2 Împărați 18 Aș începe cu o întrebare clasică: De ce atâtea confesiuni creștine? Dar până la urmă ce ar fi rău în asta? Ce e greșit dacă fiecare se închină lui Dumnezeu, dar se închină în felul lui? Până la urmă, important este să te încrezi în singurul Dumnezeu și să Îi slujești. Mai este relevantă oare și expresia credinței mele? Mă izbește ceva de fiecare dată când parcurg cărțile 1 și 2 Împărați... citește mai departe … [Citeşte mai departe...]
Îmbunătățiri care duc la ruină
2 Împărați 16 De obicei schimbarea este un lucru bun. Când faci schimbări, și vrei să îmbunătățești, te aștepți la lucruri bune. Însă dacă schimbi ce nu trebuie schimbat, așteaptă-te la ce e mai rău. Despre Ahaz, împăratul lui Iuda, se spun lucruri grele – că și-a jertfit copiii zeilor păgâni. Cum poate religia să degradeze atât de mult pe un om? Capitolul începe cu o... citește mai departe … [Citeşte mai departe...]
Vocație, conspirație și motivație
2 Împărați 9 Iehu primește din partea lui Dumnezeu o chemare. Este uns ca împărat al lui Israel cu scopul de a aduce judecata asupra dinastiei lui Ahab. Vocația lui era să fie un lider care aduce o schimbare pozitivă. Însă, odată ce își descoperă vocația, ea se transformă în conspirație. citește în continuare … [Citeşte mai departe...]
Dacă ni s-ar deschide ochii
Se poate întâmpla oricui să nu vadă un obiect chiar sub nasul lui. Îl cauți, și nu îl observi că este exact în fața ta. Dacă este un fapt des întâlnit în lumea fizică, lumea spirituală este absolut neobservată și trecută cu vederea. În 2 Împărați 6, Elisei este omul care vede. El nu vede unde a căzut securea în apă, însă vede... citește continuarea … [Citeşte mai departe...]
Minunea de fiecare zi
1 Împărați 17 După ce Dumnezeu poruncește corbilor să îl hrănească pe Ilie, Biblia ne spune că Dumnezeu a poruncit unei văduve păgâne să îl hrănească pe Ilie. Cum i-a poruncit Domnul acestei femei să îl hrănească pe Ilie înainte ca Ilie să ajungă acolo? Și, nu este nepotrivit să ne întrebăm, cum a poruncit Dumnezeu corbilor să aducă mâncare profetului? Au conștientizat corbii porunca divină? Ființa umană nu este asemenea necuvântătoarelor cărora Dumnezeu le poate porunci fără ca acestea să … [Citeşte mai departe...]
Fiul prost al unui tată înțelept
1 Împărați 12 Acum 2 zile, în 11 februarie, s-a născut fiul meu, David Lucas. Priveam la el și nu îmi venea să cred că este al meu. Când l-am luat prima dată în brațe am început să conștientizez că mogâldeața va trăi în preajma mea ceva ani buni de acum înainte. Primeam o mare responsabilitate. Am făcut o rugăciune, „Doamne, dă-mi înțelepciune să cresc acest copil care este al Tău, pe care mi l-ai încredințat mie, nevrednic ce sunt.” Dar acum mă întreb cum să păstrez conștiența aceasta vie în … [Citeşte mai departe...]
Târât de iubire
1 Împărați 11 Iubirea romantică față de o persoană este cel mai puternic și mai nobil principiu lăsat de Dumnezeu în inima omului. Îndrăgostirea este chiar o frântură din dragostea divină, căci cel îndrăgostit se dăruiește total, fără rezerve persoanei iubite. Egoismul dispare, întrucât dorințele celuilalt sunt mai importante decât nevoile personale. Iubirea este în om cea mai mare forță pentru schimbare. Un om îndrăgostit este gata să facă orice pentru a fi pe placul ființei îndrăgite. Însă … [Citeşte mai departe...]
Mai frumos decât templul lui Solomon
1 Împărați 6 Dumnezeu nu are nevoie de Temple. În cultura păgână, templele serveau ca un loc în care zei erau invitați să locuiască aproape de oameni, și în care să se poată realiza întâlnirea între om și zei. De aceea templele trebuiau să fie făcute cât mai pe placul zeilor, ca aceștia să aleagă să locuiască acolo. În felul acesta, cel care zidea un templu avea un prestigiu deosebit din partea oamenilor și bineînțeles din partea zeilor. Construirea unui templu era o activitate mântuitoare, … [Citeşte mai departe...]
Prietenie salvatoare
1 Împărați 5 Alegerea poporului evreu ca popor al lui Dumnezeu făcea parte dintr-un plan divin pentru salvarea neamului omenesc. Lui Avraam i se spusese că toate popoarele vor fi binecuvântate în el și prin el (vezi Genesa 12). Dumnezeu alesese un popor nu pentru a avea exclusivitate la mântuire, ci pentru a implica pe om în mântuirea oamenilor. Era planul lui Dumnezeu ca poporul evreu să ajungă o lumină între popoare, pentru ca multe suflete să fie atrase către Dumnezeul adevărat. În vremea … [Citeşte mai departe...]
Doi iepuri dintr-un foc
Deși Hușai este personajul pozitiv, el face să cadă doi oameni, unul prea frumos, celălalt prea deștept. Cuvintele Bibliei rezumă rezumă astfel substratul acțiunii: “Dar Domnul hotărîse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom. (2 Samuel 17:14 VDC). Pare aici că Dumnezeu lucrează cu armele diavolului – amăgirea și dezinformarea. La prima vedere ai zice că e vorba de scenariul “băieții buni mint pe băieții răi, ca aceștia să fie înfrânți.” Dar lucrurile … [Citeşte mai departe...]
Când știi să pierzi nu ești un „luzăr”
În timp ce David fugea de propriul său fiu, Absalom, cu picioarele goale și îmbrăcat în sac și cenușă, o altă apăsare veni peste el. Șimei, un descendent al lui Saul, îl blestema și îl acuza de tot felul de lucruri neadevărate. Concluzia lui Șimei era că Dumnezeu acum îi răsplătea pentru răutatea pe care a arătat-o față de Saul, și acum Domnul îi lua împărăția și i-o dădea fiului său. Abișai cere voie împăratului să taie capul beniamitului, însă David îl oprește zicând: „Dacă blestemă, înseamnă … [Citeşte mai departe...]
Absalom Public Relations
2 Samuel 15 La prima vedere, răscoala lui Absalom pare motivată de relația șubredă a acestuia cu tatăl său, și ura ce i-o purta în suflet. Deși acestea au rolul lor în dezvoltarea prăpastiei întrei David și Absalom, fiului rebel i-a încolțit sămânța răsturnării tronului din alt sentiment. Este adevărat că a-l lăsa pe David să vadă cum se fărâmițează împărăția sub ochii lui era cea mai mare răzbunare. Răscoala a fost și urmarea firească a nehotărârii și neimplicării lui David în a opri anumite … [Citeşte mai departe...]