Ţineţi-vă bine! Acum, veţi explora cea mai lungă profeţie de timp din Biblie – o profeţie care a prezis cu exactitate prima venire a Domnului Isus şi timpul morţii Sale. În ghidul de studiu 16 “Solii îngereşti din spaţiul extraterestru” aţi aflat că Dumnezeu are o solie extrem de importantă pe care trebuie s-o audă lumea chiar înainte de revenirea lui Hristos! Primul punct le porunceşte oamenilor să I se închine lui Dumnezeu şi să-I aducă slavă, deoarece a sosit ceasul judecăţii Lui (Apocalipsa 14:7). În Daniel 8 şi 9, Dumnezeu ne descoperă data începerii judecăţii Lui finale, precum şi texte profetice care dovedesc cu putere că Domnul Hristos este Mesia. Astfel, nu există nici o profeţie mai puternică în toată Scriptura – cu toate acestea puţini oameni sunt conştienţi de ea, iar alţii o interpretează complet greşit! Vă rugăm să citiţi capitolele 8 şi 9 din Daniel înainte de a începe ghidul de studiu şi să vă rugaţi ca Duhul Sfânt să vă călăuzească în înţelegerea acestei lecţii senzaţionale.

1. În viziune, Daniel a văzut un berbec cu două coarne care împungea spre apus, nord (miazănoapte) şi sud (miazăzi) şi cucerea orice fiară pe care o întâlnea (Daniel 8:3, 4). Ce simbolizează acel berbec?

“Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor.” Daniel 8:20.

Answer: Berbecul simbolizează împărăţia mondială a Medo-Persiei, care a mai fost reprezentată şi prin ursul din Daniel 7:5. Profeţiile din cărţile biblice Daniel şi Apocalipsa urmează principiul de a “se repeta şi de a se extinde”, care înseamnă că ele repetă profeţii aceperite în capitolele de mai înainte ale cărţii şi le dezvoltă. Această abordare le aduce claritate şi siguranţă profeţiilor biblice.

2. Ce alt animal a continuat Daniel să vadă?

“Ţapul însă este împărăţia Greciei şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt, sunt patru împărăţii, care se vor ridica din neamul acesta,dar care nu vor avea atâta putere.” Daniel 8:21, 22.

Answer: În viziunea lui Daniel, a urmat un ţap cu un corn mare între ochi, care a apărut deodată, mergând cu o mare iuţeală. El l-a atacat şi l-a doborât pe ţap. Apoi, cornul cel mare s-a frânt şi în locul lui au ieşit patru coarne. Ţapul cel dur simbolizează cea de-a treia împărăţie mondială, cea a Greciei, iar cornul cel uriaş îl simbolizează pe Alexandru cel Mare. Cele patru coarne care au luat locul cornului celui mare reprezintă cele patru împărăţii în care s-a împărţit imperiul lui Alexandru. În Daniel 7:6, aceste patru împărăţii sunt reprezentate de cele patru capete ale pardosului, care simbolizează tot Grecia. Aceste simboluri sunt atât de potrivite încât ne este uşor să le identificăm în istorie.

3. Conform cu Daniel 8:8, 9, a urmat ridicarea unui corn mic. Ce reprezintă cornul cel mic?

Answer: Cornul cel mic reprezintă Roma. Unii au sugerat că cornul cel mic l-ar reprezenta pe Antiohus Epiphanes, un rege seleucid, care a condus Palestina în secolul al II-lea în.Hr. şi care a pus capăt slujbelor de închinare iudaică. Alţii, incluzându-i pe majoritatea conducătorilor reformaţiunii, au fost de părere că prin cornul cel mic se vizează Roma atât păgână cât şi papală. Să examinăm dovezile biblice clare în sprijinul acestei afirmaţii:

A. În armonie cu regula profetică de a “repeta şi extinde”, probabil că Roma este puterea reprezentată aici deoarece atât capitolele 2 cât şi 7 din Daniel vizează Roma ca împărăţia care îi urmează Greciei. Daniel 7:24-27 mai stabileşte adevărul că Roma în forma ei papală va fi succedată de către împărăţia lui Hristos. Cornul cel mic din Daniel capitolul 8 se potriveşte perfect: urmează Greciei şi este în cele din urmă distrusă supranatural sau “fără ajutorul vreunei mâini omeneşti” la cea de-a doua venire a Domnului Isus. (Compară Daniel 8:25 cu Daniel 2:34).

