Scrisă în piatră
Cu secole în urmă, Dumnezeu Şi-a scris Legea în piatră şi aşteaptă de la noi s-o păstrăm chiar şi astăzi. Este categoric adevărat că încălcarea Legii lui Dumnezeu atrage întotdeauna după sine consecinţe negative. Din moment ce delictele copleşeşc oraşele în care locuim, pentru ca să aducem pacea şi liniştea în ele logic că este nevoie să ascultăm de legile ţării. Acelaşi principiu se aplică Legii lui Dumnezeu – cele Zece Porunci – în vieţile noastre. Cele Zece Porunci nu au fost numite “cele zece sugestii”, “cele zece recomandări” sau “cele mai importante zece idei”. Şi pentru că sunt în joc atât de multe lucruri ar trebui să-ţi iei câteva minute şi să te gândeşti serios la responsabilitatea ta.
1. Este adevărat că Însuşi Dumnezeu a scris cele Zece Porunci?
“i-a dat (lui Moise) cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.” Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.” Exodul 31:18; 32:16.
Answer: Da, marele Dumnezeu din ceruri a scris cu degetul Său Cele Zece Porunci pe table de piatră.
2. Care este definiţia păcatului dată de Dumnezeu?
“Păcatul este fărădelege.” 1 Ioan 3:4.
Answer: Păcatul este încălcarea celor Zece Porunci ale lui Dumnezeu. Şi din moment ce legea lui Dumnezeu este desăvârşită (Psalm 19:7), ea dezvăluie orice păcat care ar putea fi săvârşit. Este imposibil să comiţi vreun păcat care să nu fie condamnat de cel puţin una din Cele Zece Porunci. Cele Zece Porunci arată întreaga “datorie a oricărui om.” Eclesiastul 12:13. Toată datoria este descoperită. Nimic nu este omis.
3. De ce ne-a dat Dumnezeu Cele Zece Porunci?
“Ferice de poporul care păzeşte legea!” Proverbele 29:18. “Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.” Proverbele 3:1, 2.
Answer: A. Ca un ghid pentru o viaţă fericită trăită din abundenţă.
Dunmnezeu ne-a creat ca să ne bucurăm de fericire, pace, viaţă lungă, mulţumire, împlinire şi toate celelalte binecuvântări după care tânjeşte sufletul nostru. Legea lui Dumnezeu este harta drumului, drum care ne conduce spre a ajunge la adevărata fericire.
“deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.” Romani 3:20. “Păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: Să nu pofteşti!” Romani 7:7.
Legea lui Dumnezeu este harta drumului spre o viaţă fericită, trăită din abundenţă.
B. Ca să-mi arate diferenţa dintre bine şi rău.
Legea lui Dumnezeu este ca şi o oglindă (Iacov 1:23-25). Îmi arată răul din viaţa mea la fel cum o oglindă îmi arată murdăria de pe faţă. Singura cale posibilă ca un om să afle dacă păcătuieşte, este să-şi verifice cu grijă viaţa în oglinda Legii lui Dumnezeu. Speranţa pentru această generaţie care se scufundă se găseşte în Legea lui Dumnezeu. Ea îţi spune unde este limita peste care să nu treci.
“Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi…ca să fim totdeauna fericiţi …” Deuteronomul 6:24. “Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orânduirile Tale! Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zadarnică.” Psalm 119:117, 118.
C. Ca să mă protejeze de pericole şi tragedii.
Legea lui Dumnezeu este ca o cuşcă mare de la Grădina Zoologică, ce ne protejează de animalele violente, distructive. Ne protejează de impuritate, falsitate, crimă, idolatrie, hoţie şi multe alte rele care ne distrug viaţa, pacea şi fericirea. Orice lege care este bună protejează, iar Legea lui Dumnezeu nu face excepţie.
Notă Specială: Principiile veşnice ale Legii lui Dumnezeu sunt înscrise adânc în natura fiecărei persoane, de către Dumnezeul care ne-a creat. Scrisul poate să fie nedesluşit sau mâzgâlit, dar este încă acolo. Asta înseamnă bine înţeles, că nu putem găsi pacea adevărată decât dacă suntem dispuşi să trăim în armonie cu natura noastră lăuntrică, în care Dumnezeu a înscris aceste principii. Noi am fost creaţi ca să trăim în armonie cu ele. Când alegem să le ignorăm, rezultatul este întotdeauna tensiune, nelinişte şi tragedie–la fel cum, atunci când ignorăm legile circulaţiei dăm de probleme grave.
4. De ce este aşa de importantă Legea lui Dumnezeu pentru mine?
“Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei.” Iacov 2:12.
