Această întrebare exprimă dorința lui Dumnezeu după omul păcătos. Dorință care înseamnă căutare, găsire, salvare. Este o întrebare adresată speciei umane, pentru că starea în care se găsește, merită să fie verificată atent. Este în același timp, o întrebare directă și personală, pentru că fiecare om trebuie să cunoască locul în care se află și motivul pentru care se găsește acolo și nu în altă parte.

1.  Când și cu ce ocazie a fost adresată întrebarea “unde ești?”
   Gen. 3.1-9 (p. 3).
   Dumnezeu l-a creat pe om să se bucure permanent de prezența Sa divină și relația de părtășie să genereze bucurie, fericire și încredere. În starea de inocență omul avea trei atribute pe care Dumnezeu i le oferise: siguranța, valoarea personală și semnificația vieții.
   SIGURANŢA este rezultatul ascultării bucuroase de Dumnezeu. Era exprimarea pozitivă a poruncii de a nu mânca din pomul oprit.

2.  În ce constă siguranța omului?
   Gen. 3.3
   Siguranța era garantată atâta timp cât “Adam și Eva Îl iubeau pe Dumnezeu, dovedind aceasta prin ascultare. “Dumnezeu pusese pe om sub lege, ca o condiție de neînlăturat a existenței Sale în general. (…) Ei erau plini de puterea pe care o transmitea pomul vieții, iar puterile lor mintale nu erau decât cu puțin mai pe jos decât ale îngerilor. (…) Ordinea și armonia creațiunii le vorbea despre înțelepciunea și puterea nemărginită a Dumnezeului pe care îl întâlneau în fiecare dimineață și seară”. Patriarhi și Profeți, Ellen White. Atâta timp cât oamenii aveau să rămână credincioși legii divine siguranța constituia atributul lor.

3.  Ce a luat locul siguranței în sufletul omului păcătos?
   Gen. 3.10 (p. 4).
   Siguranța omului, ce izvora din încrederea în Dumnezeu, se transformă într-o necesitate stringentă de protecție. Omul nu se mai poate bucura de prezența lui Dumnezeu și nu mai este în siguranță simțindu-se păcătos și venind la El.
   Adam și Eva fug pentru a fi în siguranță, se ascund pentru a fi siguri și siguranța se pervertește în teamă. Urmăriți deosebirea în manifestarea sentimentului de teamă la un copil și la un pui de animal. Atunci când este în nesiguranță, copilul se strânge la pieptul mamei, se agață cu disperare de tatăl, pentru că ei părinții, sunt siguranța copilului. Pentru puiul de animal în caz de primejdie, siguranța este fuga, ascunderea.
   Păcatul a stricat relația lui Adam cu Tatăl său și ca urmare, în momentul în care avea cea mai mare nevoie de ajutor, Adam nu se prinde de pieptul lui Dumnezeu, nu caută ajutor în brațele Sale, ci fuge… Poate aceasta este prima manifestare a degradării umane pe care păcatul o realizează.
VALOAREA PERSONALĂ‚

4.  Cum și unde a căutat Adam și Eva scăpare?
   Gen. 3.7-8 (p. 8)
   Ce trist este tabloul acesta! Adam și Eva, doi copii se ascund de Tatăl lor … De ce? Le făcuse Dumnezeu rău vreodată? I-a avertizat căutându-i? I-a amenințat strigându-i? Nu! Biblia spune că au auzit glasul “Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei”. Și de teamă s-au ascuns. Această imagine ne face să înțelegem că acesta era un mod obișnuit al lui Dumnezeu de a-i căuta, poate strigându-i pe nume. Cât de plin de speranță este glasul tatălui care întreabă pe copilul aflat în întuneric: “unde ești?”.
   Valoarea personală era dată de conștiența vie a faptului că erau creați de Dumnezeu.