B. Daniel capitolul 8 declară că medo-persanii vor ajunge “puternici” (versetul 4). grecii “foarte puternici” (versetul 8), iar puterea cornului celui mic va ajunge “nespus de mare” (versetul 9). Istoria este clară în ceea ce priveşte faptul că nici o altă putere care i-a urmat Greciei nu “s-a mărit nespus de mult” în afară de Roma.

C. Roma şi-a extins puterea către miazăzi (Egipt), către răsărit (Macedonia) şi către “ţara cea minunată” (Palestina) exact cum prezisese proorocia (versetul 9). Nici o altă mare putere nu se potriveşte acestui punct în afara Romei.

D. Doar Roma s-a ridicat împotriva Domnului Isus “căpeteniei oştirii” (versetul 11) şi împotriva “Domnului domnilor” (versetul 25). Roma păgână L-a răstignit şi totodată a distrus şi templul iudaic. Roma papală “i-a smuls” jertfa (versetul 11) şi “a călcat în picioare” sfântul locaş (versetul 13) înlocuind slujba esenţială a Domnului Isus, Marele nostru Preot din ceruri, cu o preoţie pământească ce pretinde că ar ierta păcatele. Nimeni în afara lui Dumnezeu nu poate să ierte păcatele (Luca 5:21). Iar Domnul Isus este singurul nostru Preot şi Mijlocitor (1 Timotei 2:5).

4. Daniel capitolul 8 ne face cunoscut că puterea acestui corn mic îi va nimici şi ea pe mulţi din poporul lui Dumnezeu (versetele 10, 24, 25) şi va arunca adevărul la pământ (versetul 12). Când un sfânt a întrebat cât timp va mai fi călcat în picioare poporul lui Dumnezeu şi sanctuarul din ceruri, care a fost răspunsul cerului?

“Şi el mi-a zis: ‘Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul locaş va fi curăţit!'” Daniel 8:14.

Answer: Răspunsul cerului a fost că sanctuarul din ceruri va fi curăţit după 2300 de zile profetice sau 2300 de ani literali. (Ghidul de studiu 15 ne oferă o explicaţie completă a principiului profetic “o zi pentru un an” care se găseşte în Ezechiel 4:6 şi Numeri 14:34). Am aflat deja că actul curăţirii sanctuarului pământesc avea loc în ziua ispăşirii din Israelul din vechime.

În acea zi, copiii lui Dumnezeu se identificau clar ca fiind ai Săi, şi li se îndepărta raportul păcatelor lor. Cei răi care se agăţau de păcat erau izgoniţi pentru totdeauna din Israel. Astfel tabăra era curăţită de păcat.

Cerul îl asigura aici pe Daniel că păcatul şi puterea cornului celui mic nu vor continua să propăşească, să stăpânească lumea şi să-i asuprească pe copiii lui Dumnezeu la nesfârşit. În schimb, peste 2300 de ani, Dumnezeu urma să intervină printr-o zi a ispăşirii din ceruri sau o zi a judecăţii, în care păcatul şi păcătoşii urmau să fie identificaţi şi mai târziu îndepărtaţi pentru totdeauna din univers. Astfel, universul urma să fie curăţit de păcat. Nedreptatea făcută împotriva copiilor lui Dumnezeu urma să fie răsplătită în cele din urmă, iar pacea şi armonia din Eden urmau să umple din nou universul.

5. Care anume lucru urgent l-a accentuat în repetate rânduri îngerul Gabriel?

“Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!” “Îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei.” “Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremi îndepărtate.” Daniel 8:17, 19, 26, sublinierile sunt adăugate.

Answer:
În repetate rânduri, Gabriel a afirmat că viziunea celor 2300 de zile implica evenimente de la timpul sfârşitului, care a început în 1798, aşa cum am aflat în Ghidul de studiu 15. Îngerul a vrut ca să înţelegem că profeţia celor 2300 de zile reprezintă o solie care ni se aplică mai ales nouă, celor care trăim în timpul sfârşitului istoriei acestui pământ. Ea are un înţeles deosebit pentru aceste zile.

