13. Odata salvat, totdeauna salvat

Crestinii nu sunt sub lege, ci sub har, iar eu am fost salvat! Cum as putea sa fiu pierdut daca nu tin Sabatul zilei a saptea?

Raspuns:
Una dintre cele mai mari deziluzii moderne este doctrina ca cineva odata ce a trecut de la "osânda" (condamnare) la "neprihanire" (indreptatire), el/ea nu poate niciodata sa mai fie pierdut, n-are importanta cat de mult a cazut in rautate sau pacat. Acest, fel de invatatura a condus pe pastori sa spuna, in diferite grade de intensitate, ca indiferent ce pacat ar face persoana "salvata", fie ca e crima, adulter, minciuna, jocuri de noroc, furt, mânie, calcarea Sabatului sau orice altceva care ar putea fi considerat egoist sau rau, aceste pacate nu pun in pericol salvarea (mantuirea) persoanei. Unii au mers asa de departe spunand ca o persoana "salvata" poate face aceste pacate fara sa se pocaiasca si inca va fi salvata mantuita).

Pretextul este ca, deoarece "carnea este neputincioasa", biruirea pacatului nu este posibila in aceasta viata si Dumnezeu priveste la pacatele celui pacatos altfel daca el este "in Hristos." Cei ce gandesc astfel nu iau in consideratie texte biblice ca acestea: "Acum dar nu este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Iisus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti , ci dupa indemnurile Duhului… Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace." Romani 8:1-6.

Ce deosebire exista intre Protestantii care accepta doctrina "Odata salvat – totdeuna salvat" si catolicii din Evul Mediu care cumparau indulgente pentru iertare, in timp ce continuau in pacatele lor? Scopul principal al intruparii Domnului Iisus a fost aratat de inger cand a spus: "Ea va naste un Fiu si-I vei pune numele Iisus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale." Matei 1:21. Orice text care se pare ca sustine aceasta doctrina eronata, de fapt este contrar contextului. Dar in contrast cu aceste putine texte gresit folosite  este marturia generala a Scripturii, de la Geneza la Apocalips.Ca exemple, citam urmatoarele texte: "Insa daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, daca se ia dupa uraciunile celui rau, s-ar putea sa traiasca el oare? Nu, ci toata neprihanirea lui va fi uitata, pentru ca s-a dat la nelegiuire si la pacat; deaceea va muri in ele." Ezechiel 18:24.
"Dar daca cel rau se intoarce de la rautatea lui si face ce este drept si bine, isi va pastra sufletul viu. Pentru ca isi deschide ochii si se abate de la toate faradelegile pe care le-a savarsit, va trai si nu va muri." Ezechiel 18:27-28.
"Ci ma port aspru cu trupul meu si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat." 1 Corinteni 9:27.
"Veti fi urati de toti din pricina Numelui Meu; dar cine va rabda pana la sfarsit, va fi mantuit." Matei 10:22.
"Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu. Dar cat despre fricosi,  necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatori la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul, care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua." Apocalips 21:7-8.
"Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia,curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, mâniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu." Galateni 5:19-21.
"Si se fac vinovati de faptul ca isi calca credinta dintai. " 1 Timotei 5:12

Aceste texte din Vechiul si Noul Testament arata clar ca un individ odata iertat (indreptatit sau salvat) poate recadea poate aluneca din nou intr-un pacat vechi) si poate fi pierdut. Atat timp cat traim, posedam puterea de alegere. Noul Pamant va fi populat cu oameni care au ales sa fie credinciosi lui Dumnezeu ca fii si fiice plini de iubire si ascultare. Vizionarul Ioan a spus clar: "Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate! Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!" Apocalips 22:14-15. Mai presus de toate, noi trebuie sa ascultam cu atentie la Iisus: "Nu orisicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri." Matei 7:21 Care este voia lui Dumnezeu? Sa lasam sa raspunda Cuvantul lui Dumnezeu cu cuvinte profetice atribuite lui Iisus: "Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! Si Legea Ta este in fundul inimii Mele. Psalmul 40:8.

Iisus a continuat descrierea celor ce sunt mantuiti la sfarsit: "Multi Imi vor zice in ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele tau?" Atunci le voi spune curat: "Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi care lucrati faradelege." Matei 7:22-23. Aceasta este o scena trista: oameni care se numeau pe ei insisi Crestini vor veni la judecata gandind ca ei vor fi salvati, dar Hristos ii indeparteaza. De ce? Deoarece ei n-au facut voia lui Dumnezeu cu Legea lui Dumnezeu scrisa in inimile lor. Iisus nu termina doar cu o istorie trista: "De aceea, pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca. A dat ploaia, au venit sivoaiele, au suflat  vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca. Insa ori si cine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le face, va fi asemanat cu un om nechibzuit, care si-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit sivoaiele, au suflat vanturile si au izbit in casa aceea: ea s-a prabusit si prabusirea i-a fost mare." Matei 7:24-27.

