Rezultatele căutării după: Manuel

Anii merg mai departe dar sufletul rămâne tot acolo unde se simte cel mai bine! O croazieră pe Pământ nu strică nimănui. Câteva clipe de plăcere, câteva minute de distracție şi cel mai important, ore-n şir de privit. Da, de privit, admirat, spuneți cum vreți. Eu nu am început de mult călătoria spre deosebire de alții. Ştiți, de  obicei ține în jur de 75-80 de zile, dar depinde de timp dacă este frumos, dacă întâlneşti oameni cu care să te iei la vorbă, mai depinde şi de locul pe care ai să-l … [Citeşte mai departe...]

Ascult cum frunzele uscate trosnesc sub încălţările mele. Merg. Nu mă opresc, căci nu am cum. O mulţime de oameni mă depăşesc, alţii merg în urma mea la fel de grăbiţi. Sunt în oraş. E mare forfotă. E o zi specială? Se pregăteşte ceva deosebit? Unde ne grăbim? Nu avem timp nici măcar de o privire la cerşetorul mult prea insistent! Încerc să găsesc puţină linişte şi intru într-o clădire înaltă ca o catedrală, lungă ca un vas de croazieră şi strălucitoare ca un tezaur…Vestita clădire care are de … [Citeşte mai departe...]

„Pe lângă faptul că te ajut să ieşi la liman de fiecare dată mai eşti şi obraznică!” Răsună în toată casa cuvintele mamei. „Te uiţi la mine când îţi vorbesc? Unde pleci?” Trântitul unei uşi încheie toatădiscuţia dintre cele două. „Singura noastră fiică este pe o cale greşită”, erau de părere cei doi părinţi ce vorbeau gălăgios în imensul living cu geamuri mult prea mari. Undeva, la capatul unor scări, se afla camera adolescentei. Mara parcă vrăjită privea ceva. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

Plouă mocăneşte afară! Picurii de ploaie săraci abia reuşesc să stingă setea pământului uscat. După câteva minute de privit pe fereastră, dintr-o dată Mika s-a întors cu un zâmbet larg adresându-se mamei sale” hai afară să vedem ploaia!”. Mama cu fruntea încruntată de atâta procupare, fără să-şi ridice privirea, spuse că nu se poate. Alte câteva minute de linişte s-au aşternut peste încăpere…Un oftat lung se auzi într-un final lângă fereastră. Fetiţa părea abătută. Mama ridică privirea … [Citeşte mai departe...]

Deschid ochii uşor, nu ştiu exact unde mă aflu, ştiu doar că e cald şi bine. Abia zăresc câteva luminiţe pline de gingăşie ce explodează în mii de culori şi îmi gâdilă imaginaţia. Răsar doi ochi scânteind, de după o gură ca planetele din univers, câteva sunete ce-mi seamănă a cuvinte mă răsfaţă, îmi dau iar viaţă; mai trag puţin de timp şi mă întind  ca o pisică după un somn dulce. Ating privirea lui şi răsuflu uşurată, sunt acasă, pe planeta Pământ. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

Versurile unei melodii pot rămâne în minte timp de o săptămână după care dispar treptat amestecate cu alte versuri ale altor melodii. Chiar crezi acest lucru? Pentru că eu nu. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

Anul 2011 ne oferă şi de această dată o vară toridă. Încă suntem tineri şi în ciuda căldurii de afară nu uităm să ne bucurăm de tinereţea noastră. Unii doar puştani cu mari vise, o parte adolescenţi cu vise aproape atinse iar ultimii dintre noi suntem cei trecuţi puţin peste 25 de ani, hmm…spuneţi-ne cum vreţi voi, tot în categoria tinerilor ne aflăm deocamdată. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

„Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind” Eclesiastul 1:8 În prag de seară câteva clipe de linişte poposesc deasupra casei. Fără permisiunea cuiva tăcerea se rupe în mii de bucăti pline de linişte sufletească. Doar câteva cuvinte neînchipuit de obişnuite mângâie fiecare suflet. Privesc înmărmurită cum simplul „noapte bună” aprinde magia din fiecare seară în familie şi uneşte inimi şi gânduri în … [Citeşte mai departe...]

Cineva m-a întrebat zilele trecute cum mi-aş descrie patria, ţara mea. Atunci m-a trăznit pe moment întrebarea: o cunosc îndeajuns de bine ca să o pot descrie? Sau mai bine zis sunt mulţumită de cea în care am crescut, cea în care încă mă dezvolt şi cea în care îmi doresc să rămân? › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

Ascultă-mă, te rog! Eşti la fel ca mine. O fiinţă pe acest pământ, unde viaţa este un miracol în univers. Ascultă cu atenţie această extraordinară poveste, pentru că este şi povestea ta! Ne aflăm la o distanţă perfectă de Soare. Pământul inundat de firicele de apă respiră, trăieşte, prinde viaţă. Acompaniat de orchestra vieţuitoarelor şi muzica naturii, pământul ne oferă cea mai frumoasă privelişte. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

E o nebunie, nu? Mă întorc acasă! După atâta timp petrecut departe, mă întorc în acelaşi loc. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]