Introducere în capitolul 9 din cartea lui Daniel
După viziunea pe care a avut-o Daniel în capitolul 8, îngerul Gabriel a venit la el şi a început să-i explice viziunea. Când Gabriel a ajuns la punctul celor 2300 de zile, Daniel a leşinat şi a fost bolnav pentru un timp. Pe urmă şi-a refăcut puterile şi a reluat treburile împărăţiei, dar a fost foarte preocupat de partea neexplicată a viziunii–cele 2300 de zile. Daniel s-a rugat fierbinte pentru poporul său, evreii ce se aflau în robie în Medo-Persia. El şi-a mărturisit păcatele şi s-a rugat lui Dumnezeu să-i ierte. Daniel capitolul 9 începe cu rugăciunea fierbinte a profetului de mărturisire a păcatelor şi de apel la adresa lui Dumnezeu.

Luaţi-vă acum timp, vă rugăm, ca să citiţi Daniel capitolul 9 înainte de a continua acest ghid de studiu.

6. În timp ce Daniel se ruga, cine l-a atins deodată şi cu ce solie (Daniel 9:21-23)?

Answer: Îngerul Gabriel l-a atins şi i-a spus că venise să-i explice restul vedeniei descrise în Daniel capitolul 8 (compară Daniel 8:26 cu Daniel 9:23).

7. Câte din cele 2300 de zile urmau să fie hotărâte (sau tăiate) pentru poporul lui Daniel, evreii şi pentru capitala lor, Ierusalimul (Daniel 9:24)?

Answer: Şaptezeci de săptămâni urmau să fie “hotărâte” sau tăiate pentru evrei. Cele şaptezeci de săptămâni profetice sunt egale cu 490 de ani literali (70 x 7 = 490). Poporul lui Dumnezeu urma în curând să se întoarcă din robia din Medo-Persia, iar Dumnezeu urma să taie 490 de ani din cei 2300 de ani şi să le ofere o altă ocazie copiilor Săi aleşi ca să se pocăiască şi să-I slujească.

8. Care eveniment şi dată urmau să marcheze punctul de început pentru profeţiile celor 2300 de zile şi 490 de ani (Daniel 9:25)?

Answer: Evenimentul de început a fost un decret al împăratului persan Artaxerxes, care le dădea voie copiilor lui Dumnezeu (care erau robi în Medo-Persia) să se întoarcă la Ierusalim şi să rezidească cetatea. Decretul, care se găseşte în Ezra capitolul 7, a fost emis în anul 457 în.Hr.–în al şaptelea an al împăratului (versetul 7)–şi a fost pus în aplicare toamna. Artaxerxes şi-a început domnia în 464 în.Hr.

9. Îngerul a spus că cele 69 de săptămâni profetice sau 483 de ani literali (69 x 7 = 483), adăugate la data de 457 în.Hr., vor ajunge la Mesia (Daniel 9:25). A fost chiar aşa?

Answer:
Da, exact aşa! Calculele matematice ne arată că dacă mergem înainte cu 483 de ani întregi din toamna anului 457 în.Hr., ajungem la toamna din anul 27 d.Hr. Cuvântul “Mesia” înseamnă “Unsul” (Ioan 1:41). Domnul Isus a fost uns cu Duhul Sfânt (Fapte 10:38) la botezul Lui (Luca 3:2, 22). Ungerea Lui a avut loc în al 15-lea an al domniei lui Tiberiu Cezar (Luca 3:1), care era în anul 27 d.Hr. Şi să te gândeşti că prezicerea s-a făcut cu 500 de ani mai înainte!

Apoi Domnul Isus a început să predice “s-a împlinit vremea” (referindu-se la cei 483 de ani care trebuiau să ajungă până la Mesia). Astfel El a confirmat în auzul tuturor profeţia (Marcu 1:14, 15; Galateni 4:4). Aşa că Domnul Isus Şi-a început de fapt lucrarea, referindu-Se clar la profeţia celor 2300 de zile, accentuându-i importanţa şi exactitatea. Aceasta reprezintă o
dovadă înfricoşătoare şi palpitantă că:

A. Biblia este inspirată.
B. Isus este Mesia.
C. Toate celelalte date din profeţia celor 2300 de zile/490 de ani sunt exacte. Ce temelie statornică avem pe care să clădim!

