Rezultatele căutării după: al

Stăteam afară şi citeam. Ajunsesem la cartea Isaia şi citeam proorociile cu privire la necazul ce avea să vină asupra fiecărui popor şi a modului în care Dumnezeu îşi va revărsa mânia în ziua judecăţii peste aceia care nu au vrut să asculte de El. Vremea era plăcută, nu era foarte cald, lucru destul de bun având în vedere zilele toride ce fuseseră până atunci. Soarele îşi făcuse şi el apariţia, iar vântul adia uşor. După un timp, observ că soarele dispare treptat, lăsând vântul să îşi facă … [Citeşte mai departe...]

Corpul uman vorbeşte, şi uneori spune mai mult decât gura. Unele gesturi sunt înnăscute, altele se învaţă. Până la 93% din mesajul pe care îl comunici este transmis prin elemente nonverbale. În medie, o persoană foloseşte 150-200 de gesturi nonverbale tipice în timp ce comunică. Gestul de comunicare îşi capătă sensul în cadrul situaţiei. Gestul social devine un simbol semnificativ, atunci când are acelaşi efect asupra individului care-l produce, ca asupra celui căruia îi este adresat.          › … [Citeşte mai departe...]

Aştept nerăbdătoare să ajung la Arad. Trenul ce în urmă cu 9 ore plecase din Bucureşti vuieşte cu mare viteză spre destinaţie. În compartiment rămân singură şi mă simt în sfârşit în largul meu, departe de ochii curioşi care mă analizau din cap până în picioare. Mă ridic şi privesc pe geam. În jur numai munţi, dealuri şi un soare strălucitor care nu oboseşte zâmbind. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

Uneori comportamentul oamenilor din jur pare de neînțeles. O tânără petrece ore nesfârșite la birou, murind de epuizare. Un tată își părăsește familia pentru o aventură. Un bolnav de plămâni continuă să fumeze, în ciuda sfaturilor medicului. Desigur, putem să îi judecăm pe toți aceștia, să îi numim „oameni slabi” și să ne spunem, mulțumiți: „Eu nu sunt așa!”. Totuși, la baza fiecărui comportament se află un motiv și este mult mai constructiv să încercăm să înțelegem decât să condamnăm. › citește … [Citeşte mai departe...]

Plimbându-mă încet pe stradă m-am hotărât să îmi iau timp şi să mă uit la feţele oamenilor. Am analizat multe fizionomii, am văzut multe trăiri, împliniri, tristeţi…si am realizat ceva…. Printre toate acestea, cu durere, mi-am dat seama că noi nu mai avem timp să zâmbim! Oare de ce?! Ne costă asta? Nu… nu ne costă, dar suntem atât de preocupaţi şi cufundaţi în această lume încât uităm esenţa vieţii – uităm să fim fericiţi şi să îi facem pe cei din jurul nostru fericiţi! Atunci când ai ocazia de … [Citeşte mai departe...]