Rezultatele căutării după: an

Zilnic învăţ că trebuie să fiu mulţumitoare pentru tot ce primesc. Chiar dacă poate nu primesc tot ce îmi doresc, învăţ să mă mulţumesc cu ce am.  „Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” Matei 16.26 De ce tânjim aşa de mult să avem ceea ce au alţii şi de prea puţine ori suntem mulţumiţi cu ce avem? Orice deal are o vale şi un vârf.  ~ citește mai departe... … [Citeşte mai departe...]

Îmi amintesc de o povestire care transmite foarte, foarte sugestiv ideea în jurul căreia vreau să mă învârt în continuare. În istorisire era vorba despre un magazin în care clienții aveau posibilitatea de a citi un mesaj interesant și incitant, în același timp. Pe un perete se putea citi: “Azi plătești, mâine e gratis!”. Pentru cei obișnuiți cu localul, anunțul nu mai reprezenta de mult o noutate, dar pentru necunoscuți era un izvor de fericire. Din păcate, fericirea nu dura decât până a doua … [Citeşte mai departe...]

Obosit de tot ce vad, sictirit de o viată cu păcat AM ALES SA SPUN DE AJUNS.  Am decis sa merg pe drumul vieţii zi de zi, cu inima calda, cu pace si cu bucurie. …Printre oamenii ce mărşăluiesc dimineaţa obosiţi, morocănoşi cu capul în pământ şi îmbufnaţi de griji şi probleme, inima mea îşi doreşte să fie altfel, îşi dorește să fie o floare în aglomeraţia urbană, crescută în asfaltul stradal şi udată de roua blândeţii. Nu pot înţelege cum de am devenit nişte stâlpi solizi şi groşi fără pic … [Citeşte mai departe...]

“În vizită la muzeu: -Aceasta este Minerva. -Şi acolo, în spate, statuia aia e soţul ei? -Nu… Ea n-a avut soţ, a fost zeiţa  înţelepciunii!“ Lăsând deoparte feminismul şi, cum îmi tot spune un prieten atunci când fac astfel de glume, ideile de pe emancipareafemeii.ro, se pare că e o dispută între creier şi inimă. Concurenţa aceasta acerbă te face să ai tendinţa de a alege raţiunea în favoarea sentimentelor sau invers. Trebuie neaparat sa fie o alegere între cele două? Se poate găsi o … [Citeşte mai departe...]

Din tumultul zgomotos al unei societăţi alimentate cu ambiţii deşarte, din inima temerilor refractate în angoase şi căutări zadarnice, se mai distinge un glas ce se vrea a fi răspuns la marile întrebări existenţiale; se mai aude o voce care cheamă şi oferă, speră şi aşteaptă… Se mai distinge un susur care  răzbate îndoieli seculare: „Nu există sub ceruri un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi…” Aceluia care se prezintă drept „Calea, Adevărul şi Viaţa”, drumul către … [Citeşte mai departe...]