10. Am vorbit despre cei 483 de ani din profeţia de 490 de ani. Ne-a mai rămas o săptămână profetică sau şapte ani literali (Daniel 9:26, 27). Ce s-a mai întâmplat după aceasta şi când s-a întâmplat?

Answer: Domnul Isus a fost “stârpit” sau răstignit “la jumătatea săptămânii,” ceea ce înseamnă la trei ani şi jumătate după ungerea Sa–sau în primăvara anului 31 d.Hr. Urmăriţi cum se descoperă evanghelia în versetul 26: “După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic.” (Traducerea King James redă “va fi stârpit, dar nu pentru El”).

Lăudat fie Dumnezeu că, atunci când Domnul Isus a fost stârpit, n-a fost pentru El. El care “n-a făcut păcat” (1 Petru 2:22) a fost răstignit pentru păcatele noastre (1 Corinteni 15:3; Isaia 53:5). Viaţa nepreţuită a Domnului Isus s-a dat ca jertfă de bună voie şi cu iubire ca să ne salveze din păcat. Aleluia, ce Mântuitor avem! Jertfa de ispăşire a Domnului Isus se află chiar în inima capitolelor 8 şi 9 din Daniel.

11. Întrucât a murit după trei ani şi jumătate, cum putea Domnul Isus să “facă un legământ trainic cu mulţi” pentru ultimii şapte ani, aşa cum ne arată profeţia din Daniel 9:27?

Answer: Legământul reprezintă acordul Său binecuvântat de a-i salva pe oameni din păcatele lor (Evrei 10:16, 17). După ce s-a încheiat lucrarea Lui de trei ani şi jumătate, Domnul Isus a făcut legământ prin ucenicii Săi (Evrei 2:3). El i-a trimis mai întâi la naţiunea iudaică (Matei 10:5, 6), deoarece poporul Său ales mai avea încă trei ani şi jumătate din perioada de har de 490 de ani ca să se pocăiască.

12. Când s-a încheiat perioada de 490 de ani de îndurare pentru naţiunea iudaică în toamna anului 34 d.Hr., ce au făcut ucenicii?

Answer: Ei au început să le vestească evanghelia celorlalţi oameni şi neamuri din lume (Fapte 13:46). Ştefan, un diacon neprihănit, a fost omorât cu pietre în public în anul 34 d.Hr. De la acea dată înainte evreii, deoarece L-au respins pe Domnul Isus şi planul lui Dumnezeu, au încetat să mai fie poporul ales al lui Dumnezeu. În locul lor, acum Dumnezeu îi socoteşte pe oamenii din toate naţionalităţile, care Îl acceptă şi Îl slujesc pe El drept evrei după spirit. Ei au devenit poporul Său ales–“moştenitori după făgăduinţă.” Desigur că termenul de “evrei după spirit” îi include şi pe evreii care individual Îl acceptă pe Domnul Isus şi Îl slujesc (Galateni 3:27-29; Romani 2:28, 29).

13. După anul 34 d.Hr., câţi ani au mai rămas din profeţia celor 2300 de ani? Care este data de sfârşit a profeţiei? Ce a spus îngerul că se va întâmpla la acea dată (Daniel 8:14)?

Answer: Mai rămâneau 1810 ani (2300 minus 490 = 1810). Data de sfârşit a profeţiei este anul 1844 (34 d.Hr. + 1810 = 1844). Îngerul a zis că sanctuarul va fi curăţit sau că va începe judecata de cercetare. (Sactuarul pământesc a fost nimicit în anul 70 d.Hr.)

Am învăţat în Ghidul pentru studiul 17 că ziua de ispăşire din ceruri sau judecata a fost amânată pentru timpul sfârşitului. Ei bine, acum ştim că data de început este anul 1844. Dumnezeu a fixat această dată. Este tot atât de sigură ca şi data anului 27 d.Hr. când Domnul Isus S-a prezentat drept Mesia. Copiii lui Dumnezeu din timpul sfârşitului trebuie s-o vestească (Apocalipsa 14:6, 7). Vă veţi declara foarte mulţumit să aflaţi amănuntele judecăţii din Ghidul pentru studiul 19. În zilele lui Noe, Dumnezeu a declarat că judecata prin potop urma să aibă loc peste 120 de ani (Geneza 6:13)–şi aşa s-a şi întâmplat. În zilele lui Daniel, Dumnezeu a declarat că judecata pentru timpul sfârşitului va începe peste 2300 de ani (Daniel 8:14)–şi aşa s-a şi întâmplat. Judecata ţinută de Dumnezeu pentru timpul sfârşitului se află în sesiune din 1844.