Answer: Pentru că Cele Zece Porunci sunt standardul după care îi va judeca Dumnezeu pe oameni la judecata din ceruri. Cum evaluezi tu aceasta? Doar este o chestiune de viaţă şi de moarte!
5. Poate fi schimbată sau desfiinţată vreodată legea lui Dumnezeu (Cele Zece Porunci)?
“Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.” Luca 16:17. “Nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele.” Psalm 89:34. “Lucrările mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire.” Psalm 111:7, 8.
Answer: Cu siguranţă că nu! Biblia este foarte clară cu privire la acest punct. Dacă legea ar fi putut fi schimbată, atunci Dumnezeu ar fi schimbat-o imediat atunci când Adam şi Eva au păcătuit, în loc să-L trimită pe Fiul Său ca să moară în locul păcătoşilor, pentru a plăti pedepsa pentru legea încălcată. Acest lucru este însă imposibil, pentru că poruncile nu sunt legi în sensul unor reguli sau regulamente ce au fost legiferate. Ele sunt principiile descoperite ale caracterului sfânt al lui Dumnezeu, care vor fi adevărate atât timp cât va exista Dumnezeu.
Observaţi în tabelul de mai jos că Dumnezeu şi legea Sa au aceleaşi caracteristici. Înţelegi ce înseamnă aceasta? Legea Celor Zece Porunci este caracterul lui Dumnezeu în formă scrisă–scris pentru ca noi să putem înţelege. Este la fel de posibil să schimbi legea lui Dumnezeu, cum este posibil să-L scoţi afară din ceruri pe Dumnezeu şi să-L schimbi. Isus a venit să ne arate cum arată legea (care este modelul pentru o vieţuire dreaptă) trăită în corp omenesc. Caracterul lui Dumnezeu nu poate fi niciodată schimbat. De asemenea, nici legea Sa, pentru că este carcterul lui Dumnezeu în limbaj uman.
DUMNEZEU ESTE
LEGEA ESTE
BUNĂ Luca 18:19 1 Timotei 1:8
SFÂNTĂ Isaia 5:16 Romani 7:12
DESĂVÂRŞITĂ Mat ei 5:48 Psalm 19:7
CURATĂ 1 Ioan 3:2, 3 Psalm 19:8
DREAPTĂ Deuteronomul 32:4 Romani 7:12
ADEVĂRATĂ Ioan 3:33 Psalm 19:9
DUHOVNICEASCĂ 1 Corinteni 10:4 Romani 7:14
NEPRIHĂNITĂ Ieremia 23:6 Psalm 119:172
CREDINCIOASĂ 1 Corinteni 1:9 Psalm 119:86
IUBIRE 1 Ioan 4:8 Romani 13:10
NESCHIMBĂTOARE Iacov 1:17 Matei 5:18
VEŞNICĂ Geneza 21:33 Psalm 111:7, 8
6. A desfiinţat Isus legea cât timp a trăit aici pe pământ?
“Să nu credeţi că am venit să stric Legea … am venit nu să stric, ci să împlinesc. … Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” Matei 5:17, 18.
Answer: Într-adevăr, nu! Domnul Isus a declarat clar că nu a venit să distrugă legea, ci s-o împlinească (sau să o păstreze). În loc să o desfiinţeze, Isus i-a mărit importanţa (Isaia 42:21) aratând-o ca pe un adevărat ghid pentru vieţuire. De exemplu, Domnul Isus a arătat spre porunca “să nu ucizi” condamnând astfel mânia (Matei 5:21, 22) şi ura (1 Ioan 3:15), a identificat dorinţa sexuală ca fiind adulter (Matei 5:27, 28). El a spus, “Daca Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” Ioan 14:15.
7. Vor fi salvaţi oamenii care conştient vor călca chiar şi numai una din poruncile lui Dumnezeu?
“Plata păcatului este moartea.” Romani 6:23. “Dumnezeu va nimici pe toţi păcătoşii.” Isaia 13:9. “Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.” Iacov 2:10.
Answer: Nu, ci ei se vor pierde. Cele Zece Porunci sunt ghidul pe care trebuie să-l folosim pentru a ne găsi calea spre Dumnezeu şi spre o vieţuire dreaptă. Dacă ignor chiar numai una din porunci, neglijez o parte din modelul divin, din planul divin. Dacă se strică numai una din verigile lanţului, întreaga folosinţă a lanţului este anulată. Biblia spune că atunci când călcăm conştient una din porunci, noi păcătuim (Iacov 4:17) pentru că refuzăm voia lui Dumnezeu în dreptul nostru. Numai cei care fac voia lui Dumnezeu pot intra în Împărăţia Cerurilor. Păcătoşii se vor pierde.
