Text biblic:
“Ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire, ci, credinciosi adevarului, in dragoste, sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” Efeseni 4:14-15.

Intrebare:
Cum poate cineva sa se roage cand nu simte nevoia de rugaciune? Trebuie sa se forteze pe sine insusi sa se roage?

Raspuns:
Sentimentele unei vieti religioase nu sunt un criteriu: “Multi fac o greseala serioasa in viata lor religioasa, avand atentia indreptata asupra sentimentelor lor si judecand dupa acest criteriu progresul sau declinul lor. Sentimentele nu sunt un criteriu sigur. Noi nu trebuie sa privim inauntrul nostru ca sa avem dovada ca Dumnezeu ne-a primit. Nu vom gasi acolo decat descurajare. Singura noastra speranta este de a “privi la Isus, Autorul si Desavarsitorul credintei noastre.” – Marturii, vol 5, cap. Privind la Isus, pag. 209.

Putem fi inselati de sentimente: “Simtamintele (Sentimentele – in engleza) adesea inseala, emotiile nu sunt o aparare sigura, pentru ca sunt schimbatoare si supuse imprejurarilor externe. Multi sunt inselati prin faptul ca se incred in impresii senzationale. Proba este: Ce faci tu pentru Hristos? Ce sacrificii faci? Ce biruinte ai castigat? Biruirea spiritului egoist, rezistarea la o ispita de neglijare a datoriei, o patima infranta, o ascultare de buna voie si bucuroasa fatza de vointa lui Hristos sunt dovezi mult mai mari ca esti un copil al lui Dumnezeu decat o evlavie spasmodica si o religie emotionala.” – Marturii, vol. 4, cap. Mustrari necesare, pag. 197.

Principiul este mult mai important decat sentimentele: “Am vazut ca crestinul nu trebuie sa acorde o valoare prea mare sau sa depinda prea mult de starile de bucurie sentimentala. Aceste simtaminte nu sunt intotdeauna calauze adevarate, pe care sa ne putem bizui. Ar trebui ca preocuparea fiecarui crestin sa fie aceea de a-L sluji pe Dumnezeu din principiu si nu sa fie condus de ceea ce simte. Facand astfel, credinta va fi pusa la lucru si va creste. Am vazut ca, daca un crestin traieste o viata umila, plina de sacrificiu de sine, urmarea va fi pacea si bucuria in Domnul. Insa cea mai mare fericire ce poate fi traita este aceea de a face bine altora, de a-i face pe altii fericiti. O astfel de fericire este de durata.” – Marturii, vol 1, cap. Tinerii pazitori ai Sabatului, pag. 173.

Sentimentul poate fi inselator: “Satana face pe oameni sa creada ca, daca au simtit o rapire sufleteasca, sunt convertiti. Dar experienta lor nu se schimba. Faptele lor sunt la fel ca si mai inainte. Viata lor nu dovedeste nici o roada buna. Ei se roaga adesea si lung si mereu, mereu aduc vorba despre sentimentele pe care le-au avut atunci si atunci. Dar ei nu traiesc o viata noua. Ei sunt amagiti. Experienta lor nu merge mai adanc decat sentimentul. Ei cladesc pe nisip si, cand vin vanturile protivnice, casa lor se prabuseste…. Ei trec cu vederea faptul ca credinciosul in Hristos trebuie   sa-si desavarseasca propria sa mantuire cu frica si cutremur. Pacatosul convins are ceva de facut. El trebuie sa se pocaiasca si sa dea dovada de credinta sincera…Care este semnul unei inimi noi? O viata schimbata. Este o moarte zilnica si in fiecare moment fatza de egoism si mandrie.” – Solii catre tineret, cap. 17, adevarata convertire, pag. 56.

Gand pentru rugaciune:
Tata ceresc, ajuta-ma sa nu ma bazez pe sentimentele mele cand vreau sa explic prezenta Ta. Ajuta-ma sa Te primesc fiind bazat pe promisiunile neschimbatoare ale Cuvantului Tau. Ajuta-ma sa stiu ca Tu esti totdeauna aproape, chiar daca sentimentele mele par sa-mi dea o stare de depresiune.