Rezultatele căutării după: natura,iubire,

   De care minune să ne minunăm mai întâi Să spunem cât de minunat este Domnul Dumnezeu nu încape în putinţele noastre, dar câte ceva din cât ne minunăm de bunătatea Lui şi cât ne mirăm de măreţia Lui, se cuvine cu prisosinţă. Îngăduitori cu limitarea noastră în această privinţă este pentru că ne aflăm în lumea marilor taine în care MĂRIMEA Domnului şi MICIMEA noastră se află faţă în faţă copleşitor de real. De vorbit că suntem parte din minunea creaţiunii, nu sunt vorbe, şi orice academie … [Citeşte mai departe...]

   Câte ceva din CÂTE CEVA * S-a întâmplat că am spus în comentariul trecut, câte ceva despre “Doctoratul de Credinţă” al mamei mele. Poate cumva a fost aşa din subconştient şi sub imperiul vânzolelii fără precedent a problemei “doctoratelor” din lumea seculară şi creştină actuală şi a plagiatorilor lor puzderie. Spre a nu fi greşeală de înţelegere, la solicitarea cititorilor, mă confesez că nu am avut în vedere pe cineva anume şi o anume teză de doctorat, ci fenomenul în general. Părerea mea … [Citeşte mai departe...]

   Marea Luptă pe BUCURIE În Marea Luptă începută în cer împotriva lui Dumnezeu şi continuată pe pământ pentru câştigarea omului de partea lui, Satana nu poate promite viaţa pentru că nimeni nu-l mai crede după ce marea minciună a fost spusă în Eden “hotărât că nu veţi muri”, după care moartea s-a arătat. Conflictul s-a mutat asupra BUCURIEI MÂNTUIRII pe care Domnul Dumnezeu a pus-o în om imediat după căderea în păcat, la porţile închise ale Primului Eden şi care este nădejdea glorioasă prin … [Citeşte mai departe...]

   RESPONSABILITATE prin ASUMARE Există înţelegerea, - şi se pare că cea mai bună -, cum că Biserica Laodicea (Apocalipsa 3, 14-22), este în sens general Biserica ultimelor zile ale istoriei acestei lumi şi în particular Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea instituţionalizată cu peste un veac în urmă. Odată ASUMATĂ această înţelegere, fie individual, fie ca masă de credincioşi organizată, ar urma RESPONSABILITATEA care nu poate fi trecută cu vederea şi care ar suna aşa: “Îngerului Bisericii … [Citeşte mai departe...]

APLAUZE În Biserică oficialii nu pot rezolva problema “aplauzelor”. Neoficialii nici atât. Uneori între oficiali şi neoficiali sunt totuşi relaţii bune, bucurii şi dureri comune, precum şi aceleaşi percepţii şi dorinţe de bine. Fac parte din a doua categorie şi pentru că niciodată n-am făcut parte din prima, mi-e mai uşor să spun câte ceva despre acest câte ceva. Am acceptat deci, - la rugămintea unui oficial -, să scriu câte ceva despre “aplauze” în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea … [Citeşte mai departe...]

   “Mă gândesc la Cântările Mele noaptea”                                                 (Psalmul 77,6) Viaţa spirituală a poporului Israel era întreţesută cu Sfintele sale Cântări. Ele făceau parte din tezaurul lor de suflet purtat de-alungul pribegiilor şi fără de care sărăcirea de făgăduinţe i-ar fi pustiit mai mult decât lipsa de pâine şi apă. “Dulcele cântăreţ al lui Israel”, David, nu era un “trubadur” îndrăgostit de sunetele harpei lui, ci un dedicat profund înţelesului … [Citeşte mai departe...]