Era o zi călduroasă în cuprinsul deșertului. Un om își strângea turma când deodată, gândurile lui au fost întrerupte de imaginea unui rug arzând. Ceea ce l-a mirat era faptul că focul nu reușea să mistuie arbustul. El continuă să ardă. Avea oare acest arbust în alcătuirea sa ceva care rezista la foc sau era o ciudățenie a naturii?

Pe când se apropia de arbust, a auzit o voce vorbindu-i din mijlocul flăcărilor și a recunoscut că este vocea Dumnezeului său. Vocea i-a cerut să-și scoată încălțămintea deoarece terenul pe care stătea era sfânt. Așa că Moise și-a scos sandalele.

Acum te întreb: ce a făcut ca zona aceea să fie sfântă? Nu există decât un singur răspuns: prezența lui Dumnezeu. Nu arbustul, nici flăcările, nici știința, nici natura și nici Moise – prin faptul că și-a scos sandalele. Acea zonă era sfântă deoarece Dumnezeu se afla acolo.

Se ridică o altă întrebare: ce ai crede dacă Moise ar fi spus Domnului “Doamne, este prea fierbinte nisipul pe care mă aflu. Nu este un loc prea potrivit pentru a sta de vorbă. Știi Doamne, este puțin mai departe de aici un loc mai umbros; acolo este locul unde mă rog de obicei. Vino în apropiere de acel loc și mă voi întâlni cu Tine să stăm de vorbă”. Ce-ai crede despre o astfel de atitudine?

Însă Moise nu era atât de mândru încât să specifice locul și timpul în care să se întâlnească cu Dumnezeu. El a îngăduit ca Dumnezeu să aleagă locul întâlnirii. Și Dumnezeu a ales acest arbust. Și de asemenea, tot Domnul a ales și momentul întâlnirii!

Din păcate însă, omul modern face o astfel de greșeală în mod special cu privire la ziua de închinare a lui Dumnezeu – Sabatul Său. El crede că este de mică importanță pentru Dumnezeu dacă ne închinăm sau nu ne închinăm în ziua Sa, din moment ce noi o facem într-o anumită zi.

Ce zi deosebită trebuie să fi fost prima zi de Sabat! Adam și Eva se plimbau prin Eden alături de Creatorul lor. Se plimbau pe un pământ sfânt – deoarece era acolo Dumnezeu! Cu siguranță că El le repeta mereu și mereu aceste cuvinte: “Eu v-am creat! Vă iubesc, și doresc să fim împreună cât mai des”.

Cu siguranță că Adam și Eva se închinau cu recunoștință Creatorului lor, exprimând cele mai sincere și curate gânduri de mulțumire pe care le-a văzut lumea noastră vreodată. O, dacă nu s-ar sfârși niciodată ziua aceasta! – gândeau ei.

Dumnezeu avea o veste bună pentru ei. El le-a înțeles gândurile, așa că a hotărât ca o astfel de zi, plină de bucurie pentru Adam și Eva, să se repete la un anumit interval de timp. A șaptea zi a fiecărei săptămâni, asemenea acesteia a creațiunii, urma să fie petrecută cu Creatorul lor și, în felul acesta, să fie sfințită. Atât timp cât pământul se mișca pe orbita lui, fiecare a șaptea zi urma să fie o zi fericită – comuniune cu Creatorul lor. Dumnezeu își punea astfel binecuvântarea Sa în această zi.

Acesta a fost planul. Din păcate însă există o întrerupere în această povestire. Păcatul a intrat în această lume, prinzând rădăcină. Omul a fost înstrăinat de Creatorul său. În aceste condiții el nu mai putea să se întâlnească față-n față cu Dumnezeu.

Întâlnirile săptămânale cu El au devenit astfel mult mai importante, deoarece Domnul și-a așezat pentru totdeauna binecuvântarea Sa asupra zilei a șaptea. În această zi, oamenii pot găsi cea mai strânsă comuniune cu Dumnezeul creator.

