Rezultatele căutării după: lui

Normalitatea înseamnă relaționarea corectă cu sinele, creația, creaturile și cel mai important: Creatorul. Normalitatea este întrețeserea laolaltă a lui Dumnezeu, a oamenilor și a creației, întru dreptate, împlinire și încântare. O raportare nepotrivită față de cele amintite mai sus aduce starea de anormalitate. Într-o lume în care ar domni normalitatea, shalom-ul lui Dumnezeu,  toate căsătoriile ar fi sănătoase și toți copiii-n siguranță. Cei care ar avea prea mult le-ar da celor care ar avea … [Citeşte mai departe...]

“Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”( Eclesiastul 12:13,14)   Este seară, s-a lăsat liniştea pe strada iar ecoul sutelor de suflete care strigă la Cineva, care speră la o viaţă mai bună se aude până în cel mai îndepărtat colţ al Universului.  Şi parcă în această … [Citeşte mai departe...]

Afirmaţie sau întrebare retorică, destul de subtil menţionată în Sărmanul Dionis al lui M. Eminescu. O concepţie pe care dacă nu o conştientizăm şi nu o acceptăm, va continua să genereze nenumărate drame sociale şi emoţionale. Lumea în care trăim nu este aceeaşi pentru toţi, nu este o generalitate, ci este o unicitate pentru fiecare dintre noi.             Ceea ce vedem este ceea ce credem că vedem, este ceea ce procesăm pe baza informaţiilor deja existente în creier. continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

Printre cărţile pe care le-am început de curând, se numără şi Victorie în pustie de John Bevere. Într-o seară, în timp ce citeam, am ajuns la un pasaj din Biblie care spunea: “Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus.”[1] continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

Mai presus de “a fi sau a nu fi,” [1] existenţa umană antagonizează a trăi frumos, aşezat, manierat şi a exista superficial, întrerupt şi indiferent. Raţiunea penetrează până la paroxism ambele peisaje doar pentru a determina o pendulare între cele două stiluri de vieţuire. În fond totul se rezumă la sens; la o căutare a unui indispensabil şi totuşi respins sens al vieţii.             “O viaţă în cuprinsul căreia întrebarea cu privire la sensul vieţii nu survine niciodată e o viaţă fără sens … [Citeşte mai departe...]