Daniel Ioniță  - Martie 1990   Spre Moarte îi mână stihia, și-n Noapte, cărările Apelor zguduie Cerul. Cazând coplesiti, disperați, într-o barcă, o mână de oameni dezleagă Misterul.   Că-n ceasul din urmă, nimic din ce-ai face, nimic din ce-ai zice, nimic ce-ai gândi... nu-mparte o clipă suflarii-n adaos, al vieții sfânt foc de-ațipește-a muri.   Și ce este viața, și ce este clipa? Aceleași sunt. Toate s-adună a vis - doar prinse-ntr-o … [Citeşte mai departe...]