8. Poate cineva să fie mântuit prin respectarea legii?
“
Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.” Romani 3:20. “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Efeseni 2:8, 9.
Answer: Nu! Răspunsul este prea simplu ca să nu fie înţeles. Nimeni nu poate fi salvat respectând legea. Mântuirea este numai prin har, un cadou din partea Domnului Isus Hristos, iar noi primim acest dar prin credinţă şi nu prin fapte. Legea este doar o oglindă care ne arată păcatul din vieţile noastre. Curăţirea şi iertarea de păcate vine numai prin Isus Hristos.
9. De ce este atunci legea, absolut esenţială pentru desăvârşirea caracterului de creştin?
“Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” Eclesiastul 12:13. ” deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.” Romani 3:20.
Answer:
Pentru că întregul model, sau “întreaga datorie” pentru vieţuirea creştină se află în legea lui Dumnezeu. La fel ca un băieţel de 6 ani care îşi face propriile lui reguli atunci când se măsoară şi îi spune mamei sale că el are 3 metri înălţime, propriile noastre standarde nu sunt niciodată sigure. Nu pot să ştiu dacă sunt păcătos decât dacă privesc cu atenţie standardul perfect: oglinda legii Sale. Milioane de oameni care au scos demoni, au profetizat şi au făcut multe lucruri minunate în numele lui Isus, se vor pierde (Matei 7:21-23) pentru că ei nu s-au sinchisit să-şi verifice viaţa după modelul legii Sale. Ei sunt de părere că sunt sfinţi şi salvaţi, când de fapt sunt păcătoşi şi pierduţi. “Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.” 1 Ioan 2:3.
10. Ce-l ajută pe un creştin cu adevărat convertit să urmeze calea legii lui Dumnezeu?
“Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor.” Evrei 8:10. “Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” Filipeni 4:13. “Dumnezeu trimiţând pe Însuşi Fiul Său…pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi.” Romani 8:3, 4.
Answer: Hristos nu numai că iartă păcătoşii care se căiesc, dar El şi reface în ei chipul lui Dumnezeu. El îi aduce în armonie cu legea Sa prin puterea prezenţei Sale. Porunca “să nu” devine o promisiune că un adevărat creştin nu va fura, nu va minţi, nu va ucide, etc., pentru că Isus trăieşte înlăuntru şi deţine cârma vieţii. Dumnezeu nu-Şi poate schimba legea, dar a prevăzut o clauză prin Isus, prin care schimbă păcătosul astfel ca el să se poată măsura cu această lege.
Legea este ca o oglindă care ne arată păcatul din vieţile noastre. Când păcătoşii care se căiesc vin la El, Domnul Isus reface în ei chipul lui Dumnezeu, aducându-i în armonie cu legea Sa prin puterea prezenţei Sale.
11. Nu este creştinul care are credinţă şi trăieşte sub har, liber să calce orice poruncă?
“Căci păcatul [călcarea legii lui Dumnezeu] nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim [să călcăm legea] pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.” Romani 6:14, 15. “Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.” Romani 3:31.
Answer: Nu! Scriptura ne învaţă chiar opusul. Harul este ca iertarea oferită de către guvernator prizonierului. Îl iartă, dar nu-i dă libertatea să calce nici măcar o singură lege din regulament. Persoanele iertate, ce trăiesc sub har au o dublă obligaţie de a asculta de lege. O persoană care refuză să păzească legea spunând că este sub har, greşeşte. Ea se află de fapt în disgraţie.
12. Sunt Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu reafirmate în Noul Testament?
Answer: Da, de fapt sunt reafirmate atât de clar. Studiază cu atenţie următoarele versete.
LEGEA LUI DUMNEZEU ÎN NOUL TESTAMENT LEGEA LUI DUMNEZEU ÎN VECHIUL TESTAMENT
1. “Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Matei 4:10. 1. “Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” Exodul 20:3.
2. “Copilaşilor, păziţi-vă de idoli.” 1 Ioan 5:21. “Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.” Fapte 17:29. 2. “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” Exod 20:4-6.
3. “ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.” 1 Timotei 6:1. 3. “Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.” Exod 20:7.
4. “Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” “Rămâne dar o odihnă [ca cea de Sabat] pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.” Evrei 4:4, 9, 10. 4. “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tãu, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” Exod 20:8-11.
5. “să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” Matei 19:19. 5. “Cinsteşte pe tatăl tãu şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Exod 20:12.
6. “Să nu ucizi.” Romani 13:9. 6. “Să nu ucizi.” Exod 20:13.