Sensul ispăşirii
Cuvântul englezesc pentru “ispăşire” este “atonement” care la început a însemnat “at-one-ment” adică, o stare de a fi “una” “în acord”. Denotă armonie într-o relaţie. Această armonie desăvârşită a existat la început în tot universul. Dar apoi, Lucifer, un înger sclipitor din ceruri (aşa cum am învăţat în Ghidul pentru studiul 2), a pus la îndoială principiile guvernării lui Dumnezeu. O treime din îngerii cerului s-au alăturat răzvrătirii lui Lucifer (Apocalipsa 12:3, 4, 7-9).

Această răzvrătire împotriva lui Dumnezeu şi a principiilor Lui de iubire se cheamă păcat în Biblie (Isaia 53:6; 1 Ioan 3:4). Ea aduce cu sine durere, nedumerire, haos, tragedie, dezamăgire, regret, trădare şi rele de tot felul. Cel mai rău dintre toate este că plata lui este moartea (Romani 6:23)–din care nu există nici o înviere–în iazul cu foc (Apocalipsa 21:8). Păcatul se răspândeşte mai repede decât cel mai de moarte fel de cancer. El a pus în pericol însuşi universul.

Aşa că Dumnezeu l-a azvârlit pe Lucifer şi pe îngerii lui afară din ceruri (Apocalipsa 12:7-9), iar Lucifer a primit un nume nou–“Satana”, care înseamnă “împotrivitorul”. Îngerii lui căzuţi se cheamă acum demoni. Satana i-a ispitit pe Adam şi pe Eva şi astfel păcatul a venit asupra tuturor oamenilor. Ce tragedie teribilă! A început astfel conflictul devastator dintre bine şi rău şi se părea că răul câştigă biruinţa. Situaţia părea disperată.

Satana reprezintă cauza tuturor păcatelor.
Dar nu! Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu–şi El Însuşi Dumnezeu–care era mai mult decât egal cu toţi oamenii care urmau să trăiască vreodată pe acest pământ, a consimţit să-Şi dea viaţa ca să plătească vina de moarte pentru fiecare păcătos (1 Corinteni 5:7). Primind jertfa Lui, păcătoşii erau astfel eliberaţi de vina de păcat (Romani 3:25). Acest plan binecuvântat includea şi faptul ca Domnul Isus să intre în viaţa cuiva atunci când este invitat (Apocalipsa 3:20) şi să-l schimbe într-o făptură nouă (2 Corinteni 5:17). Acest plan oferea putere din partea Domnului Isus ca orice om cu adevărat convertit să i se împotrivească lui Satana şi să refacă în el chipul lui Dumnezeu, după care a fost creat (Geneza 1:26, 27; Romani 8:29).

Această ofertă binecuvântată de ispăşire include un plan de izolare şi nimicire a păcatului–incluzându-l pe Satana şi pe îngerii săi căzuţi şi pe toţi aceia care li se alătură în răzvrătire (Matei 25:41; Apocalipsa 21:8). Mai mult, cunoştinţa deplină cu privire la Domnul Isus şi la cârmuirea Lui iubitoare şi despre Satana şi dictatura lui diabolică îi va fi dusă oricăui om de pe faţa pământului pentru ca toţi să poată să ia o hotărâre în cunoştinţă de cauză dacă Îl vor urma pe Domnul Isus sau pe Satana (Matei 24:14; Apocalipsa 14:6, 7).

