Rezultatele căutării după: on

Plimbându-mă încet pe stradă m-am hotărât să îmi iau timp şi să mă uit la feţele oamenilor. Am analizat multe fizionomii, am văzut multe trăiri, împliniri, tristeţi…si am realizat ceva…. Printre toate acestea, cu durere, mi-am dat seama că noi nu mai avem timp să zâmbim! Oare de ce?! Ne costă asta? Nu… nu ne costă, dar suntem atât de preocupaţi şi cufundaţi în această lume încât uităm esenţa vieţii – uităm să fim fericiţi şi să îi facem pe cei din jurul nostru fericiţi! Atunci când ai ocazia de … [Citeşte mai departe...]

Citeam zilele acestea un pasaj interesant, care pe lângă faptul că mi-a stârnit râsul , m-a pus și puțin pe gânduri. Și probabil, după ce îl vei citi și tu, vei simți că o scurtă introspecție, e bine venită. Vreau să fii soția mea. Dar pentru asta sunt unele condiții : Eu îmi iubesc mama mai mult decât pe tine. Asta o poți înțelege, dacă te gândești că o cunosc mai demult decât te cunosc pe tine. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

Încă îmi amintesc ce am simţit când mi-am văzut primul articol publicat. Nu era textul cel mai bun, dar eram cea mai fericită persoană. În ciuda faptului că îmi greşiseră numele (nici măcar nu era pe prima pagină), momentul cumpărării ziarului şi a deschiderii lui a fost magic. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

Anul 2011 ne oferă şi de această dată o vară toridă. Încă suntem tineri şi în ciuda căldurii de afară nu uităm să ne bucurăm de tinereţea noastră. Unii doar puştani cu mari vise, o parte adolescenţi cu vise aproape atinse iar ultimii dintre noi suntem cei trecuţi puţin peste 25 de ani, hmm…spuneţi-ne cum vreţi voi, tot în categoria tinerilor ne aflăm deocamdată. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

Mi-ai spus că încerci să te cunoşti mai bine şi ţi se pare destul de greu. Te intrigă faptul că unii băieţi, care respectă sexul frumos, spun: O fată nu ar trebui atinsă!, în timp ce alţii adaugă: …nici cu o floare! – alţii, adică cei care vor să arate că lor nu le pasă de fete şi de dorinţele lor. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

În sfârșit, îi convinsesem. Atât tata cât mai ales mama erau siguri că feciorul lor de 10 ani are nevoie de un animal de casă. „O să am eu grijă de el, va fi responsabilitatea mea. Hamsterii mănâncă vegetarian, deci ce ne rămâne nouă îi dăm și lui” vorbeam eu de „el” ca și când ar fi fost deja printre noi. El însă își ducea traiul pe o masă din piață. Adesea treceam pe-acolo să-l văd. Apoi veneam cu explicații pentru părinți: „Hamsterul e un animal rozător, e mic și foarte jucăuș”. › citește în … [Citeşte mai departe...]