Text biblic:
“A ajuns intr-un chin ca de moarte si a inceput sa Se roage si mai fierbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant.” Luca 22:44.

Intrebare:
De ce a ajuns Hristos intr-un chin ca de moarte cand Se ruga?

Raspuns:
Hristos a descoperit ingerilor agonia Sa: “Atunci El a facut cunoscut ostirii ingerilor ca s-a faurit o cale de scapare pentru omul pierdut…. (El le-a spus) ca El va suferi inspaimantatoare ceasuri de chin ca de moarte, la care nici chiar ingerii nu pot privi, ci isi vor acoperi fetzele sa nu vada. El va suferi nu numai chinul corporal, ci si agonia mintii, cu care chinul trupesc in nici un fel nu va putea fi comparat. Povara pacatelor intregii lumi va fi asupra Sa” – Early Writings, pages 149-150.

Suferinta lui Hristos in pustie: “Cand Isus a intrat in pustie, El era inconjurat de slava Tatalui….Dar slava s-a departat si El a fost lasat singur sa lupte cu ispita. Ea inainta din toate partile. Natura Sa omenesca se cutremura in fatza luptei care Il astepta. Timp de patruzeci de zile El postise si Se rugase. Slab si sfarsit de puteri din cauza foamei, obosit si hartuit de ganduri, “atat de schimonosita Ii era fatza si atat de mult Se deosebea infatisarea Lui de a fiilor oamenilor.” Isaia 52:14. – Hristos Lumina Lumii, cap. Ispitirea lui Isus, p. 70.

Suferinta Lui in Ghetsemani: “Priviti-L cantarind pretul ce trebuia platit pentru sufletul omului. In agonia Sa, El Se prinde de pamantul rece, ca si cand ar fi vrut sa impiedice despartirea, indepartarea de Tatal Sau.” – Hristos Lumina Lumii, cap. Ghetsemani, pag. 457. “Acum sosise ceasul puterii intunericului. Acum vocea Sa era auzita in atmosfera linistita a noptii, dar nu in tonurile inalte ale triumfului, ci plina de zbuciumul durerii omenesti…. Natura omeneasca a Fiului lui Dumnezeu tremura in ceasul acela al incercarii…. Momentul teribil sosise – momentul care avea sa hotarasca destinul lumii.” – Hristos Lumina Lumii, cap. Ghetsemani, pag. 458-459.

Teribila agonie a crucii: “Dar acum, sub povara teribila a vinovatiei ce apasa asupra Sa, nu putea vedea fatza datatoare de pace a Tatalui. Retragerea privirii dumnezeesti de la Mantuitorul in aceasta ora a supremei dureri a strapuns inima Sa cu o intristare ce nu va putea niciodata sa fie inteleasa de catre om. Atat de mare a fost chinul acesta, incat durerea fizica de-abia mai era simtita.” – Hristos Lumina Lumii, cap. Golgota, pag. 501.

Crestinul trebuie sa se roage fierbinte si sincer: “Fii sincer, deschis. Rugaciunea arzatoare e de mare folos. Ca si Iacov, luptati-va in rugaciune. Luptati-va! Domnul Isus a suferit in gradina, incat sudoarea ii cadea ca niste picaturi mari de sange; si voi trebuie sa faceti un efort.” – Marturii, vol 1, cap. Tinerii pazitori ai Sabatului, pag. 170.

Lupta in rugaciune fara supunerea eului personal este fara folos: “Sunt multe suflete care se zbat pantru a castiga biruinte speciale si binecuvantari deosebite ca sa poata face un lucru mare. In scopul acesta ei sunt mereu stapaniti de gandul ca trebuie sa dea o lupta pe viata si pe moarte in rugaciune si cu lacrimi…. Nici tot chinul de moarte, nici toate lacrimile si luptele, nu le vor aduce binecuvantarea pe care o doresc. Eul trebuie supus cu totul.” – Marturii, vol. 9, cap. Predare de sine si odihna, pag. 136.

Gand pentru rugaciune:
Tata ceresc, ajuta-ma sa urmez exemplul Domnului Hristos in viata mea de rugaciune; atunci voi fi deschis si sincer.