Rezultatele căutării după: ci

Mai presus de “a fi sau a nu fi,” [1] existenţa umană antagonizează a trăi frumos, aşezat, manierat şi a exista superficial, întrerupt şi indiferent. Raţiunea penetrează până la paroxism ambele peisaje doar pentru a determina o pendulare între cele două stiluri de vieţuire. În fond totul se rezumă la sens; la o căutare a unui indispensabil şi totuşi respins sens al vieţii.             “O viaţă în cuprinsul căreia întrebarea cu privire la sensul vieţii nu survine niciodată e o viaţă fără sens … [Citeşte mai departe...]

,,Fiule, mănâncă miere, căci este bună şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale. Tot aşa şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău:  dacă o vei găsi, ai un viitor şi nu ţi se va tăia nădejdea.¨ (Proverbe 24:13,14)           De multe ori căutăm să răspundem la întrebări fără răspuns, de fapt să ne creem întrebări cât mai difícile, astfel încât să ne complicăm existenţa. Nu vrem să vedem ce e frumos, nu vrem să vedem ceea ce ne face fericiţi, ci suntem dornici să vedem tot … [Citeşte mai departe...]

Se întâmplă uneori ca după ce Dumnezeu ne-a iertat şi ne-a curăţit, să fim tentaţi să privim înapoi în trecut. Şi de cele mai multe ori ne reamintim de păcat, durere şi lacrimi. Este bine să ne aducem aminte de unde Dumnezeu ne-a ridicat ca să putem fi mulţumitori pentru Harul Lui, însă de multe ori păcatele din trecut ne reîntorc la starea de amărăciune şi parcă ne paralizează în acel moment. continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

Alergăm, râdem, obosim, ne plictisim, ne întristăm, ne doare, ne trece, adormim, ne trezim, din nou ne bucurăm de viaţă, şi credem că am scăpat. Uneori facem ce vrem cu ea, şi credem că am fentat-o. Alteori ea face ce vrea cu noi, şi nu mai credem nimic. Pierdem cu uşurinţă din vedere faptul că într-o zi o vom pierde. Şi atunci când se apropie momentul mult renegat, obosim fără să mai alergăm, ne întristăm şi… nu prea ne mai trece. continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

Ne place să avem un vocabular elevat. Ne simţim mândrii când demonstrăm că posedăm cunoştinţe. Facem vâlvă atunci când dezlegăm mistere şi ne place să filozofăm. Filozofia, sau iubirea de înţelepciune, nu se bazează însă pe această etalare a cunoştinţelor în cadrul unor discuţii. Înţelepciunea , caracteristică mult râvnită de majoritatea oamenilor, este adeseori neînţeleasă la valoarea ei reală. Se spune că „Înţeleciunea este 90 % o problemă de a fi deştept la timp.” [1]Cu alte cuvinte … [Citeşte mai departe...]