5.  Care este legătura de rudenie pe care Biblia o surprinde între om și Dumnezeu?
   Luca 3.38 compară cu Gen. 1.27
   Spre deosebire de omenirea posterioară lui, Adam îl recunoaște pe Dumnezeu ca pe un Tată, iar Dumnezeu cu inima Sa părintească îl iubește pe Adam ca pe fiul Său.

6.  În ce constă valoarea pe care Dumnezeu o dă omului?
   Gen. 1.28
   Ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ, Adam supraveghează ființele aflate într-o treaptă inferioară lui. Dumnezeu recunoaște valoarea omului prin responsabilitatea pe care i-o dă ca ispravnic și colaborator al Său. Ba mai mult, Adam este reprezentantul planetei Pământ.
   Conștiența faptului că a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și trebuie să poarte acest chip, dă omului o valoare personală deosebită. Dar păcatul a degradat și acest atribut.

7.  Care a fost primul efect al păcatului în pierderea valorii personale?
   Gen. 3.7
   De la veșmântul de lumină care le permitea să se apropie de Dumnezeu, omul se îmbracă în frunze care se vor veșteji în curând. De la calitatea superioară a dragostei, care decide să împărtășească aceeași soartă cu cea pe care o iubea, Adam devine învinuitorul soției sale și indirect al lui Dumnezeu.
SEMNIFICAŢIA VIEŢII

8.  În ce se degradează valoarea morală prin păcătuire?
   Gen. 3.17-19
   Semnificația vieții reiese din misiunea pe care Adam a primit-o de la Creatorul lor.

9.  În ce constă dezvoltarea capacităților intelectuale și fizice ale primilor oameni de pe pământ?
   Gen. 2.15
   Perechea sfântă nu era numai ca niște copii sub ocrotirea lui Dumnezeu, ci și școlari ce primeau instrucțiuni de la Creatorul lor cel Atotînțelept. În această activitate ei aveau să-și adune neîncetat comori de cunoștință, să descopere noi izvoare de fericire și să-și consolideze o concepție din ce în ce mai clară despre Dumnezeu.

10. Cum exprimă Adam înțelegerea semnificației vieții?
   Gen. 3.22
   Adam a înțeles că Dumnezeu vrea ca omul să continue lucrarea Lui în colaborare cu El, pentru împlinirea binecuvântărilor rostite la creațiune.

11. Care a fost porunca lui Dumnezeu?
   Gen. 1.28 (p. 3)
   Ceea ce Dumnezeu a realizat în grădina Eden, perechea umană, Adam și Eva, trebuia să continue, atât prin reorganizarea altor grădini cât și prin, nașterea copiilor. Această semnificație a vieții lui Adam generează din capacitatea lui de înțelege bine planul lui Dumnezeu și de a-l accepta.
   După păcătuire și acest atribut a fost degradat. Omul care fusese pus să păzească grădina Eden și s-o îngrijească, devine motivul distrugerii ei.
   “Moartea unei flori gingașe și plăcute era un motiv de durere; dar când arborii măreți lepădară frunzele lor, această priveliște le intipări în minte faptul de neînlăturat că moartea este partea tuturor celor vii.” P.P. /59
   “Unde ești?”, este întrebarea ce te face să observi dacă în locul în care te afli, trebuia să fii. Dumnezeu era întâmpinat mereu cu bucurie de Adam, pentru că locul lui era acolo, în mijlocul grădinii, unde Dumnezeu îl așezase s-o păzească. Acum omul vrea să fie păzit el de grădină, pentru că se teme.
   “Unde ești?” Creatorul vine, dar răspunsul nostru, deseori este m-am ascuns motivând ceva, sau învinuind pe cineva. Această întrebare ne spune de fapt că oriunde am fi, suntem cunoscuți de Acela în fața căruia totul este gol și descoperit.

12. Care este replica Bibliei la tendința omenirii de a fugi de Dumnezeu?
   Ps. 139.7 (p. 634)
   “Unde ești?” întrebarea răsună prin veacuri și are implicații deosebite în viața multora dintre cei care datorită tendințelor firești au ales un alt sens al vieții fiind găsiți acolo unde nu trebuia să fie.

