Locaş nedemn, am devenit
Căci păcatul, prin momeală,
El tot lăuntrul, mi-a zdrobit
Şi casa-mi, de Tine-i goală!
Nimica bun, n-aduc la Tine,
De cât mulţimea de păcate,
Prin lacrime şi prin suspine,
Şi prin dureri, nevindecate!
La poarta harului, eu azi vin
Recunoscând, că-s vinovat,
Cu răni pline de-amar venin
Din mreaja celui rău scăpat.
O, ascultă-mi glasul rugător
Şi-n mila-Ţi nespus de mare,
Fi-mi milostiv, fi-mi Salvator,
Şi dă-mi speranţă-n alinare!
Fiinţa întreagă, îmi cuprinde
Cu frânghii cereşti de iubire,
Şi-al harului timp mai întinde,
Să intru în scumpa izbăvire!
Să-mi-ncep sfânta pocăinţă
Tot ce e rău, să-mi biruiesc,
Şi printr-a flacărei credinţă
De dragoste, să mă topesc!
La poarta harului, voi bate
Din inimă, cu-n veşnic dor,
Să-mi ştiu păcatele iertate
O, iubit şi Sfânt Mântuitor!
Iartă-mă prin al Tău sânge,
Şi spirit altul, pune în mine,
Priveşte-mi inima ce plânge
Când greşit, eu vin la Tine!
Mă scoală acum din agonie
Şi poarta harului prea sfânt,
Deschide-mi, spre veşnicie
Să intru-n sfântul legământ!
Revarsă-Ţi multele îndurări
Şi peste inima-mi zdrobită,
Şi-n orice grele împrejurări
S-o faci de-apururi fericită!
Flavius Laurian Duverna
08 Mai, 2009.