Rezultatele căutării după: ia

„Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa; căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi”[1].   În urmă cu trei luni mă gândeam la tot ce aveam să las în urmă: biserica, familie, prieteni etc. Nu eram sigură de decizia mea, însă Dumnezeu parcă îmi spunea să merg înainte fără să mă gândesc prea mult la ce aveam să renunţ. Mă mutam în alt oraş, cu oameni necunoscuţi, un loc complet străin. continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

O clipă cu Domnul meu, o dorintă nestăvilit de mare mă nelinişteşte. Dorinţa înfăptuită este sprijinul meu când suferinţa se va abate asupra mea. Vremuri grele vor veni şi mulţi chiar îşi vor vinde sufletul celui rău uitând de nobleţea şi curăţia sa, totul doar pentru plăceri egoiste. Oare suntem conştienţi de libertatea pe care o avem? Ne-am format tabieturi, avem pretenţii şi ne este aşa de greu să ne apropiem de Dumnezeu când avem multe. Au fost persoane ce n-au avut nimic, ce au plâns, au … [Citeşte mai departe...]

“Veniţi acum să ne judecăm, zice DOMNUL. Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deşi sunt roşii ca purpura, ele se vor face ca lâna.” [1] Poate simţi şi tu că nu meriţi nimic. Ai căzut aşa de jos, încât parcă nimic nu te mai poate atinge. Cam asta face păcatul atunci când îl laşi să se strecoare în viaţa ta.Doar că aici intervine frumuseţea creştinismului. continurea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

Am auzit de curând o frază care m-a pus pe gânduri. Ideea suna în felul următor: „Căderea nu vine atunci când ai alunecat, ci atunci când refuzi să te ridici.” Scăpate de nu ştiu unde, vin peste noi clipe furtunoase care se năpustesc flămânde asupra sufletului nostru. Ne copleşesc uneori întrebări ce lovesc asemenea ploii care bate monoton în geam. Sunt frământări care ies din când în când la iveală ameninţând seninul din inima noastră. Şi în astfel de momente, când parcă lumea se termină dacă … [Citeşte mai departe...]

Astăzi am luat la întâmplare o carte din multele care aşteaptă în bibliotecă să fie citite. Cartea se numeşte Evanghelia vagabonzilor de Brennan Manning. Am reţinut o idee, anume că natura ne trezeşte uimirea, că Ziditorul este în zece mii de feluri prezent în jurul nostru. Mă uitam în jur şi nu vedeam nimic natural… continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

Sunt o mulţime de lucruri care nu îmi plac la secolul în care trăim. Ne-am stricat ca oameni şi avem grijă să promovăm o societate ieftină. Puţine valori mai există, iar de cele pe care încă le mai avem vrem să ne descotorosim. Punem presiune pe cei din jur să vadă cum vedem noi, de unde şi când vedem noi. Nu ne place să ni se aducă o altă perspectivă şi avem grijă să îi marginalizăm pe cei care se ridică contra curentului. Toţi trebuie să trăiască la fel, să se bucure la fel, să gândească la … [Citeşte mai departe...]

Lumea seamănă din ce în ce mai mult cu o corabie a oamenilor ieşiţi din minţi şi din fire. Anxietăţile locuitorilor Vestului au născocit corabia plină de nebuni, condusă de nebuni; imagine care a îmbrăcat de-a lungul timpului multe forme: mai o satiră compusă de Sebastian Brant, mai nişte gravuri à la Albrecht Dürer. Satira ‘‘Das Narrenschiff’’ – ‘‘Corabia nebunilor’’ a lui Sebastian Brant – găseşte corespondent în fiecare epocăşi cultură. Anul 2014 va semăna din ce în ce mai mult cu două … [Citeşte mai departe...]

Sunt în lume inimi de toate culorile şi mărimile. Inimi nuanţate în culori calde, primitoare, sunt şi inimi spoite în culori întunecate şi reci. Sunt inimi atât de mari, încât încap în ele milioane de persoane şi sunt inimi în care nici măcar o persoană nu încape cu totul pentru că locul este prea strâmt, ocupat deja de obiecte preţioase sau de eul care se lăfăie acolo, fără să mai lase nici măcar un colţişor liber. Şi dacă totuşi mai rămâne vreun loc neocupat, se grăbesc păianjenii să ţeasă tot … [Citeşte mai departe...]

Înlătură relaţii. Schimbă gândurile şi inima. „Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise. Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.” [1] “După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: <<Avraame!>> <<Iată-mă!>>, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: <<Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; … [Citeşte mai departe...]