A face voia lui Dumnezeu include mai mult decat a voi sa fii salvat sau sa fi cunoscut drept crestin.  Crestinul intelept, prin harul lui Dumnezeu, face ceea ce-i cere Dumnezeu sa faca. Pazirea poruncilor lui Dumnezeu este  raspunsul plin de iubire al unui crestin multumitor. Crezand adevarul nu este destul – trebuie sa actionam conform credintei noastre. Omul "nechibzuit" probabil stia tot atat de mult ca si cel "cu judecata", dar sfarsitul lor a fost diferit pentru vesnicie. Sa presupunem ca cineva a crezut in botez, dar n-a ales sa fie botezat deoarece gandea ca nu e necesar. El spune simplu ca el "nu este sub lege, ci sub har." Romani 6:14. Va fi scuzata acea persoana de "fapta" botezului pentru ca gandea ca a fost salvata prin har si acum traia "sub har?" Acest text este unul din primele versete biblice folosite sa explice de ce multi crestini nu tin Sabatul zilei a saptea. Cei ce-l folosesc astfel acuza pe pazitorii Sabatului ca fiind sub lege. Regretabil ca textul care urmeaza dupa acesta este trecut cu vederea: "Ce urmeaza de aici? Sa pacatuim pentru ca nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum!" Romani 6:15. Harul minunat al lui Dumnezeu ne salveaza de condamnarea Legii, dar nu din puterea invataturii ei. Legea este "sfanta, dreapta si buna" (Romani 7:12)  si, daca e calcata fie de crestini, fie de pagani, ea condamna inca, pentru ca "pacatul este calcarea legii." 1:Ioan 3:4. (Biblia Ortodoxa, Bucuresti,1968).

Dumnezeu a promis nu numai iertarea pacatului, dar si putere de a-l birui. Acesta este argumentul apostolului Pavel din Romani capitolele 6, 7, 8. Sa presupunem ca un misionar invata pe un pagan primitiv ca nu trebuie sa tina vechiul Sabat evreiesc, deoarece aceia care-l tin sunt sub lege. Misionarul foloseste textul din Romani 6:14 ca dovada. Mai tarziu, misionarul il gaseste pe acest membru al bisericii inchinandu-se la vechii sai idoli. Misionarul ii spune: "Nu trebuie sa te inchini si sa te pleci in fata idolilor, caci aceasta este pacat." "Adevarat?", raspunde bastinasul. "Ieri mi-ai spus ca noi crestinii nu suntem sub lege, ci sub har. Daca nu trebuie sa pazesc porunca a patra, de ce trebuie sa pazesc prima sau a doua porunca? Acestea sunt in aceeasi Lege." Sa presupunem ca pe o strada unde limita de viteza este 30 Km/ora, dvs. conduceti cu 60 Km/ora si un politist va opreste si va spune: "Domnule, sunteti amendat pentru viteza neregulamentara." De ce spune el aceasta? Pentru ca dvs. ati calcat legea, deci sunteti sub lege. Dupa ce ati platit amenda, sunteti un om liber, nu mai sunteti sub lege. Deoarece acum sunteti liber si nu mai sunteti sub lege, oare aceasta va da libertatea sa conduceti cu viteza de 60 Km pe strada cu limita de viteza de  30 Km/ora? Achitarea amenzii pentru ultima calcare a legii va da libertatea sa calcati legea in viitor? Raspunsul este: "Atata timp cat pazesti legea, nu esti sub lege." Ceva este gresit cu integritatea unei persoane daca gandeste ca pazirea legii nu mai e necesara. Astfel de oameni manifesta nesinceritatea lor
si, desigur, vor fi pedepsiti ca atare.

La fel este cu Legea lui Dumnezeu. A fost facuta pentru a fi pazita. Dumnezeu promite suficient "har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie." Evrei 4:16. Noi toti stim ca am calcat aceasta Lege si suntem cu siguranta "sub" Legea aceasta, afara doar daca El ne iarta sau ne ajuta sa n-o mai calcam. Iertare si putere este harul de care toti avem nevoie. Nu-l meritam, este darul lui Dumnezeu. "Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni care au sa fie judecati de o lege a slobozeniei (a libertatii)" Iacov 2:12. Desi crestinii sinceri nu sunt sub condamnarea Legii, ei inca sunt sub jurisdictia Legii. "Ferice de cei ce isi spala hainele (Binecuvantati sunt cei ce pazesc poruncile Lui" – trd. engleza KJV), ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate." Apocalips 22:14.