7. “Să nu preacurveşti.” Matei 19:18. 7. “Să nu preacurveşti.” Exodul 20:14.
8. “Să nu furi.” Romani 13:9. 8. “Să nu furi.” Exod 20:15.
9. “Să nu faci nici o mărturisire mincinoasă.” Romani 13:9. 9. “Sã nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.” Exod 20:16.
10. “Să nu pofteşti.” Romani 7:7. 10. “Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.” Exod 20:17.
13. Sunt legea lui Dumnezeu şi legea lui Moise una şi aceeaşi lege?
Answer: Nu, nu sunt la fel. Studiaţi cu atenţie următoarele note şi comparaţii.
Notă: Legea lui Moise a fost legea ceremonială, temporară a Vechiului Testament. Erau legi referitoare la preoţie, jertfe, darurile de mâncare şi de băutură, etc., toate acestea prefigurau crucea. Această lege a fost adăugată “până când avea să vină Sămânţa,” şi această Sămânţă era Hristos (Galateni 3:16, 19). Ritualurile şi ceremoniile legii lui Moise arătau spre sacrificiul lui Hristos. Când Domnul Hristos a murit, această lege nu îşi mai avea rostul, dar legea Celor Zece Porunci (Legea lui Dumnezeu) “sunt întărite pentru veşnicie.” Psalmi 111:8. Că este vorba despre două legi ne arată foarte clar Daniel 9:10, 11.
Notă specială: Vă rog să notaţi faptul că legea exista de cel puţin tot atât timp de cât exista păcatul. Biblia spune, “unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege[sau păcat].” Romani 4:15. Deci legea lui Dumnezeu a existat de la început. Oamenii au călcat această lege (au păcătuit–1 Ioan 3:4). Din cauza păcatului (încălcării legii lui Dumnezeu), s-a dat legea lui Moise (dată sau “adăugată”–Galateni 3:16, 19) până avea să vină Hristos ca să moară. Este vorba deci, despre două legi: legea lui Dumnezeu şi legea lui Moise.
LEGEA LUI MOISE
LEGEA LUI DUMNEZEU
Numită “legea lui Moise” (Luca 2:22). Numită “legea Domnului” (Isaia 5:24).
Numită “legea poruncilor, în orânduirile ei” (Efeseni 2:15). Numită “Legea împărătească” (Iacov 2:8).
Scrisă de Moise într-o carte (2 Cronici 35:12). Scrisă de Dumnezeu pe piatră (Exodul 31:18; 32:16).
Aşezată lângă chivot (Deuteronomul 31:26). Aşezată în chivot (Exodul 40:20).
S-a sfârşit la cruce (Efeseni 2:15). Va exista întotdeauna (Luca 16:17).
Adăugată din pricina păcatului (Galateni 3:19). Arată păcatul (Romani 7:7; 3:20).
Ne era potrivnică (Coloseni 2:14). Nu este grea (1 Ioan 5:3).
Nu judecă pe nimeni )Coloseni 2:14-16). Îi judecă pe toţi oamenii (Iacov 2:10-12).
Pământească (Evrei 7:16). Duhovnicească (Romani 7:14).
N-a făcut nimic desăvârşit (Evrei 7:19). Desâvărşită (Psalmi 19:7).
14. Ce simte cel rău vizavi de cei care îşi trăiesc viaţa în conformitate cu Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu?
“Şi balaurul [diavolul], mâniat pe femeie [biserica], s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu.” Apocalipsa 12:17. “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu.” Apocalipsa 14:12.
Answer: Vrăjmaşul îi urăşte pe oamenii care păzesc Legea lui Dumnezeu, pentru că această lege este modelul unei convieţuiri drepte. Dacă te vei hotărî să urmezi modelul de vieţuire schiţat în Legea lui Dumnezeu, vei simţi cum mânia celui rău se va revărsa asupra ta, dintr-o dată şi cu toată furia. Nu este surprinzător că cel rău îi urăşte şi li se împotriveşte cu înverşunare tuturor celor ce respectă legea lui Dumnezeu. Este şocant şi uluitor 
să-i auzi pe conducătorii religioşi negând cererile obligatorii ale Celor Zece Porunci când, în acelaşi timp respectă tradiţiile omeneşti. Nu-i de mirare că Isus a spus, “Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?” “Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” Matei 15:3, 9. Şi David a spus, “Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.” Psalmi 119:126. Creştinii trebuie să se trezească şi să restaureze legea lui Dumnezeu la poziţia ei de drept. Este o nebunie din partea acestei generaţii nedisciplinate să presupună că pot încălca legile unui Dumnezeu viu fără să sufere consecinţele.