Iar Dumnezeu tânjește după comuniunea cu oamenii, tot așa cum au dorit-o primii noștri părinți în grădina Edenului. În fiecare a șaptea zi Dumnezeu a spus omului – și încă mai spune și azi – “Eu te-am creat. Te iubesc. Întoarce-te la Mine!”

Astăzi, deschizând Biblia, te vei întâlni cu Dumnezeul tău.

1. Întrucât am început studiul cu creațiunea, să ne întoarcem la mărturia Scripturii cu privire la sfințirea zilei a șaptea. Cum a fost sfințită?
Genesa 2:2,3 (VT 2).
“În ziua ___________________ Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea, pe care o făcuse; și în ziua șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu _______________________ ziua șaptea și ____________ pentru
că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse”.

Într-un studiu anterior am descoperit din Scripturi că Isus a fost Cel care a creat lumea, pe Adam și pe Eva. Așadar, El este Cel care a umblat cu ei prin grădina Edenului.

2. Dumnezeu a scris câteva porunci pe două table de piatră la muntele Sinai, iar apoi ni le-a dat nouă. Ce a spus Dumnezeu despre ziua de odihnă?
Exod 20:8 (VT 81).
R: _________________________________________
______________________________________________

Ziua de odihnă nu era ceva nou. Trecuseră doar două mii cinci sute de ani de la săptămâna creațiunii însă oamenii au uitat în mare măsură de Dumnezeu și de întâlnirea săptămânală cu El. De aceea Dumnezeu cere oamenilor din fiecare generație – chiar și nouă – “aduceți-vă aminte!”

3. Cum trebuie să ținem ziua de odihnă?
Exod 20:9,10 (VT 81).
“Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua _________________ este ________________ de odihnă
închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea…”

4. De ce ne-a dat Dumnezeu această zi de odihnă?
Exod 20:11 (VT 81).
“Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a _______________ Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o”.

Fiecare a șaptea zi a săptămânii atrage atenția oamenilor că Dumnezeu este Creatorul lor, că El i-a făcut, și deci ei n-au apărut pe această planetă la voia întâmplării. Dar deoarece oamenii au uitat pe Dumnezeu și întâlnirea săptămânală cu El, au uitat și cine i-a făcut. Așa că au început să născocească teorii despre apariția lor, iar astăzi milioane de oameni nu-și cunosc originea.
 
5. A păzit Isus Sabatul când se afla pe pământ?
Luca 4:16 (NT 991).
“A venit în Nazaret, unde fusese crescut; și, după ____________________________________________ Său, în 
_____________________________, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească”.

Evident că Isus avea “obiceiul” să se închine în Sabat.

Unii sunt încurcați de faptul că Isus a învățat în anumite ocazii că păzirea Sabatului nu trebuie să fie foarte strictă. Motivul învățăturii lui Isus îl putem înțelege repede atunci când citim Evanghelia.

Conducătorii religioși din zilele lui Isus au adăugat la porunca Sabatului nenumărate porunci restrictive omenești, care erau ridicole și imposibil de ținut. Din acest motiv Isus nu mai trebuia să atragă atenția asupra păzirii Sabatului ci dimpotrivă a căutat să elibereze Sabatul de toate poverile și poruncile omenești (adăugate de oameni) și să facă astfel ca Sabatul să rămână în frumusețea lui originală, așa cum a fost stabilit de Dumnezeu.

6. Ce ne spune Isus să facem?
Ioan 14:15 (NT 1046).
R: _________________________________________
______________________________________________

Dacă îl iubim vom dori să ținem poruncile Lui. Vom dori să ne întâlnim cu El. Cu nici un chip n-am vrea să-L decepționăm!

Dacă suntem hotărâți să păstrăm întâlnirea săptămânală cu El, trebuie să știm cu certitudine care este ziua în care Și-a oferit prezența. Putem ști care este a șaptea zi?