Cazul fiecărui om va fi cercetat în curtea cerului (Romani 14:10-12), iar Dumnezeu va respecta alegerea fiecărui om de a-L sluji fie pe Domnul Hristos, fie pe Satana (Apocalipsa 22:11, 12). În cele din urmă, după ştergerea păcatului de pe faţa pământului, Dumnezeu va crea un cer nou şi un pământ nou, după planul Său (2 Petru 3:13; Isaia 65:17), unde păcatul nu se va mai ridica niciodată (Naum 1:9) şi le va da copiilor Săi ca să fie căminul lor de-a lungul veşniciei (Apocalipsa 21:1-5). Atunci Tatăl şi Fiul vor locui împreună cu poporul Lor într-o bucurie desăvârşită şi într-o armonie deplină pentru totdeauna.

Toate acestea se includ în “ispăşire” sau “refacerea unirii cu Dumnezeu”. Dumnezeu ne-a făcut cunoscute toate acestea în Cuvântul Său şi le-a demonstrat prin slujbele de la sanctuarul din Vechiul Testament, mai ales prin ziua ispăşirii. Domnul Isus reprezintă cheia ispăşirii. Jertfa Lui plină de iubire de pe Golgota pentru noi face ca să fie cu putinţă aceasta. Se poate să scăpăm de păcat în viaţa noastră şi în univers doar prin El (Fapte 4:12). Nu este de mirare că ultima întreită solie a cerului către lume ne cheamă pe toţi să ne închinăm Lui (Apocalipsa 14:6, 7).

14. De ce unii interpreţi ai Bibliei preferă să omită ultima săptămână (sau cei şapte ani) din cei 490 de ani puşi deoparte pentru naţiunea iudaică şi să-i aplice lucrării Antihristului de la sfârşitul istoriei lumii?

Answer: Această întrebare este bună–“De ce ar îndepărta cineva ultimii şapte ani din cei 490 de ani puşi deoparte pentru naţiunea iudaică şi i-ar aşeza la sfârşitul istoriei lumii?”

Să revedem faptele:

A. Nu există nici o garanţie şi nici o dovadă de orice fel ca să introducem un gol oriunde ar fi între oricare dintre anii profeţiei de 490 de ani. Este continuă, aşa cum au fost cei 70 de ani de exil pentru poporul lui Dumnezeu, menţionaţi în Daniel 9:2.

B. Niciodată în Scriptură un număr anume de unităţi de timp (zile, săptămâni, luni, ani) cuprinzând o întindere de timp nu înseamnă altceva decât nişte unităşi de timp continue sau consecutive. Povara dovezii se află peste aceia care pretind că orice parte din orice profeţie de timp trebuie detaşată şi socotită mai târziu.

C. Anul 27 d.Hr. (anul botezului Domnului Isus) a reprezentat data de început pentru ultimii şapte ani ai profeţiei, pe care Domnul Isus a accentuat-o începând să vestească imediat: “S-a împlinit vremea!” Marcu 1:15.

D. În clipa morţii Sale pe cruce în primăvara anului 31 d.Hr., Domnul Isus a strigat: “S-a sfârşit!” Mântuitorul Se referă clar aici la prezicerile făcute în Daniel capitolul 9, cu privire la moartea Sa, cum ar fi:
1. “Mesia” va fi “stârpit” sau răstignit (versetul 26).
2. El va “face să înceteze jertfa şi darul de mâncare” murind pentru toţi ca adevăratul Miel al lui Dumnezeu (versetul 27; 1 Corinteni 5:7; 15:3).
3. El va face “ispăşirea nelegiuirii” (versetul 24).

Nu există nici o dovadă biblică şi nici o autoritate biblică pentru a scoate ultima săptămână sau cei şapte ani, din cei 490 de ani puşi deoparte pentru naţiunea iudaică şi a-i aplica lucrării lui Antihrist de la sfârşitul istoriei lumii. Mai mult, dezlipind ultimii şapte ani din profeţia celor 490 de ani deformează atât de mult adevăratul înţeles al multor profeţii din cartea lui Daniel şi Apocalipsa încât oamenii nu le mai pot înţelege corect. Iată de ce Dumnezeu osândeşte o interpretare particulară a unei profeţii, cum ar fi teoria acestor şapte ani de spaţiu gol. Astfel de interpretări îi vor duce întotdeauna pe oameni în rătăcire.

15. Am primit jertfa ispăşitoare a Domnului Hristos în dreptul meu şi L-am invitat să mă curăţească de păcat şi să mă transforme într-o făptură nouă.