13. Ce ar fi răspuns profetul Iona la întrebarea “unde ești?” când fugea de Dumnezeu?
   Iona 1.15-17 (p. 893)
   Dumnezeu îl așteaptă pe Iona la Ninive dar el se ascunde în altă parte. Deseori viața noastră ar fi avut alt sens dacă am fi ascultat de Dumnezeu. Am fost nevoiți să navigăm pe marea vieții învolburată fără protecție divină și de multe ori am pus în primejdie pe cei care sunt în barca noastră – familia.
   Astăzi sunt multe case – corăbii amenințate cu distrugerea, gata să fie sfărâmate de valurile acestei vieți, gata să devină epave într-o mare furtunoasă. Noi, tu și eu fugim de Domnul, încercăm să ne ascundem de El, în cel mai întunecat mod de viață, nepăsători la strigătele celor din barcă (familia noastră), care disperați se luptă să supraviețuiască.
   Întreabă-te prietene, dacă acolo unde mergi de obicei este locul în care te întâlnești cu Dumnezeu pentru că El te-a trimis. Oprește-te o clipă și vezi dacă locul în care ești, este cel în care Dumnezeu, te-a așezat să-l păzești și să-l îngrijești. Privește la cei care sunt în jurul tău și fie-ți milă de ei. Întoarce-te la Dumnezeu și vino acolo unde știi că El vrea să se întâlnească cu tine. “Unde ești?”

14. Care ar fi fost răspunsul lui Samson la această întrebare când era atât de încrezut în forțele sale?
   Jud. 16.1,19 p.p. (p. 279)
   Prin nașterea sa specială, educat pentru o lucrare pe care Dumnezeu i-o încredințase, Samson ajunsese judecător. El era chemat să apere poporul și să-l învețe. Dar, pentru omul care se lasă în voia ispitei apare tendința de a cocheta cu păcatul, iar răspunsul la căutarea și chemarea lui Dumnezeu este dat dormind pe genunchii unei femei imorale, care nu-i este soție.
   “Unde ești?”

15. De unde ar răspunde fiul risipitor la această întrebare?
   Luca 15.16 (p. 1010)
   În concurență cu porcii pentru hrană! Ce este mai degradant decât această situație? Unde ești fiul meu? întreabă inima iubitorului tată, Unde ești? exprimă așteptările dorului său. Și fiul privind în sine ca într-o oglindă, se întreabă și el: unde sunt? Mult mai sărac decât servitorii, mai singur decât oricare străin, fiul iubit atât de mult de tatăl se găsește ascuns între porci și mizerie, căutând să-și acopere corpul slăbit în haina murdară și ruptă. Unde ești? întreabă tatăl său așteptând dimineața și seara.
   Ca și el am fost și eu și tu de asemeni poți să fii, sau poate mai ești printre străini, mirosind prea urât (a alcool sau tutun). Unde ești? poți să spui? Te mai poți întoarce azi înapoi.

16. De ce întreabă Dumnezeu pe om “unde ești?”?
   Ier. 31.3 (p. 769)
   Prietene, ascunzătoarea ta chiar în frunzișul care acum este verde, va păli curând. Adăpostul unei vieți comode, imorale sau egoiste, nu este decât frunzișul care se va ofili prea repede. Dumnezeu îți dă un adăpost sigur și rezistent la toate câte lovesc viața ta.

17. Unde este bine să fim?
   Ps. 91.1-16 (p. 607)
   “Unde ești?” Poți să-L întâmpini pe Dumnezeu fără să-ți fie teamă? Este acesta locul în care L-ai întâlnit pe Dumnezeu ieri? Dacă răspunsul tău este da, atunci rămâi mai departe aici. Dacă însă nu acesta este locul în care știi că Dumnezeu vine să se întâlnească cu tine, dacă acest loc nu te satisface, dacă ești într-o căutare sinceră a lui Dumnezeu, ascultă atunci invitația lui Isus: “Veniți la Mine voi toți…” Matei 11.28-30 (p. 935).