Da, putem! Tot ceea ce avem de făcut este să descoperim care zi a fost păzită de Isus și de urmașii Lui. Evanghelia lui Luca ne poate ajuta. În ziua de vineri, Isus a fost crucificat și a murit. Ucenicii Săi au așezat trupul Său în mormânt. Biblia numește ziua de vineri “ziua pregătirii”.

7. Ce zi urmează zilei pregătirii?
Luca 23:54 (NT 1022).
R: _________________________________________
______________________________________________

8. Ce au făcut femeile după ce au văzut unde a fost așezat trupul lui Isus?
Luca 23:56 (NT 1023).
“S-au întors, și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua ___________________________, s-au odihnit, după
_____________________________”.

9. Conform poruncii lui Dumnezeu, care zi este Sabatul?
Exod 20:10 (VT 81).
R: _________________________________________
______________________________________________

10. Ce au făcut femeile în prima zi a săptămânii?
Luca 24:1 (NT 1023).
“În _______________________ a săptămânii, femeile acestea, și altele împreună cu ele, au venit la __________
____________ …”

Notează faptul că Luca a menționat trei zile: ziua pregătirii, ziua Sabatului și prima zi a săptămânii. Ele sunt în ordine. Prima zi a săptămânii a fost ziua învierii, pe care noi o numim duminica. Deci Sabatul trebuie să fie între vineri și duminică.

Unii cred sincer că nu contează ce zi păzesc pentru închinare, din moment ce este una din cele șapte. Ei consideră că toate zilele sunt la fel, de 24 de ore. Deci, care-i diferența? Ei zic că dacă datorezi o mie de lei cuiva, nu contează care dintre bancnote i-o dai. La fel este și cu ziua închinării.

Dar este acesta un mod corect de a gândi? Vedeți, noi nu plătim o datorie, ci avem o întâlnire! Și este foarte greu ca doi oameni să se întâlnească fără să fie de acord asupra zilei de întâlnire.

Amintește-ți de rugul aprins. Era zona aceea sfântă cu o zi înainte? A rămas sfântă o zi mai târziu? Nu. Doar prezența lui Dumnezeu face un loc sfânt și tot prezența Lui face o zi sfântă. Dumnezeu și-a așezat prezența Sa în a șaptea zi. Nu cu o zi înainte și nici după. Aceasta face diferită ziua a șaptea – ziua Sâmbetei.

GÂNDEȘTE-TE…

Ai auzit pe cineva spunând că Sabatul este ceva legalist? Înțelese corect, lucrurile sunt exact invers. Sabatul este amintirea creațiunii. Când contemplăm minunile creațiunii lui Dumnezeu, noi știm că aceeași putere ne este disponibilă, prin Isus, în lupta împotriva păcatului. Poate fi vreun lucru mai încurajator și mai puțin legalist decât Sabatul?

CARE ESTE IMPRESIA TA?

Este momentul să-ți spui părerea în legătură cu un adevăr care este neglijat adesea. După fiecare întrebare bifează răspunsul pe care îl consideri corect.
– De ce ne-a dat Domnul o zi de odihnă?
( ) – ca să vadă dacă vom asculta de El
( ) – ca o amintire a creațiunii

– A păzit Isus Sabatul?
( ) – era obiceiul Său
( ) – nu avem nici o dovadă

– Ce face ca o zi să fie sfântă, diferită de celelalte zile?
( ) – prezența lui Dumnezeu
( ) – închinarea noastră

– Cum putem ști cu certitudine că Sabatul Noului Testament este Sâmbăta?
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________

– Ești hotărât ca de acum înainte să păzești ziua de întâlnire cu Isus?
( ) – da
( ) – aș dori, dar mai am anumite întrebări


MOMENT DE MEDITAŢIE

Doamne. știu că Tu mă conduci pe drumul pe care eu însumi l-aș alege dacă aș putea să văd așa cum vezi Tu. Nu vreau să fiu despărțit de Isus, ci doresc să-L urmez unde mă conduce El. În Numele Lui mă rog, Amin.